top
Familie Despre rivalitățile dintre frați/surori

Despre rivalitățile dintre frați/surori

Rivalități între frați. Aceasta este tema noastră de astăzi. Bine ați revenit la podcast. Am mai vorbit despre frați și surori pe podcast în câteva contexte. Am abordat problema fiului risipitor și a fratelui său mai mare în APJ 1059. Și am analizat modul în care Isus este fratele nostru mai mare perfect în APJ 934. Iubesc acel episod și faptul că Isus este fratele nostru. El ne numește frați.

Dar astăzi, primim o întrebare despre rivalitățile dintre frați în casă, un subiect pe care nu l-am abordat încă în podcast. Iată întrebarea de astăzi, pentru pastor John, care din nou ni se alătură de la distanță prin Zoom. Întrebarea este de la Stephanie. “Pastor John și Tony, vă mulțumesc pentru toată munca și atenția de care dați dovadă în podcasturi. Vă ascult de ani de zile, mereu încurajată de faptul că am auzit frați și surori punând întrebări pe care nici măcar nu m-aș fi gândit să mi le pun eu însămi. Răspunsurile voastre atente corespund textului din 1 Petru 3:15, să “fiți întotdeauna pregătiți să răspundeți oricui vă cere să dați motiv pentru speranța pe care o aveți … cu blândețe și respect” (NIV).

“Întrebarea mea pentru dumneavoastră se referă la rivalitatea dintre frați. În Geneza se pare că fiecare dinamică familială a fost afectată de gelozia sau invidia dintre frați. Cain și Abel. Iacov și Esau. Rahela și Lia. Iosif și frații săi. Doar pentru a numi câteva. Care sunt implicațiile evanghelice ale acestei teme de complot recurente în Biblie? Și, având în vedere că multe dintre aceste relații rupte sunt rezultatul favoritismului sau al pasivității părinților, ce lecții putem învăța ca tați și mame astăzi?”

Uau, ce întrebare bună! Asta m-a făcut să mă gândesc serios la probleme pe care nu mi le-am pus chiar în acest mod.

Primele familii

Haideți să începem cu începutul. Dumnezeu îl creează pe om, bărbat și femeie, și îl proiectează ca, devenind un singur trup în căsătorie, să aibă copii care sunt numiți, în relația dintre ei, frați și surori. Așadar, aceasta este o relație universal înțeleasă. Este uimitor – frați și surori. Fiecare cultură a lumii înțelege ce sunt frații și surorile. Împreună cu căsătoria, această relație este primordială. Este cu adevărat de bază. Frații și surorile cresc în mod obișnuit sub îngrijirea părinților și sunt ajutați să devină adulți în cadrul structurii familiale în întreaga lume.

Acum, păcatul intră în lume, iar primul său efect devastator este asupra cuplului căsătorit. Adam o învinovățește pe Eva; Eva dă vina pe șarpe. Inocența lor s-a terminat; rușinea și vinovăția intră în relația lor și fac ravagii. Iar următoarea relație despre care citim că este contaminată și ruinată de păcat este cea în care Cain își ucide fratele, pe Abel.

Așadar, structura de bază a familiei este creată de Dumnezeu, iar păcatul s-a deplasat prin această structură familială pentru a distruge toate relațiile. În același timp, însă, harul lui Dumnezeu intră în lume și începe să-și facă lucrarea de răscumpărare. Și ceea ce trebuie să vedem este că în aceste relații foarte rupte și distruse de păcat, de frați și surori, Dumnezeu a lucrat totuși în mod răscumpărător, mântuitor. Vedem acest lucru în relația lui Dumnezeu cu Isaac și Ismael. O vedem în relația cu Iacov și Esau. O vedem în Egipt, unde Moise le-a spus celor doi israeliți: “De ce vă certați? Nu sunteți voi frați?”. Și chiar în acel context de frate împotriva fratelui, Dumnezeu își salvează poporul.

Frați ai regelui

Când Isus intră în lume, se întâmplă două lucruri dramatice în contextul relației dintre Christos și urmașii săi, și apoi în contextul în care acești urmași înțeleg relația lor unii cu alții. În primul rând, El își definește relația cu cei care îl urmează ca fiind frați cu El însuși, indiferent dacă există o relație de rudenie fizică sau nu. De exemplu, Marcu 3:32-35 ne spune că o mulțime stătea în jurul Lui Isus și i-au spus: “Mama ta și frații tăi sunt afară și te caută” Iar el le-a răspuns: “Cine sunt mama și frații mei?”. Și, uitându-se la cei care stăteau în jurul lui, a zis: “Iată mama mea și frații mei! Căci oricine face voia lui Dumnezeu, acela este fratele și sora și mama mea”.

Iar în tabloul judecății finale, când ucenicii îl întreabă pe Împărat când i-au slujit, “Împăratul le va răspunde: “Adevărat zic vouă că, precum ați făcut unuia dintre acești frați ai mei cei mai mici, mie Mi-ați făcut-o”” (Matei 25:40). Așadar, urmașii lui Isus care iubesc ca Isus sunt frați ai Regelui universului.

Biserica – familie răscumpărată

Acest act dramatic de identificare ca frate a urmașilor Săi a avut o implicație uriașă în modul în care ei au înțeles relația dintre ei și modul în care apostolii au dat învățătură mai târziu despre biserică.

De exemplu, Isus le-a spus ucenicilor Săi: Voi să nu vă numiţi ‘Rabbi’. Fiindcă Unul singur este Învăţătorul vostru: Christos, şi voi toţi sunteţi fraţi.” (Matei 23:8). Nu erau frați fizici; erau un nou tip de frați. Așadar, ei sunt frați între ei, nu doar frați cu El.

Și apoi, când ne întoarcem la apostolul Pavel și îl întrebăm cum înțelege el relația dintre credincioșii din biserică, descoperim un fapt uimitor. Doar pentru a vă da un termen de comparație, vă amintesc faptul că numele preferat al lui Pavel pentru creștini este “sfinți” și de 40 de ori îi numește pe creștini sfinți și se referă la creștini ca fiind frați de peste 130 de ori.

Pavel spune în Romani 8:29: “Pe cei pe care Dumnezeu i-a cunoscut mai dinainte, i-a și predestinat să fie conformați cu chipul Fiului Său, pentru ca El să fie cel dintâi născut între mai mulți frați.” Așadar, Dumnezeu ne-a predestinat să fim frații Fiului lui Dumnezeu. Fiul lui Dumnezeu, Isus Christos, este întâiul născut între mulți frați – ceea ce înseamnă că întreaga biserică este plină de copiii lui Dumnezeu și face parte din familia divină prin lucrarea răscumpărătoare a lui Christos. Acest lucru este uluitor, dacă vă lăsați pătrunși de el.

Ordinea creației inițiale a lui Dumnezeu de soț și soție și apoi frați și surori devin cele două moduri dominante de a gândi despre Christos și biserica Sa. El este fratele mai mare pentru frații și surorile din biserică, iar El este soțul miresei Sale, biserica. Proiectul original al lui Dumnezeu își găsește împlinirea nu în principal în familiile răscumpărate, pământești, ci în principal în familia divină, cu Fiul lui Dumnezeu ca frate preeminent față de frații și surorile Sale și ca soț față de mireasa Sa.

Reducerea la minimum a rivalității

Cum rămâne acum cu a doua parte a întrebării lui Stephanie? Ce putem face noi, ca tați și mame, pentru a promova pacea, pentru a minimiza rivalitatea dintre copiii noștri?

1. Prețuiți-L pe Dumnezeu.

Nu faceți greșeala lui Adam și a Evei. Ei L-au respins pe Dumnezeu ca Tată atotînțelept și atotstăpânitor și L-au înlocuit cu preferințele lor personale, iar rezultatul a fost o familie distrusă. Așa că întoarceți situația și faceți din Dumnezeu în Christos comoara supremă a vieții voastre și încredeți-vă implicit în cuvântul și grija Lui. Lăsați-i pe copii să vă vadă cum faceți asta. “Mama și tata au încredere și îl prețuiesc pe Dumnezeu. Mama și tata au un Tată ceresc și au încredere în El că va avea grijă de ei și de noi.”

2. Indicați spre familia supremă

Învățați-i pe copii că această familie naturală din care fac parte nu este cea supremă. Apartenența la familia lui Dumnezeu este supremă. Oamenii – băieții și fetele, adolescenții – au nevoie de ceva măreț pentru care să trăiască, ceva mult mai măreț decât familia fizică naturală din care fac parte. Dacă idolatrizezi acea familie, ea nu va fi suficientă pentru sufletul uman. Dacă pot fi captați de ceva glorios care este mai mare decât familia – și anume, familia globală din toate națiunile – vor avea resurse pentru a-și iubi mai mult familia naturală.

3. Învățați adevărata măreție

Numărul trei, învățați-i că cearta pentru cine este cel mai mare îi pune în categoria celor care nu-L înțeleg pe Isus. Când ucenicii au făcut asta – “Cine este cel mai mare dintre noi?”. – Isus a spus: “Cine este cel mai mare, cel care stă la masă sau cel care slujește? Nu este oare cel care se întinde la masă? Dar Eu sunt printre voi ca cel care slujește” (Luca 22:27). Cu alte cuvinte, dacă îl urmezi pe Isus, atunci a fi slujitor este adevărata măreție. Așadar, dacă vrei să încerci să fii mai mare decât fratele sau sora ta, fii un slujitor mai mare.

4. Onorați diversitatea.

Când vă gândiți la diferitele daruri pe care le au copiii voștri, nu le înjosiți și nu le desconsiderați pe niciunul dintre ele. Luați exemplu din învățătura lui Pavel din 1 Corinteni 12:24-25. El a spus: “Dumnezeu a întocmit trupul în așa fel încât a dat o mai mare cinste mădularelor lipsite de cinste, ca să nu fie nicio dezbinare în trup, ci mădularele să aibă aceeași grijă unele față de celelalte.”

Nu are rost să pretinzi că toți copiii tăi sunt egali din toate punctele de vedere. Ei știu că nu sunt așa, și tu știi că nu sunt așa. Unii sunt mai buni la un lucru, alții la altul. Cheia este să-i înveți umilința de a-i vedea pe toți la fel de prețioși și de folositori în ochii lui Dumnezeu ca și ei. Dumnezeu nu-și risipește creația. Nimeni nu este inutil. Fiecare are un proiect în mintea lui Dumnezeu și este chemat la ceva semnificativ.

Stephanie, îți mulțumesc pentru o întrebare foarte provocatoare și utilă. Mi-a făcut bine să mă gândesc la asta. Fie ca Dumnezeu să ne ajute să iubim faptul de a fi copiii Lui, frații și surorile lui Christos, și fie ca Dumnezeu să ne facă exemple bune pentru copiii noștri.

Sursa originală: On Sibling Rivalries https://www.desiringgod.org/interviews/on-sibling-rivalries

Tradus cu permisiune – Translated with permission