Autor: John Piper
ZIUA 15
„Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit, măcar că eram morţi în greșelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos (prin har sunteţi mântuiţi). El ne-a înviat împreună și ne-a pus să ședem împreună în locurile cerești, în Hristos Isus” – Efeseni 2:4-6
Actul decisiv al lui Dumnezeu în convertirea omului este că El „ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos”, atunci când „eram morți în greșelile noastre”. Cu alte cuvinte, noi eram morți înaintea lui Dumnezeu. Noi nu am răspuns; nu aveam niciun gust sau interes spiritual adevărat; nu aveam ochi spirituali pentru frumusețile lui Hristos; pur și simplu eram morți față de tot ceea ce contează până la urmă.
Apoi Dumnezeu a acționat – necondiționat – înainte ca noi să putem face ceva pentru a fi vasele folositoare ale prezenței Sale. El ne-a adus la viață. El ne-a trezit în mod suveran din somnul morții spirituale, pentru a vedea slava lui Hristos (2 Corinteni 4:4). Simțurile noastre spirituale care erau moarte au prins viață în mod miraculos.
Efeseni 2:4 spune că acesta a fost un act de „îndurare”. Adică Dumnezeu ne-a văzut starea de moarte și I s-a făcut milă. Dumnezeu a văzut că plata cumplită a păcatului duce la moarte veșnică și mizerie. „Dumnezeu, care este bogat în îndurare … ne-a adus la viaţă.” și bogățiile milei Lui s-au revărsat peste noi în nevoile noastre. Dar ceea ce este atât de remarcabil la acest text este că Pavel întrerupe curgerea propriei sale propoziții pentru a introduce: „prin har sunteţi mântuiţi”. „Dumnezeu … ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos (prin har sunteţi mântuiţi). El ne-a înviat împreună”
Pavel va spune acest lucru din nou în versetul 8. Deci, de ce întrerupe el curgerea propriei sale propoziții pentru a o adăuga aici? Mai mult, accentul se pune pe mila lui Dumnezeu care răspunde la situația noastră mizerabilă a morții; deci de ce Pavel spune și aici că prin har suntem mântuiți?
Cred că răspunsul este următorul: Pavel recunoaște că aici este o oportunitate perfectă de a sublinia libertatea harului. În timp ce el descrie starea noastră de moarte înainte de convertire, el realizează că oamenii morți nu pot îndeplini condițiile pentru salvare. Dacă vor să trăiască, trebuie să existe un act total necondiționat și complet liber al lui Dumnezeu pentru a-i salva. Această libertate este însăși inima harului.
Ce act ar putea fi mai unilateral liber și nenegociat decât o persoană înviind pe alta din morți! Acesta este sensul harului.
John Piper este fondator și profesor la desiringGod.org și rector la Bethlehem Collage & Seminarry. Timp de 33 de ani a slujit ca pastor al Bisericii Baptiste Bethlehem, Minneapolis, Minnesota. Este autorul a mai mult de 50 de cărți, inclusiv Desiring God: Meditations of a Christian Hednoist și cea mai recentă: Providence.
Sursa originală: The Feeness of Grace – https://www.desiringgod.org/articles/the-freeness-of-grace
Tradus cu permisiune – Translated with permission
Asociația Corpus Reformatorum 