28 Iulie – De ce nu cădem de oboseală?

Autor: John Piper

ZIUA 209

De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuși omul nostru dinăuntru se înnoiește din zi în zi. Căci întristările noastre ușoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veșnică de slavă. Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd, căci lucrurile care se văd sunt trecătoare, pe când cele care nu se văd sunt veșnice. – 2 Corinteni 4:16-18

Pavel nu mai vedea așa cum obișnuia (și nu existau ochelari). Nu mai putea auzi așa cum o făcea odată (și nu existau aparate auditive). Nu își revenea după bătăi așa cum se întâmpla odată (și nu existau antibiotice). Puterea lui, mersul din oraș din oraș, nu mai era așa ușor ca în tinerețe. Își vedea ridurile de pe față și de pe gât. Memoria lui nu mai era atât de strălucită. Și el admite că toate acestea constituiau o amenințare la adresa credinței, bucuriei și curajului său.

Dar el nu a căzut de oboseală. De ce?

El nu a căzut de oboseală pentru că omul său interior era reînnoit zilnic. Cum?

Reînnoirea inimii sale vine din ceva foarte ciudat: vine de la faptul că se uita la ceva ce nu putea fi văzut.

Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd, căci lucrurile care se văd sunt trecătoare, pe când cele care nu se văd sunt veșnice. – 2 Corinteni 4:18

Acesta este modul lui Pavel de a nu cădea de oboseală: uitându-se la ceea ce nu se poate vedea. Dar ce a văzut oare?

Câteva versete mai târziu, în 2 Corinteni 5:7 el spune: “umblăm prin credință, nu prin vedere.”. Acest lucru înseamnă că el sare în întuneric fără prea multe indicii cu privire la ce s-ar afla acolo. Înseamnă că, deocamdată, cele mai prețioase și importante realități din lume sunt dincolo de simțurile noastre fizice.

Privim la aceste lucruri nevăzute prin intermediul Evangheliei. Ne întărim inimile – ne reînnoim curajul – fixându-ne privirea asupra adevărurilor invizibile pe care le vedem în mărturia celor care L-au văzut pe Christos față în față.

Căci Dumnezeu, care a zis: „Să lumineze lumina din întuneric”, ne-a luminat inimile, pentru ca să facem să strălucească lumina cunoştinţei slavei lui Dumnezeu pe faţa lui Isus Hristos. – 2 Corinteni 4:6

Am devenit creștini când s-au întâmplat toate acestea – indiferent dacă am înțeles sau nu. Și, alături de Pavel, trebuie să continuăm să vedem cu ochii inimii, ca să nu cădem de oboseală.

John Piper este fondator și profesor la desiringGod.org și rector la Bethlehem Collage & Seminarry. Timp de 33 de ani a slujit ca pastor al Bisericii Baptiste Bethlehem, Minneapolis, Minnesota. Este autorul a mai mult de 50 de cărți, inclusiv Desiring God: Meditations of a Christian Hedonist și cea mai recentă: Providence.

Sursa originală: Why We Don’t Lose Heart – https://www.desiringgod.org/articles/why-we-dont-lose-heart

Tradus cu permisiune – Translated with permission