Autor: John Piper
ZIUA 121
Toți am ajuns ca niște necurați și toate faptele noastre bune sunt ca o haină mânjită. Toți suntem ofiliți ca o frunză și nelegiuirile noastre ne iau ca vântul. – Isaia 64:6
Orice încălcare a Legii lui Dumnezeu ne face supuși judecății, deoarece Dumnezeu nu poate sta în prezența păcatului (Habacuc 1:13; Iacov 2:10-11).
Dar, lucrul care a dus și încă duce oamenii către ruină nu este eșecul de a fi neprihănit în fața păcatului, ci eșecul de a ne încrede în promisiunile lui Dumnezu, în special în promisiunea că El ne-a dat un Răscumpărător perfect pentru noi. Sfinții Vechiului Testament știau că mântuirea lor vine prin credință, iar credința se capătă prin ascultare, iar ascultarea este dovada credinței.
Mi se pare foarte confuz atunci când oamenii spun că singura neprihănire care are vreo valoare este neprihănirea lui Christos. Desigur, îndreptățirea noastră nu se întemeiază pe neprihănirea noastră – ci numai pe neprihănirea lui Isus, neprihănire care ne-a fost atribuită. Totuși, uneori, oamenii sunt nepăsători și vorbesc în mod disprețuitor despre toată neprihănirea umană, de parcă nici nu ar exista o astfel de neprihănire pe care Dumnezeu să o poată lucra în noi. O astfel de atitudine nu este constructivă.
Ei citează adesea Isaia 64:6, care spune că toate faptele noastre bune sunt ca o haină mânjită.
Dar, luat în contextul lui, Isaia 64:6 nu se referă la faptul că toate faptele bune făcute de poporul lui Dumnezeu sunt inacceptabile înaintea Lui. Isaia se referă, de fapt, la oameni a căror neprihănire este ipocrită. În versetul de dinainte de aceste, Dumnezeu se bucură de faptele bune făcute de cel drept:
Tu ieși înaintea celor ce împlinesc cu bucurie dreptatea, celor ce umblă în căile Tale și își aduc aminte de Tine. (…) – Isaia 64:5
Este adevărat, foarte adevărat, că niciun om din poporul lui Dumnezeu, nu ar fi acceptat de Dumnezeu (care este un Dumnezeu perfect), dacă neprihănirea desăvârșită a Domnului Isus nu i-ar fi fost imputată (aplicată) (Romani 5:19; 1 Corinteni 1:30; 2 Corinteni 5:21). Totuși, asta nu înseamnă că acești oameni nu sunt transformați astfel încât să facă fapte bune – chiar și dacă nu sunt bune în totalitate, ele sunt privite așa de Dumnezeu.
Această neprihănire pe care Dumnezeu o produce în acești oameni este rezultatul mântuirii noastre, iar nu temeiul ei.
În lumina tuturor acestor lucruri, cred că rugăciunea lui Pavel din Filipeni 1:9-11 ar trebui să fie și rugăciunea noastră:
Și mă rog ca dragostea voastră să crească tot mai mult în cunoștință și orice pricepere, ca să deosebiți lucrurile alese, pentru ca să fiți curați și să nu vă poticniți până în ziua venirii lui Christos, plini de roada neprihănirii, prin Isus Christos, spre slava și lauda lui Dumnezeu.
John Piper este fondator și profesor la desiringGod.org și rector la Bethlehem Collage & Seminarry. Timp de 33 de ani a slujit ca pastor al Bisericii Baptiste Bethlehem, Minneapolis, Minnesota. Este autorul a mai mult de 50 de cărți, inclusiv Desiring God: Meditations of a Christian Hednoist și cea mai recentă: Providence.
Sursa originală: Dirty Rags No More – https://www.desiringgod.org/articles/dirty-rags-no-more
Tradus cu permisiune – Translated with permission
Asociația Corpus Reformatorum 