Cum arată un om liber de dragostea pentru bani?
Iubirea de bani este moarte spirituală. Așadar, cum arată un om atunci când inima lui nu iubește banii? Cum arată antiteza iubirii de bani într-o viață? Din fericire, avem o imagine incredibilă asupra acestui lucru chiar în Ioan 12. Acolo citim această relatare:
„Cu şase zile înainte de Paşte, Isus a venit în Betania, unde era Lazăr, cel pe care Isus îl înviase dintre cei morţi. Au dat acolo o cină pentru El. Marta slujea, iar Lazăr era unul dintre cei ce mâncau la masă cu El. Maria a luat o litră[a] de parfum de nard pur, foarte scump, a uns picioarele lui Isus şi I-a şters picioarele cu părul ei. Casa s-a umplut de mirosul parfumului. Dar Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Lui, cel care urma să-L trădeze, a zis: “De ce nu s-a vândut acest parfum cu trei sute de denari, iar banii să fie daţi săracilor?” Spunea însă lucrul acesta nu pentru că-i păsa de cei săraci, ci pentru că era un hoţ şi, fiind cel care ţinea punga, fura el ce se punea în ea. Isus i-a zis: “Las-o în pace, pentru că ea l-a păstrat pentru ziua îngropării Mele! Căci pe săraci îi aveţi întotdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi întotdeauna.” (Ioan 12:1-8)
Iată cum explică pastorul John, într-o predică din 2011:
Isus este inexprimabil de minunat, iar Maria este inexprimabil de afectuoasă. Ei se potrivesc. Asta e minunat. Acesta este punctul central al poveștii. Uite, Iuda; uite, Betleem; uite, lume; uite: ea toarnă parfum pe picioarele Lui Isus – picioarele lui murdare, mirositoare, umane. De ce? Pentru că cea mai neînsemnată parte dintre Isus este demnă de tot ce avem noi mai bun.
Uite, Iuda; uite, Betleem; uite, lume; uite, ea îi șterge picioarele cu părul ei. De ce? De ce nu un prosop frumos, curat și moale? Asta a folosit Isus câteva ore mai târziu (Ioan 13:4-5). Vă amintiți cum a răspuns Petru în Luca 5 la captura miraculoasă de pește la cuvântul lui Isus? „Stăpâne, toată noaptea ne-am trudit, dar n-am prins nimic. Totuşi, la cuvântul Tău, voi arunca năvoadele!”. Ei scot atât de mult pește, încât cele două bărci încep să se scufunde. Ce face Petru? Cade cu fața la pământ și spune: „Doamne, pleacă de la mine, pentru că sunt un om păcătos!” (Luca 5:1-11). Isus nu a spus niciun cuvânt despre păcatul său. Pur și simplu l-a tratat bine, exagerat de bine. În prezența harului, așa reacționez și eu: mă simt cel mai nevrednic.
Cred că Maria a fost copleșită de ceea ce se afla în fața ei și de cât de nevrednică era: „Isuse, curățenia și dulceața aromei ți se cuvin. Puritatea, sfințenia, puterea și harul Tău, dulceața și curățenia se potrivesc cu Tine. Dar în ceea ce mă privește pe mine, mi se potrivesc mirosurile neplăcute și murdăria. Părul meu este cel mai curat și mai frumos lucru pe care îl am și, dacă aș putea sluji pentru a mări puritatea și dulceața Ta, m-ar onora să-mi transform părul meu într-o cârpă pentru picioarele Tale”. Acesta este un lucru minunat, când afecțiunea unei femei se potrivește cu valoarea lui Isus.
Privește, Iuda; privește, Betleem; privește, lume: „Casa s-a umplut de mireasma parfumului” (Ioan 12:3). Închinarea sinceră, personală, intensă, caldă, afectuoasă, autentică nu rămâne niciodată privată. Ea se vede. Alții o vor cunoaște. Se va vedea pe fața ta dacă ai fost în cameră cu Isus. Întâlnirea cu Isus așa cum L-a întâlnit ea pe Isus, cu această revărsare de afecțiune debordantă, nu este niciodată un lucru pur și simplu privat. Parfumul lui Christos poate fi mirosit: manifestarea generoasă, sinceră, sacrificială, recunoscătoare a afecțiunii pentru Isus. Toată lumea din cameră a fost binecuvântată de mireasma parfumului.
„Las-o în pace. Nu voi mai fi prin preajmă prea mult timp și Eu sunt problema aici; valoarea mea este problema aici. Ea o vede, tu nu. Ea o simte, tu nu. Las-o în pace; tu nu înțelegi deloc ce se întâmplă aici, Iuda. Las-o în pace, Iuda, pentru că pe cei săraci îi ai mereu cu tine. Iuda, lasă-mă să încep prin a-ți acorda prezumția de nevinovăție. Îi iubești pe cei săraci? Ghici ce? Pentru tot restul vieții tale, vei avea ocazia să-i slujești pe săraci. Ei vor fi mereu în jurul tău. De fapt, Iuda, ar fi bine să-i iubești pe săraci pentru că Eu îi iubesc pe săraci. Așa că, acum poți să te simți liber, fără niciun obstacol din partea Mariei, să îi iubești pe săraci tot restul zilelor tale. Dă-i drumul. Dar…Iuda, te cunosc. Nu-i iubești pe săraci și nici pe Mine nu mă iubești. Tu iubești banii și, în cinci zile, Mă vei vinde pentru treizeci de arginți.”
Iubire sinucigașă
Ascultă, Iuda; ascultă, Betleem; ascultă-l, lume pe apostolul Pavel. Unde a învățat apostolul Pavel acest lucru?
„Căci noi n-am adus nimic în lume, astfel că nu putem lua nimic din ea. Dacă avem mâncare şi îmbrăcăminte, acestea ne vor fi de ajuns. Cei care vor să se îmbogăţească vor cădea în ispită, în capcană şi în multe pofte nesăbuite şi vătămătoare, care-i cufundă pe oameni în ruină şi pierzare. Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor, iar unii, care au tânjit după ea, au rătăcit de la credinţă şi s-au străpuns singuri cu multe dureri.” (1 Timotei 6:7-10)
Iubirea de bani este sinucigașă. Isus a spus-o. Pavel a spus-o. Iuda a dovedit-o. Iubiți banii? Vreți să fiți bogați? Iată ce spune Biblia: dacă vrei să fii bogat, ești pe o cale sinucigașă. Banii sunt mortali. Mă refer la bani, nu doar la dragostea pentru ei. Trebuie să îi manevrăm; trebuie să îi facem; trebuie să îi folosim – dar ca pe un foc în mâinile noastre.
“Iuda, Betleeme, dacă nu Mă vezi pe Mine și adevărata valoare, vei muri și nu Mă vei mai vedea niciodată.”
Sursa originală: What Does Freedom from the Love of Money Look Like? – https://www.desiringgod.org/interviews/what-does-freedom-from-the-love-of-money-look-like
Tradus cu permisiune – Translated with permission