Dumnezeu îi predestinează pe cei despre care știe că vor face binele? Dumnezeu predestinează bazîndu-se pe precunoaștere?

Concepția despre precunoaștere este o concepție care neagă doctrina bibilică despre alegere. Pornim de la textul din Romani 9:29-30:

Căci pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte (preștiință), i-a și hotărît mai dinainte (în original: predestinat) să fie asemenea Fiului Său, pentru ca El să fie cel întîi-născut dintre mai mulți frați. Și pe aceia pe care i-a hotărît mai dinainte (în original: predestinat), i-a și chemat; și pe aceia pe care i-a chemat, i-a și socotit neprihăniți; iar pe aceia pe care i-a socotit neprihăniți, i-a și proslăvit.

Tot ceea ce spune textul este că Dumnezeu îi predestinează pe cei pe care i-a cunoscut mai dinainte. Observați ordinea: precunoaștere – predestinare – chemare – justificare – glorificare.

Preștiința lui Dumnezeu este legată de predestinare. Aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte sînt și cei pe care i-a hotărît mai dinainte. Aceia, sînt toți. Toți cei aleși.

Cei care susțin concepția precunoașterii spun că aceia sînt doar unii. Dar dacă ar fi unii, atunci versetul ar trebui să sune cam așa:

Căci pe unii pe care i-a cunoscut mai dinainte (preștiință), i-a și hotărît mai dinainte (în original: predestinat) (…) Și pe unii pe care i-a hotărît mai dinainte (în original: predestinat), i-a și chemat; și pe unii pe care i-a chemat, i-a și socotit neprihăniți; iar pe unii pe care i-a socotit neprihăniți, i-a și proslăvit.

Acest mod de interpretare, folosind unii, ne duce la o monstruozitate teologică. Ar însemna că unii din cei predestinați vor auzi Evanghelia (nu toți) și că doar unii din cei justificați vor fi mîntuiți (nu toți). Dacă tu crezi în Christos Isus, cei care susțin concepția despre precunoaștere, interpretînd astfel Biblia, afirmă că s-ar putea să nu fi printre acei unii și atunci să fi crezut… în van. Ce minciună! Ce monstruozitate! Toate pentru că nu vor să accepte suveranitatea lui Dumnezeu așa cum o prezintă Biblia.

Iarăși, concepția despre precunoaștere suferă și de problema următoare: Dacă predestinarea se bazează pe precunoaștere, atunci cum se face că doar unii din cei predestinați sînt aleși? Asta ar pretinde ca Dumnezeu să-i predestineze pe unii care nu sînt aleși. Dacă unii din cei predestinați sînt predestinați fără să fie printre acei unii care sînt chemați, atunci cum ar putea ei răspunde unei chemări pe care nu au primit-o niciodată, de vreme ce au fost doar printre acei unii predestinați dar nu și printre unii chemați? Cineva va obiecta și va spune: toți acești unii sînt de fapt aceiași. Dar ce ne facem cu ceea ce spune chiar versetul (așa cum îl înțeleg ei): căci pe unii i-a și predestinat (…) și pe unii pe care i-a predestinat. Iată că avem două grupuri de oameni: unii predestinați, și al doilea grup, unii din unii predestinați.

Această concepție despre precunoaștere nu merită o analiză mai largă. Cine poate înțelege cele spuse mai sus, înțelege că cei ce susțin aceste lucruri nu știu despre ce vorbesc și resping suveranitatea lui Dumnezeu.

În concepția reformată despre predestinare, alegerea lui Dumnezeu precedă alegerea omului. Noi îl alegem fiindcă El ne-a ales mai întîi.