Cum îi respectăm pe ceilalți în timp ce respingem credințele lor false?

Autor: John Piper

Întrebarea

Cum îi onorăm pe cei din jurul nostru care au idei false despre Dumnezeu? Întrebarea este specifică, dar duce la o discuție mai amplă, aceasta venind de la un ascultător din Sri Lanka.

„Dragă pastor John, noi creștinii suntem o minoritate într-o țară predominant budistă. Închinarea în fața unui preot budist cu ambele mâini încrucișate este modul în care clerul budist este întâmpinat în cultura noastră. Budiștii înșiși se vor pleca adesea cu fața în jos înaintea lor. Ca și creștini, unii dintre noi se simt incomod cu această practică. Nu am găsit o direcție clară în Scriptură. Ai putea să ne ajuți să cinstim pe Domnul și numele Lui în țara noastră?”

Răspunsul

Adevărul global

Ei bine, îmi place să primesc întrebări despre situații, relații și locuri atât de diferite de ale mele. Mă ajută să înțeleg cât de provincial sunt în unele dintre lucrurile cu care mă ocup și totuși cât de universal și relevant este Hristos și Cuvântul Său peste tot în lume.

Este palpitant pentru mine să cred că cineva din Sri Lanka ar putea crede că un pastor care stă într-o cameră din Minneapolis, Minnesota – la zece mii de mile distanță – ar putea avea ceva de spus din Cuvântul lui Dumnezeu care să fie util în acea cultură. Asta este pur și simplu uimitor pentru mine.

Sper să fie de ajutor. Mă consider puțin îndrăzneț ca să fac vreun efort în a da un răspuns aici. Dar dacă pot să rămân aproape de Cuvântul lui Dumnezeu, în răspunsul meu, poate că Dumnezeu l-ar face util.

Modul în care mi-am pus întrebarea este „Cum pot să onorez – mă gândesc la mine și la acest creștin ca fiind în aceeași barcă – cum putem onora două tipuri de învățătură din Noul Testament care împreună, indiferent de câtă tensiune avem s-ar putea simți între ei, ar trebui ambele să ne modeleze relațiile cu oamenii din alte religii, fie din America sau din Sri Lanka, inclusiv cu liderii acelor religii?” În acest caz, ne gândim la un preot budist. Iată cele două tipuri de învățături pe care le am în minte.

Arată onoare tuturor

Pe de o parte Petru ne spune:

Daţi cinste tuturor oamenilor, iubiţi-i pe fraţi, temeţi-vă de Dumnezeu, onoraţi-l pe împărat!1 Petru 2:17

În acest verset, vedem patru tipuri de iubire. În primul rând, există un fel de onoare pe care creștinii o arată tuturor pur și simplu pentru că sunt oameni, făcuți după chipul lui Dumnezeu și pentru că sunt potențiali frați și surori. Ne-ar plăcea dacă ar fi frații și surorile noastre pentru totdeauna. Am fi încântați și ar trebui să încercăm să-i ajutăm să simtă că am fi încântați dacă ni s-ar alătura în bucuria veșnică și în supunerea față de Isus Hristos.

În al doilea rând, există un tip special de iubire, afecțiune și legătură care există între frații și surorile creștine.

În al treilea rând, există un fel absolut unic de respect, reverență și supunere pe care îl datorăm lui Dumnezeu, Creatorul și Susținătorul și Răscumpărătorul.

În al patrulea rând, există o onoare neobișnuită – același cuvânt este folosit aici la sfârșitul versetului – pentru împărat. Există o onoare neobișnuită pe care o datorăm celor pe care Dumnezeu i-a pus în autoritate civilă asupra noastră, deoarece suntem exilați și cetățeni temporari în lume.

Acum, preoții budiști din Sri Lanka nu sunt frați creștini. Ei nu sunt în acea categorie. Presupun că nu sunt autorități civile. Nu cunosc atât de bine povestea culturală, dar presupun că ei nu sunt în rolul guvernatorilor, regilor și prinților. Sunt, totuși, oameni.

Deci, există un fel de onoare sau respect pe care creștinii ar trebui să le arate. Mă voi întoarce într-un minut să încerc să dezvolt asta foarte pe scurt. Acesta este primul tip de învățătură pe care îl avem în Noul Testament: onorați toți oamenii.

A ieși în evidență

Iată al doilea tip de învățătură. Aceasta ne avertizează împotriva a trei lucruri.

În primul rând, Noul Testament spune că nu ar trebui să facem sau să spunem nimic din ce ar putea determina pe credincioșii creștini imaturi sau instabili să se poticnească în îndoială, necredință sau neascultare. Mă gândesc la 1 Corinteni:

Deci, cât despre mâncarea lucrurilor jertfite idolilor [sau ai putea spune „închinarea în fața preoților budiști”], ştim că în lume un idol [sau un preot budist și ceea ce reprezintă] este tot una cu nimic [adică ceea ce reprezintă el nu este cu adevărat real] şi că nu este decât un singur Dumnezeu… Dar nu toţi au cunoştinţa aceasta. Ci unii, fiind obişnuiţi până acum cu idolul [sau cu temple budiste și preoți], mănâncă un lucru ca fiind jertfit unui idol [adică, închinați-vă ca onorând cu adevărat ceea ce reprezintă acești preoți]; şi cugetul lor, care este slab, este întinat. –  1 Corinteni 8:4, 7

În acest text, mi se pare, de dragul credincioșilor mai tineri, imaturi sau mai slabi, noi, care am putea avea libertatea de a oferi un fel de respect unui preot budist și nu intenționăm nimic religios prin aceasta, ar trebui probabil să evităm astfel de simboluri publice de onoare religioasă de dragul fraţilor mai slabi. Acesta este un prim avertisment.

Iată al doilea avertisment. Noul Testament spune că nu ar trebui să facem/spunem lucruri sau să ne raportăm la oameni într-un mod care ar estompa distincția dintre Hristos și calea lui de mântuire, pe de o parte, și învățăturile altor religii, pe de altă parte.

Mă gândesc la 2 Corinteni 6: 14-18:

Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi. Căci ce legătură este între neprihănire şi fărădelege? Sau cum poate sta împreună lumina cu întunericul? Ce înţelegere poate fi între Hristos şi Belial [sau cu Buddha]? Sau ce legătură are cel credincios cu cel necredincios? Cum se împacă Templul lui Dumnezeu cu idolii? De aceea: „Ieşiţi din mijlocul lor şi despărţiţi-vă de ei, zice Domnul. Nu vă atingeţi de ce este necurat şi vă voi primi. Eu vă voi fi Tată, şi voi Îmi veţi fi fii şi fiice, zice Domnul cel Atotputernic.”

Acum, scopul acelor întrebări retorice este că nu ar trebui să dăm impresia că avem mai multe în comun cu o altă religie decât avem cu adevărat. Trebuie să găsim modalități de a ne deosebi de religia din care am ieșit, astfel încât să facem diferențele mai clare, decât să fie neclare sau obscure.

Cel de-al treilea avertisment pe care îl dă Noul Testament este faptul că spune că noi trebuie să facem și să spunem lucruri care ar clarifica unicitatea și necesitatea Evangheliei harului lui Dumnezeu.

Mă gândesc la Faptele Apostolilor 20:24, unde Pavel spune: „Dar eu nu ţin numaidecât la viaţa mea, ca şi cum mi-ar fi scumpă, ci vreau numai să-mi sfârşesc cu bucurie calea şi slujba pe care am primit-o de la Domnul Isus, ca să vestesc Evanghelia harului lui Dumnezeu.”

Acesta este marele obiectiv – a oferi și a proclama. Adică să depunem mărturie, să arătăm dovezi clare și să vorbim astfel încât să fim mărturia clară a Evangheliei harului lui Dumnezeu, chiar dacă ne costă viața.

Acestea sunt cele două feluri de învățătură din Noul Testament pe care trebuie să le urmăm. Una subliniază că trebuie să dăm onoare tuturor persoanelor, inclusiv preoților budiști, iar cealaltă subliniază faptul că trebuie să menținem separarea și distincția față de fosta noastră religie.

Căi ale dragostei

Permiteți-mi să închei prin a reveni la cum ar putea arăta acea onoare oferită unui preot budist. Probabil că există în fiecare cultură modalități de a arăta respect față de oameni ca și persoane, dar nu pentru ceea ce reprezintă ei. Acum, aceasta este o adevărată provocare, dar există șansa ca ei să poată fi respectați ca și oameni, dar nu pentru ceea ce reprezintă. Aceasta este provocarea culturală. Și nu doar în Sri Lanka, ci chiar aici, în Minneapolis.

Nu locuiesc în Sri Lanka și nu sunt sigur exact cum arăta viața acolo. Dar nu ar trebui să acționăm într-un mod răutăcios. Căutăm să evităm mândria și propria înălțare. Nu trebuie să evităm o relație personală, ca și cum am disprețui o persoană. Căutăm să fim încrezători în mărturia noastră despre harul lui Dumnezeu.

Suntem pregătiți să ne dăm viețile pentru binele altora, inclusiv ale celora de religii diferite. Trebuie să fim pregătiți să slujim. Pavel vorbește despre a-i pune pe ceilalți deasupra noastră. Și cred că vrea să spună să fim pregătiți să îi slujim, să ne smerim și să facem lucruri bune pentru ei, în dragoste.

Nu trimitem semnale – culturale sau personale – că diferența dintre noi este minoră sau ceea ce reprezintă preotul în religia sa este admirabil sau adevărat sau util atunci când nu este. De fapt este veșnic distructiv.

Există o provocare: de a găsi o modalitate de a onora personal un preot care este creat după chipul lui Dumnezeu – cel puțin în acest mod – și de a găsi o modalitate de a comunica că nu împărtășim aceste convingeri religioase cu ei.

John Piper este fondator și profesor la desiringGod.org și rector la Bethlehem Collage & Seminarry. Timp de 33 de ani a slujit ca pastor al Bisericii Baptiste Bethlehem, Minneapolis, Minnesota. Este autorul a mai mult de 50 de cărți, inclusiv Desiring God: Meditations of a Christian Hednoist și cea mai recentă: Providence.

Sursa originală: How Do We Respect Others While Rejecting Their False Beliefs – https://www.desiringgod.org/interviews/how-do-we-respect-others-while-rejecting-their-false-beliefs

Tradus cu permisiune – Translated with permission

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: