Autor: John Piper
Întrebarea
Ce este un baptist? Aceasta este întrebarea noastră de astăzi și iată și e-mailul. “Bună ziua, pastor John, numele meu este Dennis și locuiesc în Filipine. Aș dori să știu: Ce este un baptist? Știu că sunteți unul, dar chiar nu știu ce înseamnă asta. Poți să-mi explici ce te deosebește?” Pastore John, cum ați aborda acest subiect?
Răspuns
Abordarea pe care vreau să o adopt în încercarea de a răspunde la întrebarea lui Dennis este să descriu tipul de baptist care sunt eu, în speranța că nu sunt deloc excentric, ci, de fapt, aș considera toate trăsăturile definitorii ale unui baptist pe care le voi menționa ca fiind tipice pentru majoritatea bisericilor baptiste din secolele al XVII-lea și al XVIII-lea.
Iar motivul pentru care spun “secolele al XVII-lea și al XVIII-lea” este pentru că baptiștii, așa cum îi înțeleg eu, și-au început activitatea la începutul secolului al XVII-lea – adică la începutul anilor 1600 – și pentru că în secolele al XIX-lea și al XX-lea, efectul de scindare a majorității bisericilor (nu doar a baptiștilor) a dus la atât de multe varietăți de denominațiuni încât nu aș putea pretinde în zilele noastre că reprezint majoritatea. Dar cred că pot afirma că reprezint majoritatea bisericilor baptiste din primele secole ale vieții baptiste.
Rădăcini Reformate
Înțeleg că rădăcinile mele și rădăcinile tuturor baptiștilor din primele lor secole se întorc la Reforma însăși – și anume, la reînnoirea și reforma bisericii, Biserica Romano-Catolică de la acea vreme, sub conducerea lui Martin Luther și John Calvin și Ulrich Zwingli în anii 1500 în Europa.
Baptiștii ar avea în comun cele cinci mari accente ale Reformei:
- justificarea numai pe baza lucrării lui Christos;
- oferită și împărtășită ființelor umane doar prin harul lui Dumnezeu;
- însușită într-un mod personal și eficient în fiecare individ doar prin credință;
- astfel încât toată gloria să I se cuvină lui Dumnezeu și nu a omului;
- și toate acestea bazându-se nu pe tradiție sau pe autoritatea ecleziastică, ci doar pe Scriptură.
Aceștia sunt cei cinci mari piloni ai Reformei pe care baptiștii îi au în comun cu aproape toate bisericile Reformei, bisericile protestante originale:
(1) numai Christos,
(2) numai harul,
(3) numai credința,
(4) gloria îi aparține numai lui Dumnezeu,
(5) numai Scriptura.
Acesta este punctul de plecare pentru viața baptistă, precum și pentru alte ramuri protestante ale bisericii. Iubesc aceste adevăruri care Îl preamăresc pe Christos și mă simt unit cu alte confesiuni, în afară de baptiști, care prețuiesc acești mari piloni ai Reformei și piloni biblici.
Botezul
Ceea ce îi deosebește pe baptiști este că, pe măsură ce au meditat la implicațiile Scripturii ca fiind singura lor autoritate, mai degrabă decât autoritatea umană failibilă a bisericii, și pe măsură ce au meditat la implicațiile credinței ca fiind ceea ce aduce o persoană într-o relație corectă cu Dumnezeu și o face parte din poporul răscumpărat al lui Dumnezeu, baptiștii au văzut (și vorbesc de oamenii de la începutul anilor 1600) că, în raport de Sfânta Scriptură, reforma bisericii din anii 1500 nu a mers suficient de departe.
Li se părea acelor baptiști timpurii, și mi se pare și mie, că doctrina justificării numai prin credință – și, prin urmare, intrarea în noul popor al lui Dumnezeu, biserica, numai prin credință – implica faptul că nu ar trebui să ne gândim să intrăm în mântuire și în poporul lui Dumnezeu prin legături fizice, familiale.
Cu alte cuvinte, noi, baptiștii, nu puteam găsi în Noul Testament, și nici nu părea să aibă vreo legătură cu doctrina justificării numai prin credință, faptul că pruncii credincioșilor ar trebui să fie considerați ca făcând parte din poporul justificat al lui Dumnezeu doar pentru că exista o legătură fizică între ei și părinții lor credincioși.
Prin urmare, din moment ce botezul era semnul exterior al unei astfel de primiri în biserica lui Dumnezeu și al participării la poporul răscumpărat al Său, botezul nu ar trebui să fie administrat persoanelor doar pentru că aveau o legătură fizică cu persoanele mântuite – și anume, administrat pruncilor datorită părinții lor credincioși.
Acesta este motivul pentru care baptiștii nu botează copii și acesta este principalul motiv pentru care ne numim baptiști. Noi credem că ar trebui să existe o mărturisire credibilă a credinței mântuitoare înainte ca o persoană să primească semnul exterior al acestei mărturisiri credibile și al acestei uniri cu Christos. Iar acest semn este botezul – un simbol al trecerii de la moarte la viață prin credința în Isus.
Imersiune, nu stropire
Din punct de vedere istoric, baptiștii au înțeles că botezul se face prin scufundare – adică se ia întreaga persoană într-un lac sau într-un râu și se scufundă întreaga persoană sub apă, iar nu prin stropire cu apă pe cap. Noi credem asta deoarece:
- Cuvântul grecesc baptizō înseamnă “scufundare” sau “cufundare”; nu înseamnă “stropire”.
- Scufundarea se potrivește cu simbolismul din Romani 6:1-4 care vorbește despre faptul că suntem îngropați cu Christos prin botez și că suntem ridicați din apă, ceea ce înseamnă viață în înviere.
- Se pare că biserica primară boteza prin imersiune. Filip și eunucul etiopian “au coborât în apă” de-a lungul drumului (Faptele Apostolilor 8:38), iar
- Ioan Botezătorul a botezat în râul Iordan: el avea nevoie de un râu, nu de un bol în care să bage mâna și să stropească niște apă.
Așadar, noi botezăm prin scufundare. Acestea sunt două caracteristici distinctive ale botezului: botezăm doar credincioșii și îi botezăm prin scufundare.
Alte distincții baptiste
Acum, alte câteva caracteristici ale unei biserici baptiste decurg din această poziție de reformare continuă a Bisericii Romano-Catolice.
Unul dintre ele este că biserica este văzută ca o adunare de credincioși. Acest lucru reiese și din ceea ce am văzut deja. Știm că unii dintre acești credincioși pot fi ipocriți; nu putem fi perfecți. Dar scopul este de a avea o biserică ai cărei membri se încred cu adevărat în Christos, o biserică a credincioșilor – nu o biserică din care faci parte doar pentru că părinții tăi au făcut parte din ea sau pentru că te-ai născut în ea.
O altă implicație a reformei în curs de desfășurare în rândul baptiștilor a fost faptul că am încercat să luăm în serios preoția tuturor credincioșilor: că fiecare dintre noi are o relație directă și personală cu Dumnezeu prin Christos.
Și ni s-a părut că această preoție la nivelul întregii biserici este motivul pentru care, în Noul Testament, congregația însăși, și nu doar un grup de bătrâni sau un grup de episcopi, a fost ultima instanță de apel în modul în care biserica se guverna pe sine.
De exemplu, atunci când exista o problemă de disciplină, Isus a spus în Matei 18:17 că ultimul pas înainte de excludere este “să fie pusă în atenția Bisericii”. Și atunci, biserica, ca o congregație, face acea judecată a celui pus sub disciplină.
Acesta este motivul pentru care baptiștii sunt numiți de obicei congregaționaliști.
O altă implicație a reformei în curs de desfășurare în rândul baptiștilor a fost recăpătarea credinței în libertatea pe care o au creștinii față de legile coercitive care vin din partea autorităților ecleziastice centrale (n. trad.: de exemplu Patriarhia, etc.) sau din partea autorităților civile (n. trad.: Guvernul, Parlamentul, etc.).
Cele mai multe dintre bisericile reformate non-baptiste dnn primele decenii, și pentru unele mult timp după aceea, nu au reușit să se desprindă de guvernele civile, astfel încât oamenii, ca și baptiștii, au fost persecutați chiar de frații și surorile lor protestanți care credeau că autoritatea statului ar trebui să fie folosită de biserici pentru a constrânge unitatea teologică și ecleziastică.
Așadar, poate că aș putea rezuma caracteristicile baptiștilor în felul următor:
- Baptiștii sunt protestanți care împărtășesc marii piloni ai Reformei: justificarea doar pe baza lui Christos, doar prin har, doar prin credință, doar pentru gloria lui Dumnezeu și doar pe baza autorității Scripturii.
- Susținem botezul credincioșilor, astfel încât singurele persoane care primesc semnul vieții noi în Christos sunt cele care, prin credință, au primit viața nouă în Christos.
- Baptiștii susțin o biserică a credincioșilor, în care membrii constau doar din cei care fac o mărturisire credibilă de credință în Isus.
- Noi susținem guvernarea congregațională și administrată practic prin prezbiteri și diaconi. Majoritatea confesiunilor timpurii au făcut întotdeauna referire la prezbiteri și diaconi în rândul baptiștilor.
- Și apoi, în cele din urmă, ne angajăm în favoarea libertății de exprimare religioasă fără niciun control ecleziastic sau guvernamental extern asupra congregației locale.
În ceea ce mă privește, Dennis, există lucruri glorioase pe care le am în comun cu cei din alte confesiuni și care îmi permit să am o părtășie și o camaraderie foarte dulce în misiune cu ei. Nu cred că aceste învățături în care credem noi, baptiștii, ne împiedică să avem o astfel de părtășie sau misiune comună, mai ales dacă împărtășim acele mari învățături ale Reformei.
John Piper este fondator și profesor la desiringGod.org și rector la Bethlehem Collage & Seminarry. Timp de 33 de ani a slujit ca pastor al Bisericii Baptiste Bethlehem, Minneapolis, Minnesota. Este autorul a mai mult de 50 de cărți, inclusiv Desiring God: Meditations of a Christian Hednoist și cea mai recentă: What Is Saving Faith?
Sursa originală: What is a baptist? – https://www.desiringgod.org/interviews/what-is-a-baptist
Tradus cu permisiune – Translated with permission
Sursă imagine: https://artsdot.com/ADC/Art.nsf/O/AQTQ97/$File/John-Duval-John-Bunyan-in-Bedford-Gaol.jpg
Asociația Corpus Reformatorum 