Autor: Marshall Segal
„Nu merge la culcare mânios.” De câte ori ai auzit o versiune a acestui proverb conjugal? Multe cupluri cu ochi strălucitori îl aud în consilierea pre-maritală și încuviințează cu bucurie din cap. Cei care au fost căsătoriți de ceva vreme pot chicoti din cauza naivității. Vom vedea dacă mai zâmbesc și dau din cap peste câteva luni.
Odată ce ești căsătorit, sfatul devine rapid mai complicat, inconfortabil și costisitor. Uneori, a trata mânia înainte de culcare provoacă acele sentimente că spui „mai bine mă duc să-mi fac patul că dorm la subsol”. Împreună cu soția mea am ajuns să realizăm, după ce ne-am luptat din greu timp de șapte ani, că e mai bine să înfrângem furia înainte ca epuizarea să ne înfrângă pe noi. Obținerea unei păci ieftine și superficiale poate fi destul de ușoară, dar o reconciliere semnificativă necesită de obicei timp și energie semnificativă și, ei bine, muncă.
Sfatul acesta este cu adevărat un sfat bun, pentru că este sfatul lui Dumnezeu: „Nu lăsați soarele să apună peste mânia voastră.” (Efeseni 4:26). Porunca aceasta este valabilă pentru toate tipurile de relații, însă căsătoria poate fi cel mai greu loc în care să fie aplicată. Pentru mulți dintre noi, căsătoria are cel mai mare potențial de a ne enerva cel mai mult (sau cel puțin cel mai des).
Sfaturi pentru cuplurile care se confruntă cu mânia
Această tendință sporită spre furie nu este un defect în căsătorie. Este de fapt o consecință a ceea ce face căsnicia și mai frumoasă. Căsătoria are o predispoziție constantă înspre momente de furie deoarece căsătoria are o predispoziție și mai mare de intimitate. Păcatul ne rănește și mai mult atunci când ne-am deschis și ne-am încredințat toată viața în mâna altcuiva. Relația apropiată din căsnicie și vulnerabilitatea pot face ca „păcatele mici” să pară adevărate acte de război.
Deci, cum pot cuplurile să lupte ca să înfrângă tensiunile și mânia înainte de a merge la culcare? În timp ce mulți apelează (pe bună dreptate) la Efeseni 5 pentru o aplicare în viața de căsătorie, versetele imediate, dinaintea acestui capitol, dețin niște arme valoroase care să ne ajute să ne luptăm pentru a ne iubi bine.
1. Mânia este o emoție bună dar pe care noi o exprimăm adesea în mod păcătos.
Mâniați-vă! (Efeseni 4:26)
Nu veți auzi adesea aceste cuvinte în consilierea premaritală (sau orice consiliere, de altfel). Înainte de a încerca să ne rezolvăm mânia înainte de venirea serii, trebuie să ne amintim că aceasta poate fi un răspuns sănătos și evlavios în ce privește răul.
Mulți dintre noi au dezvoltat o hartă a vieții noastre emoționale în care mânia este întotdeauna în afara limitelor. Și atunci tindem să presupunem că această furie – în special orice tip de mânie care e oarecum îndreptată către noi! – este nejustificată și greșită. Aceasta a fost și părerea mea când am intrat în viața de căsnicie. Cuvântul lui Dumnezeu pentru noi, totuși, nu este „Să nu te mâni niciodată”, ci „Mâniați-vă și nu păcătuiți”. În căsătoria ta ai lăsat loc pentru manifestarea unei mânii neprihănite în locul celei ofensatoare? S-a întâmplat ca unui dintre voi să spuneți: „Eu am greșit. Am păcătuit împotriva ta. Și ai tot dreptul să fii supărat pentru asta”?
Multe căsnicii au de suferit tocmai pentru că presupun că mânia este întotdeauna greșită (1) – sau că reacțiile lor de mânie sunt întotdeauna justificabile (2). Adesea, o alegem pe prima când vine vorba de furia soțului nostru, ca apoi să optăm pe cea de-a doua atunci când e vorba de mânia noastră. În restul capitolului 4 din Efeseni, se poate observa accentul pus pe controlarea mâniei care inevitabil apare în căsătorie.
2. Străduiește-te să alungi toată mânie
Orice amărăciune, orice iuţime, orice mânie, orice strigare, orice clevetire şi orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru. (Efeseni 4:31)
Stai, nu este aceasta o contradicție flagrantă? Nu a spus Pavel doar: „Mâniați-vă și nu păcătuiți”? Există o tensiune aici, dar nu o contradicție. O mare parte din maturitatea și înțelepciunea care ar trebui să existe într-o căsnicie (dar și din viața creștină în general) se găsește în capacitatea de a ști când să aplici aceste porunci aparent opuse — când să corectăm ofensele și când să le treci cu vederea; când să vorbești și când să taci; când să fii mânios pentru păcat și când să înlături mânia.
Mesajul ar trebui să fie clar: mânia își are locul în inimile sănătoase, dar este un loc limitat și temporar. Este normal să te simți supărat din cauza răului, dar numai într-o viață care lasă deoparte mânia în mod activ și persistent – și nu doar cea mai mare parte a furiei, ci toată mânia („Orice amărăciune, orice iuţime, orice mânie, orice strigare, orice clevetire şi orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru”). Dumnezeu ne învață chiar să îi dăm mâniei noastre o dată de expirare – și acea dată de expirare este astăzi.
3. Pentru viața de căsnicie o zi de 24 de ore înseamnă o zi plină de har.
Mâniați-vă și nu păcătuiți; să nu apună soarele peste mânia voastră. (Efeseni 4:26)
Te-ai întrebat vreodată de ce Dumnezeu a făcut ca fiecare zi să dureze 24 de ore? Cu siguranță există sute de motive întemeiate, dar El însuși ne spune aici cel puțin unul dintre ele: pentru că cele 24 de ore ne ajută să ne monitorizăm mânia și ne mai ajută să o împiedicăm să nu cumva să izbucnească într-un incendiu tacit. În acest fel, ziua de 24 de ore aduce cu sine un har enormă celor căsătoriți. Pe măsură ce soarele traversează cerul în fiecare zi și începe să coboare la orizont, ne împinge constant înspre reconciliere. Apusul trasează o linie pe nisip care ori ne obligă să alegem între a ne supune lui Dumnezeu și a căuta împăcarea ori între a refuza sfatul Lui și a fierbe înăbușiți în noi înșine rănirea.
Multe căsnicii suferă pentru că lasă ca ofensele să se împietrească prin amărăciune, care la rândul ei erodează încet încrederea și intimitatea de-a lungul zilelor, săptămânilor sau chiar a lunilor. Încrederea este moneda intimității. Soții pot risipi această încredere în moduri monumentale, evidente pe care le-am putea exemplifica cu toții. Dar încrederea este, de asemenea, risipită și în moduri mai subtile, și poate cel mai obișnuit mod este prin a aduce aminte și a alimenta jignirile. S-ar putea ca durerea sau mânia inițială să fi fost complet justificată, dar perioada de grație i-a expirat de mult și cu toate acestea amărăciunea rămâne ascunsă în liniște și rănește și produce în continuare separarea. Așa că Dumnezeu împinge soarele în jurul pământului, în fiecare zi, pentru a ne oferi o oportunitate de aur ca să dăm la o parte toată mânia.
Dă-mi voie să mai adaug un detaliu important aici: împăcarea completă poate fi ireală în unele zile. Eliberarea din starea de mânie nu înseamnă ne-apărat că de acum totul va fi bine relațional. De aceea, la noi acasă, vorbim despre ce ar trebui să mai facem și cum am putea atinge punctul reconcilierii complete, și toate acestea înainte de a venit timpul de culcare. De multe ori dacă trece un pic de timp ori puțin somn, cele două pot fi de fapt aliați grozavi în acest proces. Insistarea asupra reconcilierii depline într-un timp scurt va prelungi adesea durerea și discordia (din nou, am învățat lucrul acesta pe propria piele). Aceasta nu înseamnă că ar trebui să ne permitem să ținem la adăpost furia sau să ne mulțumim cu o iertare superficială și o reconciliere incompletă în detrimentul celei adevărate. Dar înseamnă, că uneori, va trebui să avem răbdare până când armonia și căldura să revină complet. Lecția importantă aici este ca ambii soți să se hotărască să îndepărteze în mod regulat, chiar și zilnic, orice gram de mânie.
4. Conflictul nerezolvat deschide o ușă diavolului.
„Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi.” Să n-apună soarele peste mânia voastră şi să nu daţi prilej diavolului. (Efeseni 4:26–27)
Poate că am fi mult mai rapizi în rezolvarea conflictelor din căsniciile noastre dacă am putea vedea ce poate face Satan cu conflictele nerezolvate. Nu este vorba doar de faptul că el poate provoca, stârni, conflictele nerezolvate și să le agraveze în timp; ci aici se mai adaugă faptul că orice conflictul nerezolvat îi oferă acces la toate celelalte domenii din căsniciile noastre. O rană deschisă într-o zonă va sângera în cele din urmă pe altă zonă. Dormitul împreună devine mai greu. Să ne rugăm împreună devine mai greu. Creșterea împreună a copiilor devine mai grea. Planificarea împreună a activităților devine mai dificilă. A sluji împreună devine mai greu. Simpla existență împreună devine mai grea.
Multe căsătorii suferă pentru că ignoră războiul spiritual declanșat împotriva vieții de familie. „Noi n-avem de luptat împotriva cărnii și sângelui” – nici împotriva cărnii și sângelui care doarme lângă noi în pat – „ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti.” (Efeseni 6:12). Fiecare bătălie conjugală este în primul rând o bătălie spirituală și, inevitabil, vom pierde acea bătălie dacă credem că ne luptăm doar între noi.
5.Tratează păcatul soțului tău așa cum l-a tratat Christos pe al tău.
Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Christos. (Efeseni 4:32)
Câte crize conjugale și divorțuri ar fi putut fi evitate dacă aceste cincisprezece cuvinte ar fi fost luate în serios?
Observați că Pavel nu spune doar: „Fiți buni unii cu alții și […] iertați-vă unul pe altul”, ci și „cum v-a iertat și Dumnezeu pe voi în Christos”. Dumnezeu nu a trecut cu vederea păcatul nostru și nu a mers mai departe cu reproș; nu, Fiul Său a purtat tânguirile noastre, a purtat durerile noastre, a primit spinii noștri, a fost zdrobit pentru fărădelegile noastre, a fost rănit ca să ne vindece rănile, a fost blestemat, toate, ca să fim iertați. Deci, iartă așa cum ai fost iertat. Nimic din ceea ce suferim în căsnicie, tu ori eu, nu ne va cere să facem mai mult decât ceea ce a purtat Christos de dragul nostru pe cruce.
Multe cupluri care au trăit practic acest verset au făcut o descoperire uluitoare: conflictele sunt de fapt o oportunitate neobișnuită înspre revenirea la intimitate. De ce? Pentru că atunci când ne tratăm păcatul unul altuia așa cum Christos l-a tratat pe al nostru, amândoi ajungem să-L vedem și să experimentăm mai mult din El. Cu siguranță, putem să-L vedem și să-L experimentăm în zilele în care ne înțelegem, dar cu cât mai prezent și mai real se simte atunci când extindem și primim iertarea semnificativă, când primim asprimea cu bunătate, când stăm și iubim atunci când am putea pleca în mod rezonabil?
Momentele din căsătorie care ne înfurie cel mai mult pot deveni cele mai clare imagini ale lui Christos și ale Bisericii Lui. Ce altceva ar putea face un soț atât de amabil, chiar și acum? Ce altceva ar obliga o soție să-l ierte – din nou? De unde altundeva ar putea veni o iubire atât de altruistă, atât de răbdătoare, atât de rezistentă?
Deci, dragul meu soț și draga mea soție, mâniați-vă pe păcatul din căsnicia voastră și nu vă culcați niciodată mânioși.
Marshall Segal (@marshallsegal) este scriitor și redactor-șef la desiringGod.org. El este autorul cărții Not Yet Married: The Pursuit of Joy in Singleness & Dating. A absolvit Bethlehem College & Seminary. El și soția sa, Faye, au trei copii și locuiesc în Minneapolis.
Sursa originală: Put Your Anger To Bed – https://www.desiringgod.org/articles/put-your-anger-to-bed
Tradus cu permisiune – Translated with permission
Asociația Corpus Reformatorum 