Teologia reformată învață că nu există voință liberă și că oamenii sînt niște marionete/roboți?

În niciun caz.

Cînd vorbim despre voința liberă trebuie să privim la definiția pe care oamenii o dau acesteia. Ei consideră că voința liberă este „capacitatea de a lua decizii fără vreo prejudecată, înclinație sau dispoziție anterioară.”. Problema cu această definiție este că e greșită.

Toate deciziile pe care le ia un om se bazează pe dorințe, motivații, impulsuri mai puternice decît altele. De exemplu, atunci cînd ți-e foame, vei lua decizia, în mod liber, să mănînci, dar nu pentru că această este „fără vreo prejudecată, înclinație sau dispoziție anterioară”, ci pentru că ți-e foame! Vedeți dar că definiția clasică suferă probleme.

Dacă deciziile omului ar fi neutre, adică nu s-ar baza pe înclinații anterioare, atunci omul n-ar alege nimic. N-ar avea de ce să aleagă. Să reținem: Omul alege ce dorește, în funcție de motivații, impulsuri și dorințe.

În ceea ce privește omul, trebuie să distingem între două caracteristici ale acestuia:

• Capacitatea naturală – capacitatea de a merge, de a mînca, de a vorbi (omul nu are capacitatea naturală a păsărilor: de a zbura)
• Capacitatea morală – capacitatea de a lua decizii bazate pe dorințe, impulsuri mai puternice decît altele și motivații.

Vom defini corect, așadar, voința liberă a omului ca fiind: „capacitatea naturală de a lua decizii în funcție de dorințele și motivațiile noastre (autodeterminare)”

Prin căderea în păcat, omul și-a pierdut capacitatea morală de a face bine. Cum spune Augustin: „omul are o voință liberă fără libertate”, pentru că libertatea este privită în sensul libertății de a-l dori pe Dumnezeu.

Prin cădere, omul și-a pierdut capacitatea de a face binele spiritual, și este mort în păcat.

• 1 Ioan 1:8: Dacă zicem că nu avem păcat, ne înșelăm singuri și adevărul nu este în noi;
• Romani 3:23: Căci toți au păcătuit și sînt lipsiți de slava lui Dumnezeu;
• Coloseni 2:13: erați morți în greșelile voastre și în fire voastră pămîntească;
• Efeseni 2:1: Voi erați morți în greșelile și în păcatele voastre;
• Isaia 53:6: Noi rătăceam cu toții ca niște oi, fiecare își vedea de drumul lui;
• Geneza 3:5: toate întocmirile gîndurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău;
• Tit 3:3: Căci și noi eram altădată fără minte, neascultători, rătăciți, robiți de tot felul de pofte și de plăceri, trăind în răutate și în pizmă, vrednici să fim urîți și urîndu-ne unii pe alții;
• Romani 3:12: Nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar.

Alegerile pe care le face omul căzut în păcat, omul depravat radical, sînt alegeri libere și determinate de impulsul puternic, dorința și motivația păcătoasă care se află în el.

Prin regenerarea minții, Duhul Sfînt ne dă o minte nouă, motivații noi, dorințe noi, impulsuri noi, și atunci omul născut din nou alege folosindu-și voința lucrurile bune. Dar, vedeți, cel ce regenerează și schimbă aceste dorințe este Duhul Sfînt. Regenerarea nu este urmarea credinței omului. Credința vine în urma regenerării minții.

Pentru aceste motive, omul este responsabil pentru acțiunile sale, deoarece ele sînt făcute din voință, și nu Dumnezeu este autorul răului.