Autor: John Piper
Întrebarea
Iată o întrebare despre rânduielile bisericești. 1 Timotei 2:12 lasă deschisă posibilitatea ca femeilor să li se permită să predice în adunarea săptămânală a unei biserici locale, acest fapt sub autoritatea prezbiterilor bisericii? De exemplu, soția unui pastor poate să predice și ea într-o adunare duminicală?
Răspunsul
Ca să răspund, voi presupune că cititorii noștri nu au bazele biblice fundamentale pentru a înțelege această chestiune. Așa că, permiteți-mi să pun câteva lucruri la locul lor și apoi vă voi răspunde în mod specific la întrebare. Iată textul despre care vorbim: 1 Timotei 2:11-14:
“11 Femeia să învețe în tăcere, cu toată supunerea. 12 Femeii nu-i dau voie să învețe pe alții, nici să se ridice mai presus de bărbat, ci să stea în tăcere. 13 Căci întâi a fost întocmit Adam și apoi Eva. 14 Și nu Adam a fost amăgit, ci femeia, fiind amăgită, s-a făcut vinovată de călcarea poruncii.”
Așa că, permiteți-mi să analizez mai întâi acest text pentru a găsi răspunsul la întrebare. Și, aș reaminti cititorilor noștri că fiecare dintre aceste remarci pe care le voi face vor ridica și mai multe întrebări. Așa că, există o carte, o carte mică, numită 50 de întrebări cruciale despre bărbați și femei, pe care eu și cu Wayne Grudem am scris-o. Ea este oferită în mod gratuit de Desiring God în format PDF. Dacă aveți alte întrebări, sper că veți găsi răspunsul acolo.
Astfel, Pavel ne dă două motive și nu sunt singurele, pentru care limitează slujba de predare și de conducere a bisericii la bărbați calificați din punct de vedere spiritual.
Adam, apoi Eva
Motivul numărul unu – versetul 13: Căci întâi a fost întocmit Adam și apoi Eva. Aceasta este prescurtarea a aproximativ 8-10 indicatoare din Geneza 1-3 din care rezultă clar că Dumnezeu a intenționat prin actul creației ca bărbatul să poarte o responsabilitate unică – nu o responsabilitate exclusivă, ci o responsabilitate unică și specială de conducere, în comparație cu femeia.
Prin faptul că a fost creat primul, este primul dintre indicatoare, și, într-un fel, le simbolizează pe toate celelalte. Tu ești primul aici. Ai prima responsabilitate să conduci, să protejezi, mai ales când vine vorba de atacuri din afară, ceea ce tocmai era pe cale să se întâmple în capitolul 3, pe măsură ce Satana se apropia de cuplu. Cine și-a asumat răspunderea să fie protectorul, purtătorul de cuvânt și conducătorul în fața acestui gen de opoziție? Adam a fost cel dintâi. Adam a fost acela, el a fost format mai întâi, iar apoi Eva.
Porunca încălcată
Al doilea argument pe care îl dă apostolul Pavel se bazează pe faptul că această ordine în creație a fost ignorată, și anume, atunci când a apărut Satana în peisaj, amândoi, atât Adam cât și Eva au fost prezenți – și acest lucru reiese în mod clar din textul din Geneza 3:6. Adam și Eva au încălcat porunca pe care Dumnezeu le-o dăduse: Și nu Adam a fost amăgit, ci femeia, fiind amăgită, s-a făcut vinovată de călcarea poruncii. Ce înseamnă asta? Există un sens în care și Adam a fost amăgit. Și el a mâncat. De fapt, când Pavel tratează căderea omului în Romani 5, el pune întreaga vină pentru păcat în sarcina lui Adam, fără să o menționeze pe undeva pe Eva ca fiind și ea vinovată.
Așadar, modul în care înțeleg eu lucrurile este că Pavel nu vrea să spună aici că femeile sunt mai credule, pentru că, în realitate, bărbații sunt creduli în unele lucruri și femeile sunt credule în altele. Au fost făcute numeroase studii despre tipurile de reclame care atrag bărbații și cele care atrag femeile. Toți suntem creduli, dar în mod diferit.
Deci, nu vreau să fiu naiv și să spun că suntem identici în credulitatea noastră, și sunt convins că nu asta vrea să spună Pavel aici. Ideea principală de aici este motivul pentru care a fost înșelată Eva este că înșelătorul i-a ademenit pe ambii să schimbe lucrurile pe care le-a rânduit Dumnezeu.
Este ca și cum generalul și colonelul – bărbatul și femeia – s-au pornit împreună împotriva inamicului iar inamicul l-a ignorat total pe general, i-a vorbit direct colonelului și, amândoi, atât generalul cât și colonelul, au permis să se întâmple acest lucru.
Geneza 3:6 spune că bărbatul era cu Eva în timp ce vrăjmașul îi vorbea: “Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat și plăcut de privit și că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui și a mâncat; a dat și bărbatului ei, care era lângă ea, și bărbatul a mâncat și el.” Primul atac al lui Satan a fost îndreptat spre ordinea creațională pe care a hotărât-o Dumnezeu. Atât Adam cât și Eva au fost înșelați în acel moment. Ambii au lăsat acest lucru să se întâmple.
Când Pavel spune că nu Adam a fost înșelat, ci femeia a fost înșelată, el vrea să spună că Satana a subminat ordinea creațională și și-a concentrat tertipurile manipulative asupra Evei, făcând-o purtătoare de cuvânt în locul lui Adam, iar ea a devenit centrul înșelăciunii, nu Adam. Adam a eșuat în conducerea lui și Eva a fost dispusă să accepte asta. Rezultatul? A fost căderea alături de toate consecințele lui.
Nu este vorba de competențe!
Pornind de la aceste 2 argumente, Pavel trage concluzia din versetul 12: Femeii nu-i dau voie să învețe pe alții, nici să se ridice mai presus de bărbat. Cu alte cuvinte, există o ordine a modului în care bărbații și femeile trebuie să relaționeze unii cu ceilalți. Ci să stea în tăcere.
Aceste două cuvinte a învăța și a se ridica mai presus (a exercita autoritate) – sunt chiar cele două diferențe dintre un diacon și un prezbiter în biserica locală, așa cum le detaliază Pavel în lista responsabilităților acestor slujitori din capitolul 3. Bătrânii (prezbiterii) trebuie să conducă bine și trebuie să fie capabili să predea (să învețe pe alții). Diaconii nu trebuie să facă aceste lucruri. Și, prin urmare, consider că versetul 12 înseamnă: Nu permit unei femei să-și asume rolul de prezbiter în biserică, să acționeze în rol de prezbiter. Fie că le numiți bătrâne, nu are importanță. Rolul de prezbiter aparține bărbatului în biserică, deoarece bărbatul este însărcinat cu responsabilitate și cu învățătura cu autoritate.
Și, desigur, nu toate activitățile de predare sunt nepotrivite pentru femei. Tit 2:3-4: “Spune că femeile în vârstă trebuie să aibă o portare cuviincioasă, să nu fie nici clevetitoare, nici dedate la vin, să învețe pe alții ce este bine, ca să învețe pe femeile mai tinere să-și iubească bărbații și copiii.“ Dar, genul de învățătură care aparține prezbiterilor, și anume: învățătura care poartă autoritate, Pavel consideră că revine doar bărbatului pentru că altfel ordinea creațională a lui Dumnezeu ar fi încălcată. Aceasta este problema, competențele persoanei.
Nu face niciodată greșeala să crezi că femeii nu i se permite să învețe pe alții pentru că este incompetentă să facă asta. Nu aceasta este problema. Problema este că ar compromite modul în care bărbații și femeile trebuie să relaționeze unii cu ceilalți.
Deci, pot femeile să predice?
Acum că avem fundamentul necesar, să reluăm întrebarea. 1 Timotei 2:12 lasă deschisă posibilitatea ca femeilor să li se permită să predice în adunarea săptămânală a unei biserici locale, acest fapt sub autoritatea prezbiterilor bisericii? De exemplu, soția unui pastor poate să predice și ea într-o adunare duminicală?
Răspunsul este nu.
Niciuna dintre aceste calificări – cum că femeii i se permite să predice cu autoritate, sau în baza autorității prezbiterilor – nu reiese din învățătura versetului 12. Pavel nu spune că femeia este o extensie a autorității masculine. Acest lucru nu are sens. Prin aceea că predică, femeia ar aduce o nesocotire a conducerii masculine.
O femeie care îi învață pe bărbați cu autoritate – săptămână după săptămână sau la două săptămâni sau în mod regulat într-o clasă de școală duminicală pentru adulți sau orice altceva de genul acesta – o femeie care îi învață pe bărbați cu autoritate nu este sub autoritatea Noului Testament. Ea poate fi sub autoritatea prezbiterilor bisericii, dar nu este sub autoritatea Noului Testament și nici acești prezbiteri care i-au permis să predice nu sunt sub autoritatea Noului Testament.
Deci, concluzia mea este că răspunsul este nu. Este nepotrivit ca bisericile să permită asta. Dumnezeu își iubește biserica. El iubește bărbații și femeile. Îi place să ne vadă pe toți crescând în folosirea darurilor noastre. Niciun bărbat sau nicio femei nu ar trebui să stea pe margine și să nu slujească. Asta să fie clar. Nicio femeie și niciun bărbat nu ar trebui să stea pe margine. Întrebarea nu este dacă bărbații și femeile ar trebui să fie activi în slujire. Este clar că trebuie. Singura întrebare este, în ce fel?
John Piper este fondator și profesor la desiringGod.org și rector la Bethlehem Collage & Seminarry. Timp de 33 de ani a slujit ca pastor al Bisericii Baptiste Bethlehem, Minneapolis, Minnesota. Este autorul a mai mult de 50 de cărți, inclusiv Desiring God: Meditations of a Christian Hednoist și cea mai recentă: Providence.
Sursa originală: Can a Woman Preach If Elders Affirm It? – https://www.desiringgod.org/interviews/can-a-woman-preach-if-elders-affirm-it#adam-then-eve
Tradus cu permisiune – Translated with permission
Asociația Corpus Reformatorum 