Ar trebui să iau bani de la alți creștini pentru serviciile mele de specialitate?

Cum determinăm valoarea materială a aptitudinilor și darurilor noastre personale? Și ce valoare au acestea pentru alți creștini? Aceasta este o întrebare cu adevărat practică pentru mulți dintre voi, aplicabilă oricui dintr-o biserică locală care are un set de abilități sau un dar care aduce beneficii altora.

Întrebarea de astăzi vine în special de la un ascultător din Los Angeles, care scrie următoarele: “Pastor John, bună ziua și vă mulțumesc pentru podcastul APJ. Întrebarea mea este în legătură cu o problemă recurentă a inimii mele. Sunt designer grafic. Încerc să-mi exercit darul conform cu 1 Petru 4:10: “După cum fiecare a primit un dar, folosiți-l pentru a vă sluji unii altora, ca buni administratori ai harului variat al lui Dumnezeu.”. Cum pot să mă supun acestui verset fără să mă simt plin de resentimente și amărăciune față de oamenii – creștini și necreștini – care mă contactează în principal pentru că am o abilitate care le poate satisface nevoia, dar care îmi folosesc abilitățile și nu mă plătesc niciodată pentru ele?”

“Adesea mă simt “folosit” și considerat demn de “prietenie” prin ceea ce pot face, nu prin ceea ce sunt. Presupunerea mea este că, dacă nu aș fi posedat acest dar de graphic-design, acești oameni nu m-ar fi contactat niciodată. Cum să ne gândim la valoarea aptitudinilor date de Dumnezeu, la face din aceste daruri o sursă financiară suficientă pentru a trăi?”

Aceasta este o întrebare foarte bună la care mulți creștini trebuie să se gândească, pentru că am văzut profesioniști din biserică folosiți în mod abuziv. Acest lucru se întâmplă atunci când oamenii profită în mod necugetat – cred că de obicei este necugetat – de legăturile lor profesionale în familia bisericii pentru a obține servicii gratuite, servicii pentru care majoritatea oamenilor plătesc. Cum ar fi servicii de la un medic, sau de la un avocat, sau de la un instalator, sau de la un tâmplar, sau de la un designer.

Oamenii le cer pur și simplu să facă mici lucrări sau mici consultații, să zicem, seara sau după biserică – este darul lor, la urma urmei – fără să se gândească măcar cum ar putea fi acest lucru nebiblic prin mooching (a lua pe furiș) sau exploatare. Și voi reveni la aceste cuvinte, mooching și exploatare, peste un minut.

Daruri și abilități

Primul lucru pe care l-aș spune despre textul pe care îl citează prietenul nostru, 1 Petru 4:10-11, este că aceste versete nu vorbesc direct despre servicii profesionale, ci despre darurile spirituale din biserică. Textul spune,

“Ca niște buni ispravnici ai harului felurit al lui Dumnezeu, fiecare din voi să slujească altora după darul pe care l-a primit. Dacă vorbește cineva, să vorbească cuvintele lui Dumnezeu. Dacă slujește cineva, să slujească după puterea pe care i-o dă Dumnezeu, pentru ca în toate lucrurile să fie slăvit Dumnezeu prin Isus Hristos, ale căruia sunt slava și puterea în vecii vecilor! Amin.”

Dar chiar dacă eu cred că aceste versete se referă direct la darurile spirituale din biserică, unele dintre ele sunt remunerate în biserică – de exemplu, când Pavel spune în 1 Timotei 5:17-18 că unii prezbiteri care au darul învățăturii ar trebui să fie plătiți.

Bătrânii care conduc bine să fie considerați vrednici de dublă cinste, mai ales cei care se străduiesc să predice și să învețe. Căci Scriptura spune: “Să nu pui botniță boului când calcă grâul” și: “Muncitorul își merită plata”.

Asta înseamnă ridicarea unora dintre acestea la rangul de competențe profesionale.

Obțineți și dați

Așadar, cred că unele dintre aceste daruri spirituale se ridică la nivelul de chemări profesionale, despre care Pavel spune că ar trebui să fie plătite. Și asta înseamnă, cred, că este corect să extragem din aceste texte unele principii care se referă, de fapt, la chestiunea darurilor naturale sau a abilităților naturale pe care o persoană le are și le folosește pentru a-și câștiga existența. Un principiu este următorul: Dumnezeu intenționează ca noi să muncim pentru a ne asigura un trai și nu să fim dependenți de alții ori de câte ori nu este necesar.

Iată de unde am înțeles asta. 1 Tesaloniceni 4:11-12 spune: “Străduiți‑vă să trăiți liniștiți, să vă vedeți de‑ale voastre și să lucrați cu mâinile voastre, așa cum v‑am poruncit, ca să umblați cuviincios față de cei din afară și să nu aveți nevoie de nimic.” . Unul dintre rolurile muncii este de a produce suficienți bani pentru a nu fi nevoit să depinzi de alții, așa că este corect să fii plătit pentru munca ta. Așa cum am auzit mai devreme: “Muncitorul își merită plata. Nu puneți botniță boului în timp ce treieră grâul”.

Acum, nu vreau să exagerez. Aceasta nu înseamnă că nu există loc pentru generozitatea milostivă de a-i ajuta pe cei aflați în nevoie prin intermediul abilităților tale profesionale. Adică, creștinii din întreaga lume fac acest lucru. Dacă un dentist își ia liber vinerea, merge în centrul orașului, înființează o mică clinică și oferă asistență stomatologică gratuită, acesta este un lucru frumos.  Nu descurajez deloc acest lucru.

De fapt, Pavel spune că unul dintre motivele pentru care trebuie să muncim pentru a ne câștiga existența este ca să avem ceva de dăruit. Este ceea ce spune el în Efeseni 4:28: “Cel ce a furat să nu mai fure, ci mai degrabă să muncească din greu, lucrând cu mâinile lui la ceva bun, ca să aibă ce să împartă cu cel ce are nevoie.”

Așadar, nu spun că cei care au abilități și daruri speciale nu ar trebui să le folosească niciodată în mod liber și generos pentru a-i ajuta pe alții. Toate poruncile pe care Isus le spune de a fi generos, de a da celor nevoiași, chiar și de a fi dispuși să se profite de noi – toate sunt încă în Biblie. Iar lucrul cu privire la care ne atrage atenția prietenul nostru prin această întrebare este că există mai multe tipuri de învățături în Biblie și că niciuna nu ar trebui să o anuleze pe cealaltă.

Există porunca de a dărui gratuit celor nevoiași și există porunca de a-ți câștiga existența pentru ca tu și familia ta să puteți mânca și să fiți îmbrăcați. Așadar, “a munci pentru a obține un folos” și “a munci pentru a putea dărui mai apoi” sunt ambele în Biblie. Mergi la muncă pentru a obține un venit, pentru a putea folosi banii pentru a avea un acoperiș deasupra capului, și muncește și obține un venit pentru a putea fii generos și să-i ajuți pe alții. Amândouă sunt în Biblie, iar aceasta este tensiunea dintre iubire și înțelepciune cu care este provocat graficianul nostru.

Dispus să plătească

Dar cred că cei din cercul lui (prietenii, biserica) trebuie să audă un alt mesaj din Biblie – și anume, mesajul care se găsește în 2 Tesaloniceni 3. Amintiți-vă, unii creștini din biserica din Tesalonic fuseseră cuprinși de un fel de isterie cu privire la apropierea celei de-a doua veniri a lui Christos. Așa că încetaseră să mai muncească și începuseră să trăiască în lenevie, așteptând revenirea lui Isus, în timp ce profitau pe seama celor care continuau să muncească pentru a-și câștiga existența. Iată cum răspunde Pavel la această situație în 2 Tesaloniceni 3:6-8:

“În Numele Domnului nostru Isus Hristos, vă poruncim, fraţilor, să vă depărtaţi de orice frate care trăieşte în neorânduială, şi nu după învăţăturile  pe care le-aţi primit de la noi. Voi înşivă ştiţi ce trebuie să faceţi ca să ne urmaţi; căci noi n-am trăit în neorânduială între voi. N-am mâncat de pomană pâinea nimănui; ci, lucrând şi ostenindu-ne, am muncit zi şi noapte, ca să nu fim povară nimănui dintre voi.”

Este uimitor. Pavel era atât de ferm în a nu da impresia că dorește să exploateze munca altora în timp ce el trăia în lenevie, încât nu a mâncat pâinea nimănui fără să plătească pentru ea. Uimitor. Acesta este mesajul pe care trebuie să-l audă unii dintre credincioșii care profită de serviciile oamenilor fără să plătească pentru ele. Iată cum continuă Pavel:

„Nu că n-am fi avut dreptul acesta, dar am vrut să vă dăm în noi înşine o pildă vrednică de urmat. Căci, când eram la voi, vă spuneam lămurit: „Cine nu vrea să lucreze nici să nu mănânce.”  Auzim însă că unii dintre voi trăiesc în neorânduială, nu lucrează nimic, ci se ţin de nimicuri.” (2 Tesaloniceni 3:9-11)

Așadar, ideea pe care o desprind din acest text pentru întrebarea noastră este următoarea: creștinii care profită de munca altora pentru a obține ceva pentru care majoritatea oamenilor plătesc – ei trebuie să fie învățați: “Nu faceți asta. Adică, nu vă bazați pe asta. Fiți dispuși să plătiți. Dacă persoana pricepută vrea să vă facă un cadou special, este decizia pe care o ia persoana pricepută, nu așteptarea voastră”.

Cultura creată prin har

Iar designerului grafic însuși i-aș spune următorul lucru: roagă-te ca Dumnezeu să îndrepte inimile oamenilor pe calea cea bună. Cu alte cuvinte, roagă-te ca oamenii să se trezească la realitate și apoi, poate, vorbește cu pastorul tău sau cu învățătorii din biserică pentru a vedea dacă pot începe să aplice Scripturile la această problemă pentru o vreme în biserică.

Să sperăm că acest lucru va crea în biserică o cultură care să includă atât generozitatea și chiar disponibilitatea de a profita de ea de dragul lui Christos, dar și sentimentul că nu trebuie să trăim de pe urma celor care muncesc din greu pentru a-și câștiga existența, ci mai degrabă să ne asumăm responsabilitatea pentru propriile nevoi, în loc să depindem de alții pentru a ne oferi gratuități.

În spatele acestor două aspecte ale culturii bisericii – generozitate și responsabilitate – se află harul Domnului Isus. El dă harul de a lucra și dă harul de a dărui, iar El primește gloria în ambele situații.

Sursa originală: Should I Charge Other Christians For My Expertise? – https://www.desiringgod.org/interviews/should-i-charge-other-christians-for-my-expertise

Tradus cu permisiune – Translated with permission