Cum îi iubesc pe vecinii care mă ignoră?

Întrebarea

Cum ne iubim vecinii atunci cînd nu prea au nevoie de noi? Sau, mai rău, cum ne iubim vecinii atunci cînd ei ne ignoră vădit? Aceasta este întrebarea de astăzi, și ea vine de la un ascultător al podcast-ului nostru.

„Pace frate John și Tony! Acest podcast a fost o binecuvîntare imensă pentru viața mea. Sînt un tînăr de 25 de ani. Anul trecut m-am mutat într-o casă nouă într-un cartier nou. În calitate de frate în Domnul Isus, aleg să fiu respectuos și să-mi respect vecinii, pentru ca ei să nu mă considere arogant sau egoist, sau să creadă că mă consider mai bun decît ei. În Scriptură, Isus ne spune să ne iubim aproapele ca pe noi înșine (Marcu 12:31). Locuind în acest cartier de aproape un an încă mă simt neprimit. Le fac semn vecinilor mei numai ca să le arăt că îmi pasă de ei. În loc să mă salute înapoi, mă ignoră, iar, de cîteva ori, m-au și batjocorit. Am început să-i ignor și eu pentru că nu vreau să-mi fure bucuria. Frate John, cum pot respecta porunca Domnului Isus de a-mi iubi aproapele dacă vecinii mei, practic, mă ignoră?”

Răspunsul

Permite-mi să spun un „da” și un „nu” raportat la ceea ce ai întrebat. Tu spui: „Le fac semn vecinilor mei numai ca să le arăt că îmi pasă de ei. În loc să mă salute înapoi, mă ignoră, iar, de cîteva ori, m-au și batjocorit. Am început să-i ignor și eu pentru că nu vreau să-mi fure bucuria.” Iată da-ul și nu-ul.

Da-ul este următorul: „nu vreau să-mi fure bucuria”. Amin! Da, absolut, nu-i lăsa să-ți fure bucuria.

Nu-ul este acesta: „Am început să le ignor reacțiile”. Nu. Nu aceasta este strategia prin care să te protejezi și să menții această bucurie.

Acum, voi spune cîteva cuvinte atît despre da cît și despre nu.

Bucurie ancorată în glorie

În primul rînd despre da: „Nu vreau să-mi fure bucuria”. Sînt de acord cu tine, pentru că în Ioan 16:22, Isus le-a spus ucenicilor săi, care erau îngrijorați pentru că El urma să fie răstignit, iar ei nu înțelegeau ce se întîmplă: „Tot așa și voi, acum sînteți plini de întristare, dar Eu vă voi vedea iarăși, inima vi se va bucura și nimeni nu vă va răpi bucuria voastră.” Deci da, asta nu se va întîmpla. Nu lăsa să se întîmple asta. Aceasta este o dorință bună, o încredere potrivită și un obiectiv de dorit.

Bucuria creștinului își are rădăcinile în Christos – cine este El și ce a făcut El. Și, această bucurie, nu poate fi luată. Este ancorată puternic și profund pentru că nu există bucurie mai mare. „Nimeni nu vă va răpi bucuria voastră” a spus Isus. De fapt, această bucurie profundă, această bucurie de neclintit, bucurie care nu depinde de circumstanțe exterioare (cum ar fi agitația sau insultele) și care este ancorată în Christos Isus, Cel ce este „același azi, ieri și întotdeauna” (Evrei 13:8). Această bucurie este exact ceea ce trebuie să arătăm noi față de vecinii noștri. Bucuria lor fluctuează în funcție de circumstanțe. Bucuria noastră nu este așa. Bucuria noastră este ancorată în neschimbata glorie a lui Dumnezeu: „ne bucurăm în nădejdea slavei lui Dumnezeu” (Romani 5:2).

Prin urmare, chiar și atunci cînd sîntem întristați – ceea ce este deosebit de real pentru creștini – atunci cînd sîntem respinși de către vecinii noștri, Pavel spune că sîntem „niște întristați și totdeauna veseli” (2 Corinteni 2:10). Acei vecini anti-sociabili, sau chiar ostili, s-ar putea să se simtă ca un fel de ghimpe în carne. Dar iată ce spune Pavel despre acești ghimpi: cînd i-a cerut lui Isus să i ia (și sînt sigur că și tu ai cerut asta), Isus i-a răspuns: „Harul Meu îți este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvîrșită.” Apoi Pavel spune, ca răspuns: „mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Christos să rămînă în mine.” și adaugă: „căci cînd sînt slab, atunci sînt tare.” (2 Corinteni 12:9).

Putem vedea că Pavel n-a lăsat ca ghimpii să-i răpească bucuria. „Mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele” sau „Mă mulțumesc cu insulte, cu vecinii care mă ignoră și mă batjocoresc.” Este un miracol. Trebuie să ne rugăm pentru acest miracol în viața noastră. Da, da, da. Nu lăsa pe nimeni să-ți jefuiască bucuria ta pe care o ai din partea lui Christos.

Dînd bucurie pentru a primi bucurie

Acum, cîteva cuvinte despre acel nu. Strategia de a răspunde ignorînd la ignorare sau insultînd la insulte nu va funcționa. Pur și simplu nu. Nu acesta este modul în care Isus te-a creat ca să îți protejezi bucuria. Cunosc ce gîndești: dar nu fac decît să fug de acele lucruri care îmi iau bucuria. Nu aceasta este soluția atunci cînd dragostea este în joc. De fapt, este exact invers.

Dacă te alături lor și adopți același comportament, răsplata pe care o vei primi este exact aceea pe care o primesc și ei. Îl vei auzi pe Isus spunîndu-ți: „Aceasta este răsplata ta”. Desigur, există un fel de plăcere, chiar există, în a răspunde cu insultă pentru insultă și în a ignora pentru că ești la rîndul tău ignorat. Este o plăcere păcătoasă. Și este o adevărată plăcere și să știi că ai avut tu ultimul cuvînt și că ești deasupra tuturor criticilor tăi. Însă, aceasta nu este o strategie creștină. Aceasta este o strategie stoică pentru menținerea bucuriei.

Iată strategia lui Pavel din 1 Corinteni 4:12-13: „cînd sîntem ocărîți binecuvîntăm, cînd sîntem prigoniți, răbdăm, cînd sîntem vorbiți de rău, ne rugăm.” Sau, ar fi putut să spună: „Cînd sîntem ignorați, zîmbim și facem semn cu mîna” Acum, cum poate fi asta o strategie pentru a fi bucuros? Isus a spus în Faptele Apostolilor 20:35: „Este mai ferice să dai decît să primești.” Este o plăcere să primești laude. Este bine. Este frumos. Cu toții vrem asta. Dar Isus spune că există o plăcere mai mare în a da.

Ceea ce contează cu adevărat pentru Isus

Îmi amintesc acum 48 de ani cînd lucram la teza mea de doctorat despre porunca lui Isus de a-ți iubi dușmanii. Am citit multe articole și cărți despre iubirea dușmanilor. Am făcut un efort constant în a încerca să nu teoretizez aceste lucruri ci să le traduc în problemele practice, sociale, ale fiecărei zi, pentru că acolo este locul în care contează să-ți iubești dușmanul.

Îmi amintesc că una dintre explicațiile pe care le dădeam a fost că am arătat pur și simplu spre Matei 5:47. Aici, Isus spune: „Și dacă îmbrățișați cu dragoste numai pe frații voștri, ce lucru neobișnuit faceți? Oare păgînii nu fac la fel?” Cu aceste cuvinte discuția s-a tranșat. Să-ți saluți dușmanul în timp ce treci pe stradă, în timp ce îi zîmbești, nu-i chiar cea mai mare problemă a ta. Isus însă pune accent pe acest lucru. De ce? Pentru că ne dezvăluie ce fel de inimi avem.

Continuă să faci binele

Așadar, i-aș spune prietenului nostru de 25 de ani care locuiește în acel nou cartier: „să nu obosească în facerea binelui” (Galateni 6:9). Și, cu cît îi simți pe vecinii tăi ca mai mari dușmani, cu atît va trebui să-i iubești mai mult așa cum a spus Isus, iar una dintre căile prin care poți să faci asta este să-i saluți. Dacă îi saluți numai pe cei care te salută, cum te comporți diferit de toți ceilalți, ca un fiu de Dumnezeu?

Permite-mi să adaug o sugestie practică. Aceste saluturi și alte mici amabilități pe care le faci s-ar putea să te facă să te simți că îți pierzi vremea. Dar, dacă manifești compasiunea lui Christos și bunăvoința Sa statornică de-a lungul timpului, s-ar putea ca atunci cînd o criză sau o tragedie îl lovește pe unul dintre vecinii tăi, tu să fi primul la care se îndreaptă.

Deci, fi atent la momentele în care nu sînt așa încrezuți pentru că totul le merge bine, ci suferă pentru că tocmai li s-a întîmplat ceva. S-ar putea ca în acele momente să te caute pentru că li se va părea că ești singurul căruia i-ar păsa. Cine știe cîte mici mărturii ale harului, cum ar fi salutul, devin chiar ușa prin care s-ar putea să te întîmpine în viața lor.

Sursa originală: How do I love neighbours who ignore me? – https://www.desiringgod.org/interviews/how-do-i-love-neighbors-who-ignore-me

Tradus cu permisiune – Translated with permission