De ce este necesar ca un credincios să își mărturisească păcatele dacă acestea deja i-au fost iertate?
De ce continuăm să ne mărturisim păcatele din moment ce toate nelegiuirile noastre au fost achitate de Christos? Cum ar trebui să înțelegem lucrarea jertfitoare a Domnului Isus, în care toate păcatele noastre – trecute, prezente și viitoare – au fost iertate, și cu toate acestea suntem chemați continuu să ni le mărturisim? Dacă în Ioan 19:30 găsim afirmația extraordinară a Domnului Isus: „S-a isprăvit”, și în Coloseni 2:13-14 „ne-a iertat toate greșelile, a șters zapisul cu poruncile lui care