Puterea unei mame care se roagă

Autor: John Piper

Dacă te vei uita la viața celor mai mari oameni ai lui Dumnezeu și vei da timpul înapoi până la începuturile lor, în această incursiune în trecut te vei putea găsi adesea într-un dulap ascuns sau într-o strană singuratică, găsind o mamă care îngenunchează să se roage. Privește în spatele lui Augustin și o vei găsi pe Monica. Privește în spatele lui Spurgeon și o vei găsi pe Eliza. Privește în spatele lui Hudson Taylor și o vei găsi pe Amelia. Și uită-te la fiecare dintre aceste mame și veți găsi o viață de rugăciune foarte serioasă.

Cei care cunosc Biblia ar trebui să fie surprinși cu greu. La fel ca steaua pe care au văzut-o înțelepții, tot așa și relatările despre lucrarea răscumpărătoare a lui Dumnezeu ne conduc adesea către un cămin în care o femeie, ascunsă și necunoscută de conducătorii cei mari ai pământului, mângâie un călcâi care va zdrobi într-o zi un șarpe. În urma rugăciunilor unei mame, se nasc treziri terziri spirituale și popoare sunt câștigate, idolii sunt răsturnați și duhurile celui rău împiedicate, oasele uscate sunt ridicate și fii risipitori sunt mântuiți.

Din nou și din nou, înainte ca Dumnezeu să-și pună mâna pe un om, El și-a pus-o asupra mamei sale.

Mamă pentru Împărăția Lui

„Zorii marilor mișcări spirituale ale lui Dumnezeu se nasc în mod repetat în cămăruțele femeilor”, scrie Alastair Roberts. Expresia în mod repetat este corectă. Din nou și din nou, istoria mântuirii se îndreaptă spre o mamă cu defecte, dar credincioasă, care naște un fiu: Sara și Isaac, Rebeca și Iacov, Rahela și Iosif, Rut și Obed, Elisabeta și Ioan, Eunice și Timotei – și, desigur, Maria și Isus.

Printre toate aceste istorii biblice, însă, una ilustrează în special puterea unei mame care se roagă. Cărțile 1 și 2 Samuel povestesc despre modul în care Dumnezeu a transformat Israelul într-o împărăție – cum a căutat „un om după inima Lui” (1 Samuel 13:14) să stea pe tron ​​și să înceapă o linie regală care într-o zi să ducă la Isus (2 Samuel 7:13–14). Dar de unde începe această poveste a unui rege și a unui regat? Cu o femeie stearpă care Îl implora pe Dumnezeu pentru un fiu.

El (Elcana) avea două soţii. Numele celei dintâi era Ana, iar numele celei de-a doua era Penina. Penina avea copii, dar Ana nu avea – 1 Samuel 1:2

O femeie stearpă și o rivală rodnică: am mai fost aici (Geneza 16:1–6; 30:1–8). Scena este pregătită pentru ca Dumnezeu să-Și facă iarăși un nume printr-o naștere miraculoasă. Iar rugăciunea va fi mijlocul prin care El va lucra.

Rugăciunea Anei

În mod asemănător Agarei, înaintea ei, Penina nu se poate abține să arate cu degetul pântecele gol al Anei: „Potrivnica ei o înţepa deseori, ca s-o facă să se mânie, pentru că Domnul o făcuse stearpă. Şi în toţi anii era aşa. Ori de câte ori se suia Ana la Casa Domnului, Penina o înţepa la fel. Atunci, ea plângea şi nu mânca” – 1 Samuel 1:6-7. Dar, spre deosebire de Sara, înaintea ei, Ana se întoarce la Dumnezeu în loc să se întoarcă împotriva Peninei.

Ascultă rugăciunea simplă a unei femei suferinde, tânjind după un pântece deschis:

Doamne, Dumnezeul oştirilor! Dacă vei binevoi să cauţi spre întristarea roabei Tale, dacă-Ţi vei aduce aminte de mine, şi nu vei uita pe roaba Ta, şi dacă vei da roabei Tale un copil de parte bărbătească, îl voi închina Domnului pentru toate zilele vieţii lui şi brici nu va trece peste capul lui – 1 Samuel 1:11

Cunoaștem restul istoriei. Domnul o va asculta pe Ana și îi va da un fiu. Și fiul ei, Samuel, va stabili împărăția lui Israel (1 Samuel 16:10–13), va inaugura linia profetică a națiunii (Fapte 3:24; 13:20) și va câștiga o poziție alături de Moise ca mijlocitor al poporului lui Dumnezeu (Ieremia 15:1). Prin rugăciune, pântecele odată steril al Anei a născut un fiu pentru a salva Israelul.

Ce ar putea învăța mamele din rugăciunea Anei de astăzi?

1. Durerea ne poate fi un bun profesor

Anii de infertilitate, uniți cu batjocura din partea Peninei, au spart în cele din urmă barajul durerii Anei. Nădejdea pe care o avea din mijlocul durerii era din nou amânată așa că i-a inundat inima și potopul acesta nu a putut fi ascuns.

Atunci, ea plângea şi nu mânca. […] Şi Ana se ruga Domnului cu sufletul amărât şi plângea! – 1 Samuel 1:7, 10

Cu toate acestea, așa cum se întâmplă deseori, lacrimile Anei au trasat o urmă, urma care a dus-o pe genunchi.

Ana s-a sculat, după ce au mâncat şi au băut ei la Silo […] și s-a rugat Domnului cu sufletul amărât şi plângea! – 1 Samuel 1:9-10

Nu știm cum era viața Anei de rugăciune înainte de acest moment. Dar aici, cel puțin, durerea i-a devenit cel mai bun profesor.

Într-o lume la fel de căzută ca și a noastră, durerea vizează mamele pentru a le ataca pe dinăuntru, prin față ori prin spate. Unele, precum Ana, simt agonia specifică pentru un copil dorit. Altele, simt durerea sarcinii și a nașterii în sine. În timp ce altele, simt întristarea pentru copilul care încă nu e născut din nou. Ceea ce a spus cândva Augustin despre mama sa este la fel de adevărat și pentru multe mame astăzi:

Ea a plâns și a plâns, iar aceste strigăte de durere au scos la iveală ce mai rămăsese din Eva în ea, căci în chinuri îl căuta pe fiul pe care în chinuri îl născuse. – Confesiuni, 5.8.15

Ştim că durerea poate să ispitească o mamă și să o împingă înspre amărăciune ori împietrire, aşa cum a făcut-o pentru un timp atât pe Sara, cât şi pe Rahela (Geneza 16:5–6; 30:1). Dar aici, Ana ne dezvăluie un adevăr surprinzător: suferința conduce adesea o mamă înspre acea rugăciune căreia Dumnezeu dorește să îi răspundă.

2. Dumnezeu își găsește plăcerea în mâinile deschise care așteaptă

Două cuvinte ies la suprafață prin repetare din rugăciunea Anei: Domnul (de două ori) și roaba Ta (de trei ori). În necazul ei, ea nu uită că Dumnezeu este Domnul ei, înțelept și mai presus de ea; și nu uită că ea este roaba Lui, responsabilă să facă voia Sa. Cuvintele celebre ale Mariei rostite peste un mileniu mai târziu – „Iată, roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele tale!” (Luca 1:38) – sunt un ecou al cuvintelor Anei.

Mâinile deschise ale Anei pot fi văzute și în jurământul ei remarcabil: „Dacă vei binevoi […] şi dacă vei da roabei Tale un copil de parte bărbătească, îl voi închina Domnului pentru toate zilele vieţii lui şi brici nu va trece peste capul lui” (1 Samuel 1:11). Promisiunea ei de a nu tăia părul fiului ei se referă la jurământul nazireului, prin care viața unei persoane era dedicată în întregime lui Dumnezeu (Numeri 6:1–5). Ana spune, cu alte cuvinte: „Dă-mi un fiu și ți-L voi da înapoi – inimă și suflet, trup și minte, în toate zilele vieții sale”. Ca răspuns, Dumnezeu îi dă un fiu pentru a se întoarce la Dumnezeu.

Ar trebui să avem anumite ezitări, desigur, înainte de a trage o linie dreaptă între inima unei mame și modul în care Dumnezeu îi răspunde rugăciunilor ei. Unele mame se roagă cu o predare asemănătoare Anei și totuși pântecele lor rămân goale, sau copiii lor continuă să meargă înspre țara îndepărtată. Istoria vieții Anei ne învață, totuși, că lui Dumnezeu îi place să pună darurile în mâinile care sunt deschise. El se bucură atunci când o mamă, plină de afecțiune maternă, se umple de o dorință și mai mare după Hristos și împărăția Lui.

În cazul Anei, mâinile ei deschise i-au permis lui Samuel să-și petreacă zilele la templu, unde, ne spune naratorul, „s-au închinat acolo înaintea Domnului” (1 Samuel 1:28). Fie ca Dumnezeu să își găsească plăcerea să facă același lucru pentru copiii multor mame.

3. Rugăciunile unei mame pot scutura o lume întreagă

Rugăciunea îndurerată din 1 Samuel 1:11 nu este singura rugăciune pe care o auzim de la Ana. Când își aduce la templu fiul proaspăt înțărcat, ea se roagă din nou, de data aceasta aducând laude (1 Samuel 2:1–10). Și pe măsură ce ascultăm, ne dăm seama repede că istoria Anei cu Samuel se îndreaptă cu mult dincolo de cei patru pereți ai unui cămin fericit.

Luați în considerare doar ultimele ei cuvinte, care oferă un final potrivit unei rugăciuni extraordinare:

Vrăjmaşii Domnului vor tremura,
Din înălţimea cerului El Îşi va arunca tunetul asupra lor;
Domnul va judeca marginile pământului.
El va da Împăratului Său putere
Şi El va înălţa tăria Unsului Lui – 1 Samuel 2:10

Ana, inspirată de Duhul, se trezește prinsă de ceva cu mult mai mare decât propriile ei speranțe domestice: sub îndrumarea lui Dumnezeu, fiul ei va elibera Israelul de asupritorii săi și va stabili o împărăție care într-o zi va cuprinde pământul. Ana se rugase pur și simplu pentru un fiu – dar, în schimb, Dumnezeu a răspuns mult mai mult decât a cerut ea.

Iar El face și astăzi la fel. Eliza Spurgeon și Amelia Taylor s-au rugat pentru fii mântuiți, fără a-și închipui că Dumnezeu va da un predicator pe înțelesul tuturor și un misionar printre națiuni. Și, deși nu orice fiu este un Samuel, sau un Spurgeon, sau un Taylor, dar cine poate știi ce iubitori de orfani, sau păstori de biserici, sau luptători pentru dreptate sau părinți ai celor rătăciți va ridica Dumnezeu chiar acum prin mame credincioase care stau pe genunchi? Cu un Dumnezeu ca al nostru, putem îndrăzni să visăm – și să ne rugăm.

O mamă pentru fiecare mamă

Ana din 1 Samuel 1, care plânge și este măcinată de frământarea ei, este o femeie la îndemâna fiecărei mame. La fel și ea, e o femeie anonimă, deloc cunoscută. Ea nu a fost o femeie sfătoasă care să le știe pe toate. Din câte știm, ea nu era o femeie puternică. Dar a fost o femeie care s-a rugat. Și prin rugăciunile ei, Dumnezeu Și-a arătat marea Sa putere.

Dumnezeul care a zdrobit capul șarpelui prin urmașii femeii încă mai are de câștigat multe victorii. Isus i-a dat lovitura de moarte, lovitura pe care nici un alt fiu nu ar fi putut-o da. Dar mai mult din împărăția diavolului trebuie zdrobită. Și dacă ne uităm în spatele bărbaților care își ridică călcâiele, vom găsi adesea mame precum Ana: îndurerate, dar cu mâinile deschise, rugându-se pentru băieții lor.

John Piper este fondator și profesor la desiringGod.org și rector la Bethlehem Collage & Seminarry. Timp de 33 de ani a slujit ca pastor al Bisericii Baptiste Bethlehem, Minneapolis, Minnesota. Este autorul a mai mult de 50 de cărți, inclusiv Desiring God: Meditations of a Christian Hednoist și cea mai recentă: Providence.

Sursa originală: The Power Of a Praying Mother – https://www.desiringgod.org/articles/the-day-is-at-hand

Tradus cu permisiune – Translated with permission