top
Depresie/suferință Cum să lupți pentru credință în întuneric?

Cum să lupți pentru credință în întuneric?

Trei lecții despre depresie

Am spus de multe ori că depresia poate fi asemănată cu a purta ochelari colorați. Oriunde te uiți, lucrurile par întunecate. Sumbre. Negre. Fără speranță. Neajutorate. Sala de așteptare pentru depresie spune: “Abandonați speranța, toți cei care intrați aici”.

Depresia este o afecțiune atât fizică, cât și spirituală. Neuronii și sinapsele nu funcționează corespunzător, ceea ce duce la dezechilibre chimice în creier. Aceste dezechilibre fac ca persoana deprimată să se simtă groaznic, ca și cum întreaga lor lume este o catastrofă brută care planează deasupra adâncurilor disperării. Când totul este o catastrofă, este ușor să te clatini și să te poticnești în credință.

În mod normal, rețeta credinței este oarecum simplă. Citim promisiunile lui Dumnezeu, le lăsăm să se răspândească în inimile noastre și apoi le îmbrățișăm pe deplin. Pe măsură ce îmbrățișăm aceste promisiuni, credința noastră crește. Atunci când avem mai multă credință, apare adesea un sentiment fizic de încurajare și speranță.

Dar în cazul depresiei clinice (și al majorității celorlalte forme de boală mintală), lucrurile nu merg chiar așa. De obicei, depresia face ca o persoană să simtă doar tristețe și disperare, indiferent de ceea ce gândește. Umplerea minții cu promisiunile lui Dumnezeu este necesară, dar de obicei nu modifică modul în care te simți. Este ca și cum ai avea o migrenă. Să crezi în cuvântul lui Dumnezeu este esențial, dar nu-ți va lua migrena (de regulă).

De la tristețe spre bucurie

Atunci când nu simți decât tristețe, devine foarte greu să ai speranță, indiferent de ceea ce citești în Scriptură. Ca cineva care a luptat cu multă depresie și anxietate de-a lungul vieții mele, știu că, de obicei, nu ajuți o persoană deprimată dacă îi spui: “Încrede-te mai mult în cuvântul lui Dumnezeu!”.

Așadar, dacă ești deprimat, cum poți lupta pentru credință? Cum poți să crezi în timp ce te poticnești în întuneric? Iată câteva lucruri care m-au ajutat.

1. Fă diferența dintre fapte și sentimente.

Cel mai important lucru pe care l-am învățat este că, în 90% din timp, în mijlocul depresiei mele, sentimentele mele nu aveau nicio legătură cu realitatea. Acest lucru este esențial atunci când te afli în descurajarea și stagnarea bolii mintale.

Mă simt rău pentru că ceva este grav în neregulă cu corpul meu. Pentru că creierul meu se răzvrătește – nu pentru că totul se duce cu adevărat de râpă. Realitatea este în afara creierului meu stricat. Ea este definită de cuvântul lui Dumnezeu. Este solidă. Obiectivă. Neschimbătoare. Dacă încerc să-mi procesez viața sau circumstanțele prin lentila întunecată a depresiei, voi fi îngrozit.

Dacă ești deprimat, poate fi periculos să evaluezi orice lucru din viața ta. Nu îți examinați cu atenție circumstanțele, prieteniile sau perspectivele de căsătorie. Te pot asigura că vei interpreta greșit realitatea.

În schimb, spune pur și simplu: “Deocamdată, las asta în seama lui Dumnezeu. Mă voi gândi la asta mai târziu și voi avea încredere că El se va ocupa și de acest domeniu al vieții mele”. Dumnezeu este bun. El este credincios. El te iubește chiar dacă nu simți asta. El se poate ocupa de viața ta chiar și atunci când tu nu poți.

Ține minte, credința nu este un sentiment. Credința înseamnă pur și simplu să crezi că Dumnezeu va face ceea ce a spus, chiar și atunci când nu se simte așa. Îți pot garanta că atunci când ești deprimat, nu vei simți că Dumnezeu este credincios. Dar acest sentiment pur și simplu nu este adevărat. Nu-l crede.

John Calvin, un păstor extrem de sensibil la sentimentul imperfect al credinței noastre, spune că adevărata credință “se agață atât de tare de cele mai adânci părți ale sufletului, încât oricât de mult ar părea să fie zdruncinată sau clătinată, lumina ei nu este niciodată atât de neînsemnată sau stinsă încât să nu se mai observe, chiar și acoperită de cenușă”. La fel cum se roagă David în Psalmul 139:11-12, credința noastră poate să ne scape adesea din vedere, dar Dumnezeu nu ne scapă din vedere; El este cel care ne-a dat credința în primul rând.

Fă diferența între sentimente și adevăr!

2. Găsește-ți un prieten care să îți reamintească adevărul.

Depresia te blochează în mintea ta. Creierul tău devine o masă pe care se învârt jumătăți de adevăr și percepții distorsionate. Sus pare jos; adevărul pare mai ciudat decât ficțiunea. Este imposibil să gândești limpede. Este ca și cum te-ai uita cu susul în jos într-o sală de oglinzi întunecate.

În aceste momente, ai nevoie de cineva care să-ți spună adevărul. Nu să te corecteze sau ca pe un îndemn, ci pur și simplu ca pe o ancoră. Ai nevoie de cineva care să-ți spună: “Ascultă, iată ce este adevărat. Știu că nu pare adevărat, dar este adevărat. Chiar acum, simți că ești condamnat. Dar Dumnezeu este cu tine. El te iubește și nu te va lăsa să pleci”.

Dacă ești în depresie, una dintre cele mai mari  tendințe este de a exclude oamenii, de a te izola. Și înțeleg asta. Este foarte greu să lași oamenii să intre în cușca vieții tale. Dar ai nevoie de cineva care să-ți amintească cu blândețe adevărul; un prieten credincios care să meargă cu tine prin valea depresiei.

Când prietenul tău îți spune adevărul, îți dă ceva de care să te agăți. În momentele de întuneric, nu crede ceea ce-ți spune mintea ta. Crede în cuvintele prietenului tău credincios.

3. Oferă soare sufletului tău.

Există o legătură intimă, între trup și suflet. De multe ori, corpul trasează calea de urmat, iar sufletul o urmează. Când trupul tău este profund bolnav, îți trage sufletul în jos, ca o greutate legată în jurul gleznei.

Am descoperit că una dintre cele mai eficiente metode pentru a-mi spori credința începe cu corpul meu. Când fac exerciții fizice, când mă plimb sau când stau la soare, corpul meu se simte mai bine. Sângele și oxigenul sunt pompate prin corpul meu, împrospătându-l și hrănindu-l. Când mă simt mai bine, gândesc mai clar și văd lucrurile cu mai multă acuratețe. Când gândesc mai clar, pot procesa și îmbrățișa mai ușor promisiunile lui Dumnezeu. Atunci când îmbrățișez promisiunile lui Dumnezeu, credința mea crește vertiginos.

Charles Spurgeon, care s-a luptat adesea cu depresia, a spus

„O zi de aer curat pe dealuri sau câteva ore de plimbare în liniștea umbroasă a pădurilor de fag ar curăța pânzele de păianjen din creierul a zeci de oameni, care acum sunt doar pe jumătate în viață. O gură de aer pe malul mării sau o plimbare rigidă în bătaia vântului nu ar da har sufletului, dar ar da oxigen trupului, și acesta  este următorul lucru cel mai bun.”

Dacă ești deprimat, îmbrățișează soarele. Mergi la o plimbare sau ieși la alergat. Stai pe verandă și simte căldura, razele soarelui care îți bat pe față. Bea-ți cafeaua și privește cum răsare soarele.

Nu vei avea chef de așa ceva, știu. Vei dori mai degrabă să te ascunzi în întunericul camerei tale sau să rămâi în pat. Dar doar douăzeci de minute la soare pot face minuni pentru creierul întunecat și pentru sufletul scufundat.

Cineva mai puternic decât tine

În cele din urmă, speranța ta în depresie depinde de Isus. El te ține chiar și atunci când ai impresia că ești în cădere liberă. Poate că ești în întuneric, dar Păstorul tău merge chiar lângă tine. El știe cum este să fii copleșit de durere și înghițit de deznădejde.

Controlul tău asupra vieții tale poate să se clatine, dar controlul Lui asupra vieții tale nu se va clătina.

Sursa originală: How to Fight for Faith in The Dark? https://www.desiringgod.org/articles/how-to-fight-for-faith-in-the-dark

Tradus cu permisiune – Translated with permission