Este necesar să privim la voia lui Dumnezeu. Ea poate fi de 3 tipuri:
- Voie suverană – sigură, absolută – atunci cînd a creat lumea.
- Voie preceptivă – este voia Lui să ținem poruncile pe care le dă El.
- Voie-dispoziție – ceea ce îi face plăcere lui Dumnezeu. Dumnezeu nu-și găsește plăcerea în pieire, în rău.
Acum, să analizăm versetul:
- Dacă spunem că este vorba de voie suverană, atunci cînd Dumnezeu voiește ca nimeni să nu piară rezultatul este: nimeni nu va pieri. Știm că lucrurile nu stau așa. Sînt oameni care mor în păcat. Nu este vorba deci despre voia suverană.
- Dacă spunem că este vorba despre voia preceptivă, atunci pentru că El iubește ca poruncile Lui să fie ținute, voiește ca niciunul să nu piară, adică nimeni să nu încalce poruncile Sale. Vedem că oamenii încalcă poruncile lui. Nu este vorba deci despre voia preceptivă.
- Cînd vorbim despre voia-dispoziție, adică ceea ce îi face plăcere lui Dumnezeu, este suficient de clar că Dumnezeu nu-și găsește plăcerea în pieire. El nu-și găsește plăcerea în rău. Nu se poate bucura de rău. Aceasta este voia despre care vorbim în acest verset.
Deci, trebuie să înțelegem acest verset astfel: Lui Dumnezeu nu-i face plăcere pieirea acelora.
Totuși, haideți să citim tot versetul:
Domnul nu întîrzie în împlinirea făgăduinței Lui, cum cred unii, ci are o îndelungă răbdare pentru voi, și dorește ca niciunul să nu piară, ci toți să vină la pocăință.
La cine se referă niciunul și mai apoi toți? La voi. Și cui scrie Petru? Credincioșilor creștini. Textul mărturisește același lucru pe care îl mărturisește și Romani 8: pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a și predestinat. Dumnezeu „nu întîrzie în împlinirea făgăduinței Lui”. Dumnezeu îi cunoaște pe cei aleși, îi cunoaște pe acești voi, care sînt cei aleși, și El nu dorește ca ei să piară, ci să vină la pocăință. Și nu vor pieri, căci Domnul nu întîrzie în făgăduințele Sale.
Oricum am lua-o, acest verset nu vorbește despre o potențială mîntuire a tuturor oamenilor.
Asociația Corpus Reformatorum 