Dumnezeu este dragoste

„Dumnezeu este dragoste” (1 Ioan 4:8).

Dumnezeu este dragostea însăși. El nu are dragoste. El este dragoste.

Caracterizăm dragostea lui Dumnezeu astfel:

1. Este independentă – dragostea lui Dumnezeu nu este influențată de nimic din creație sau din afara ei. El și-o poate sau nu manifesta după buna Lui plăcere, iar noi nu putem să-L luăm la întrebări pentru deciziile pe care le ia.
   
   „Nu pentru că le întreceți la număr pe toate celelalte popoare S-a alipit Domnul de voi și v-a ales, căci voi sînteți cel mai mic dintre toate popoarele, ci pentru că Domnul vă iubește.” (Deuteronom 7:7-8).
   
   Dumnezeu a ales pentru că a iubit. El a ales poporul Israel în timp ce pe celelalte popoare nu le-a ales. Poate cineva să obiecteze asupra deciziei Sale? El face ce vrea cu dragostea Lui.
   
   „Noi Îl iubim pentru că El ne-a iubit întîi.” (1 Ioan 4:19). El nu ne iubește pentru că noi L-am iubit mai întîi. Noi Îl iubim pentru că El ne-a iubit de la început.
   
2. Este veșnică – pentru că Dumnezeu este veșnic, atunci și dragostea Lui este veșnică. Noi nu putem să înțelegem aceste lucruri cu mintea noastră limitată, dar Scriptura le afirmă cu claritate:
   
   „Te iubesc cu o iubire veșnică, de aceea îți păstrez bunătatea Mea.” (Ieremia 31:3).
   
   „În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinți și fără prihană înaintea Lui, după ce, în dragostea Lui, ne-a rînduit mai dinainte (în original: predestinat) să fim înfiați prin Isus Christos, după buna plăcere a voii Sale.” (Efeseni 1:4).
   
3. Este suverană – acest lucru pentru că Dumnezeu este suveran. El nu are nicio obligație față de creatură și nu iubește pentru că ar găsi ceva bun în aceasta. El face ce îi place, și El iubește pe cine dorește.
   
   „Pe Iacov l-am iubit, iar pe Esau l-am urît” (Romani 9:13) – chiar înainte ca ei să se nască. Acum, dacă cineva ar spune că El l-a iubit pe Iacov pentru că a văzut ceva bun în El, acela nu înțelege preștiința Lui Dumnezeu și atunci trebuie să se aplece asupra studiului acelui atribut. Dacă dragostea lui Dumnezeu ar fi fost influențată de altceva decît de voia Lui, adică de anumite fapte pe care, să presupunem prin absurd, că Dumnezeu a văzut că le va face o creatură, atunci dragostea lui Dumnezeu n-ar mai fi suverană, ci ar fi dependentă de faptele acelea. În acest exemplu, Dumnezeu ar trebui să iubească pentru că Îl obligă anumite fapte ale creaturii. Ce mare minciună! Dumnezeu este absolut liber iar dragostea lui este absolut suverană și depinde numai de Voia Lui!
   
4. Este infinită – noi nu putem să înțelegem dragostea Lui și modul în care funcționează ea. Noi putem doar să o simțim, într-o anumită măsură, și să o vedem manifestată în creația și în planul Lui pe care putem să Îl cunoaștem, dar noi nu vom înțelege pe acest pămînt în totalitate de ce, cum și pentru ce motiv El și-a manifestat dragostea într-un anumit fel. Nici în ceruri nu vom avea o înțelegere completă și totală asupra tuturor lucrurilor, pentru că asta ar însemna să fim noi înșine Dumnezeu, iar acest lucru este imposibil.
   
5. Este neschimbată – El nu-și retrage dragostea în mod definitiv pentru că ea nu depinde de ceea ce face sau nu face beneficiarul ei.
   
   În El nu există „nici schimbare, nici umbră de mutare” (Iacov 1:17).
   „fiindcă îi iubea pe ai Săi, care erau în lume, i-a iubit pînă la capăt.” (Ioan 13:1).
   
6. Este sfîntă – nimic din ceea ce înseamnă dragostea lui Dumnezeu nu este pătat de rău sau de nedreptate. Dragostea Lui este sfîntă indiferent de modalitatea în care se manifestă.
   
   „Domnul îl pedepsește pe cine-l iubește, și bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primește.” (Evrei 12:6).
   
7. Este plină de har
   
   „El, care n-a cruțat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toți, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile? Cine va ridica pîră împotriva aleșilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela care-i socotește neprihăniți! Cine-i va osîndi? Christos a murit! Ba mai mult, El a și înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu, și mijlocește pentru ni! Cine ne va despărți pe noi de dragostea lui Christos? Necazul, sau strîmtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia sau sabia? După cum este scris: „Din pricina Ta sîntem dați morții, toată ziua; sîntem socotiți ca niște oi de tăiat”. Totuși, în toate aceste lucruri noi sîntem mai mult decît biruitori, prin Acela care ne-a iubit. Căci sîntem bine încredințați că nici moartea, nici viața, nici îngerii, nici stăpînirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălțimea, nici adîncimea, nici o altă făptură, nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Christos, Domnul nostru.” (Romani 8:32-39).
   
   „Fiindcă atît de mult a iubit Dumnezeu lumea, că L-a dat pe singurul Lui Fiu” (Ioan 3:16). El nu L-a dat pe Fiul Său pentru că cineva din lume L-a iubit, ci El L-a dat pentru că a iubit El însuși lumea.

Dragostea lui Dumnezeu se manifestă, la fel ca harul lui, față de cei aleși. Atunci cînd Sfînta Scriptură spune despre Dumnezeu că este „dragoste”, atunci cei care beneficiază de această dragoste beneficiază de Dumnezeu. Noi știm că numai cei mîntuiți beneficiază de Christos și Dumnezeu.

Modul în care și-a manifestat Dumnezeu dragostea este prin intermediul Fiului Său. El l-a dat să se nască, să pătimească, să moară, să învie și să trăiască o viață neprihănită, pentru ca cei aleși să aibă viață și mîntuirea.

„Căci voi ați murit, și viața noastră este ascunsă cu Christos în Dumnezeu” (Coloseni 3:3).

„spre lauda slavei harului Său, pe care ni l-a dat în Preaiubitul Lui” (Efeseni 1:6).

Dragostea Tatălui se manifestă față de cei aleși la fel cum se manifestă și față de Fiul, pentru că cei aleși sînt priviți curați datorită curăției și neprihănirii lui Christos.

Cei aleși nu-L iubesc pe Dumnezeu pentru că această decizie pornește de la ei, sau, oricum, pentru că ar fi o decizie, ci „Dragostea nu stă în faptul că noi L-am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi, și L-a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispășire pentru păcatele noastre” (1 Ioan 4:10).

„Vedeți ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu” (1 Ioan 3:1).

Pentru aceste motive credem și mărturisim că dragostea lui Dumnezeu este irevocabilă. Aleșii nu se pot pierde sau nu pot să cadă atît de jos încît să piardă harul lui Dumnezeu. Darurile dragostei Lui sînt independente de noi pentru că ele sînt veșnice, și atunci mîntuirea noastră este veșnică. Cei aleși vor fi restaurați întotdeauna din orice cădere, pentru că Dumnezeu nu va înceta niciodată să-și facă dovedită alegerea suverană și veșnică în dreptul acestor persoane.

„Noi însă, frați preaiubiți de Domnul, trebuie să Îi mulțumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, căci de la început Dumnezeu v-a ales pentru mîntuire, în sfințirea Duhului și credința adevărului” (2 Tesaloniceni 2:13).

„în dragostea Lui, ne-a rînduit mai dinainte să fim înfiați prin Isus Christos, după buna plăcere a voii Sale.” (Efeseni 1:4-5).

La fel de sigură cum este moartea pentru o ființă umană, în același fel este și harul manifestat în dragostea lui Dumnezeu.