În ce fel ne mântuiește botezul?
Întrebarea
Apostolul Petru spune despre scrierile lui Pavel: “Sunt unele lucruri în ele care sunt greu de înțeles” (2 Petru 3:16). Este adevărat. Dar îndrăznesc să spun că acest lucru este valabil și pentru Petru.
De ce spune Petru că suntem mântuiți prin botez? Aceasta este afirmația lui în 1 Petru 3:21. De ce spune el acest lucru? Un ascultător pe nume Josh vrea să știe. “Pastor John, bună ziua! Întrebarea mea este următoarea. De ce spunem că botezul nu mântuiește, când 1 Petru 3:21 spune clar că o face?” La fel scrie și un ascultător pe nume Tom. “Pastor John, bună ziua! Întâlnesc uneori oameni din medii bisericești care spun că botezul în apă este necesar pentru mântuire și citează 1 Petru 3:21 pentru a dovedi acest lucru. Eu știu că suntem mântuiți prin har, prin credință, și nu prin vreo lucrare a noastră, chiar și botezul. Dar ați putea să ne ajutați să formulăm un răspuns pentru aceia dintre noi care ne întâlnim cu oameni din tradiții bisericești care cred în mântuirea prin botez?”
Răspunsul
Una dintre marile diviziuni dintre Biserica Romano-Catolică și evanghelicii protestanți este modul în care fiecare înțelege modalitatea în care harul mântuitor al lui Dumnezeu ajunge în sufletul uman într-un mod salvator. Protestanții cred că harul mântuitor al lui Dumnezeu vine în suflet în mod decisiv doar prin credință. Cu alte cuvinte, singurul act al sufletului în clipa nașterii din nou – sau în clipa trecerii de la moartea spirituală la noua viață, clipa în care este omul socotit neprihănit de către Dumnezeu, fiind adoptat în mod decisiv în familia sa veșnică – singurul act al sufletului în acea clipă, care este decisiv din punct de vedere uman, este credința.
Toate celelalte acte de ascultare, toate celelalte acte de simbolizare a ceea ce se întâmplă din punct de vedere spiritual, toate celelalte acte de exprimare sau de demonstrație sau de confirmare a acelei noi nașteri sau îndreptățiri sau adopții – toate aceste alte acte sunt rezultatele credinței, făcute posibile prin credință. Ele nu fac parte din credință și, prin urmare, nu sunt instrumentul uman prin care suntem născuți din nou sau îndreptățiți sau adoptați.
Sacramentalismul romano-catolic
Romano-catolicii nu văd lucrurile în acest fel. Mai degrabă, romano-catolicismul spune că harul mântuitor al lui Dumnezeu vine în suflet în mod esențial prin actele fizice ale sacramentului administrat în mod corespunzător de un preot sau de înlocuitorul său autorizat. Cele două exemple cele mai clare ale modului în care funcționează acest lucru sunt regenerarea prin botez (adică nașterea din nou prin intermediul actului botezului) și transsubstanțierea în Euharistie (adică pâinea și vinul devin de fapt, se transsubstanțiază în trupul și sângele fizic al lui Christos). Pâinea reală pe care o țineți în mână este trupul fizic al lui Christos; paharul pe care îl beți este sângele fizic al lui Isus – aceasta este transsubstanțierea, astfel încât această dimensiune fizică a împărtășirii harului mântuitor să fie păstrată.
Așadar, la botez, preotul sau reprezentantul său autorizat aplică apa pe copil. Și prin acest act ecleziastic și sacramental fizic, copilul este mântuit. Iată chiar cuvintele Catehismului Romano-Catolic (partea 2, secțiunea 2, capitolul 1, articolul 1, paragraful 1213):
Sfântul Botez este baza întregii vieți creștine, poarta de acces la viața în Duhul Sfânt și ușa care dă acces la celelalte sacramente. Prin Botez suntem eliberați de păcat și renăscuți ca fii ai lui Dumnezeu; devenim membri ai lui Christos, suntem încorporați în Biserică și făcuți părtași la misiunea ei: “Botezul este sacramentul regenerării prin apă în cuvânt”.
Numai prin credință
Acum, evanghelicii protestanți ar protesta. (De aici ne vine numele: protestăm.) Nu, spunem noi. Botezul nu eliberează de păcat. Nu face ca cineva să renască. Nu ne unește cu Christos într-un mod mântuitor. Toate acestea se întâmplă numai prin credință, în prima clipă a credinței mântuitoare, după care toate actele de ascultare confirmă credința, și confirmă nașterea din nou, și confirmă iertarea păcatelor, și confirmă apartenența la Christos.
Când Josh pune această întrebare, el pune degetul pe câteva texte biblice cheie care stau la baza acestei poziții evanghelice. Josh spune: “Știm că o persoană nu este îndreptățită prin faptele legii, ci prin credința în Isus Christos”. Pavel scrie: “Și noi am crezut în Christos Isus, pentru a fi îndreptățiți prin credința în Christos și nu prin faptele legii, pentru că prin faptele legii nimeni nu va fi îndreptățit” (Galateni 2:16).
Acum, motivul pentru care acest text este atât de important este contextul, care are legătură cu faptul dacă circumcizia din acea vreme era eficientă pentru justificare, la fel cum tu ai întrebat dacă botezul era eficient pentru justificare. Știm acest lucru pentru că Pavel spune în Galateni 5:3-4: “Orice om care acceptă circumcizia … este obligat să păzească întreaga lege. Sunteți despărțiți de Christos, voi care vreți să fiți îndreptățiți prin lege” – adică prin circumcizie.
Cu alte cuvinte, problema era următoarea: dacă primul act al credinței mântuitoare adevărate este punctul în care are loc justificarea, atunci pur și simplu nu poți adăuga nimic la credință pentru ca aceasta să aibă loc. Nu poți adăuga circumcizia – și, implicit, nu poți adăuga botezul. Actul decisiv al justificării, al adopției și al nașterii din nou sunt efectuate de Dumnezeu prin acel prim act de credință mântuitoare. Prin urmare, niciun alt act nu poate face ca aceste acte divine să se întâmple. Ele s-au întâmplat deja la acel prim act de credință mântuitoare.
Ce este botezul?
Cum trebuie să înțelegem, așadar, botezul? Să luăm în considerare două pasaje, mai întâi un pasaj din Coloseni și apoi cel din 1 Petru.
Iată Coloseni 2:11: “Și voi ați fost tăiați împrejur [în Christos] cu o tăiere împrejur făcută fără mâini, prin lepădarea trupului de carne, prin tăierea împrejur a lui Christos” (Coloseni 2:11). Acum, aceasta este o imagine a nașterii din nou, descrisă ca un fel de circumcizie spirituală. Eul vechi, necredincios, orb, răzvrătit, este eliminat și o persoană nouă ia ființă, o nouă creație. Și continuă acum, în următorul verset, spunând: “… fiind îngropați împreună cu El în botez, în care ați și înviat împreună cu El, prin credința în lucrarea puternică a lui Dumnezeu, care L-a înviat din morți” (Coloseni 2:12). Așadar, aici, botezul este descris ca un act care semnifică nașterea din nou, îngroparea vechiului eu și ridicarea din apă cu noul eu.
Ceea ce ne împiedică să înțelegem greșit acest act ca fiind o cauză fizică a nașterii din nou este sintagma prin credință. Ai fost înviat împreună cu Christos prin credință. Cu alte cuvinte, Pavel nu poate să-și imagineze actul fizic al botezului ca fiind cauza decisivă a acestei noi nașteri. Este o imagine acțională a ceea ce se întâmplă, iar efectul spiritual al ceea ce se întâmplă este prin credință. Aceasta este o frază crucială acolo, în Coloseni 2:12.
1 Petru 3:21 ar trebui să fie înțeles în același mod. Petru tocmai s-a referit la potopul lui Noe și la salvarea a opt persoane din arcă. Și apoi spune: “Botezul, care corespunde acestui lucru, vă mântuiește acum [observați cum califică acest lucru], nu ca o îndepărtare a murdăriei din trup, ci ca o mărturie a unui cuget curat înaintea lui Dumnezeu, prin învierea lui Isus Christos” (1 Petru 3:21).
Cu alte cuvinte, apa botezului este asemenea apei potopului lui Noe. Noi suntem salvați de acea judecată. Cum? Petru clarifică și califică, ca să nu credem că ceea ce salvează este actul fizic propriu-zis al trecerii prin apă. El spune că mântuirea se întâmplă “nu [un mare nu] ca o îndepărtare a murdăriei din trup”, iar apoi dă botezului o înclinație specială: “ci ca o mărturie a unui cuget curat înaintea lui Dumnezeu” (1 Petru 3:21). Această mărturie este un act al inimii care privește departe de ea însăși și de toate instrumentele omenești și îl cheamă pe Dumnezeu, face apel la Dumnezeu.
Acest apel este strigătul de credință al inimii. Acesta, spune Petru, este instrumentul care primește harul mântuitor al lui Dumnezeu. Actul fizic al botezului este parabola, este emblema, dar realitatea nașterii din nou nu este fizică și nu se primește prin acte fizice. Ea este primită prin credință și numai prin credință. Apoi urmează botezul ca o punere în practică frumoasă și ascultătoare a efectelor credinței.
Sursa originală: How Does Baptism Save Us? – https://www.desiringgod.org/interviews/how-does-baptism-save-us
Tradus cu permisiune – Translated with permission