Cum a fost moartea lui Isus?

Matei 27:54 – Când centurionul și cei care erau cu el și vegheau asupra lui Isus au văzut cutremurul și ce s-a întâmplat, au fost cuprinși de groază și au zis: “Cu adevărat, acesta era Fiul lui Dumnezeu!” (ESV)

A sosit ceasul divin al morții lui Isus, care fusese planificat înainte de întemeierea lumii. Isus a fost pregătit pentru cruce printr-un proces brutal. Apoi, Isus a fost dus la locul morții, unde urma să fie bătut în cuie pe o cruce romană, ca mijloc de execuție publică a criminalilor.

Golgota a fost un loc public. A fost amplasat intenționat la marginea drumului pentru ca oamenii să îl vadă când treceau prin oraș. Era menit să intimideze pe oricine ar fi îndrăznit să se împotrivească puterii Romei. Era un loc atât de josnic, încât a trebuit să fie amplasat în afara zidurilor orașului (Evrei 13:11-12).

Soldații (care erau călăi profesioniști) și alții, au devenit martori ai împlinirii profeției lui Isaia, rostită cu 700 de ani mai devreme. Isaia a scris aceste cuvinte izbitoare:

El a purtat durerile noastre și a purtat întristările noastre; dar noi îl consideram lovit, lovit de Dumnezeu și chinuit. Dar el a fost străpuns pentru fărădelegile noastre; el a fost zdrobit pentru nelegiuirile noastre; asupra lui a fost pedeapsa care ne-a adus pacea și cu rănile lui suntem vindecați – Isaia 53:4-5

Ai fi fost martor la un lucru brutal. Ioan Botezătorul s-a referit la Isus ca fiind “Mielul lui Dumnezeu” în Ioan 1:29, chiar la începutul lucrării publice a lui Isus. Cu această ocazie, Isus a fost văzut ca un evreu blasfemiator care devenise inamicul numărul unu al Sinedriului, dar, în realitate, El era jertfa care era înjunghiată. Jertfa lui Isus a fost chiar planul din veșnicie, așa cum a profețit în Isaia (Isaia 53:10).

Romanii au perfecționat arta crucificării. Ei crucificaseră peste 30 de mii de oameni până în ziua în care a fost răstignit Isus. Romanii numeau crucea “țepușa infamă”. După ce a fost bătut în cuie pe o cruce romană, Isus a simțit o durere atroce, deoarece terminațiile nervoase erau declanșate la fiecare mișcare a corpului Său. Pe măsură ce oboseala creștea în timpul procesului, era necesar ca Isus să se împingă în sus cu picioarele pentru a respira. Chiar și procesul de inspirație și expirație a fost o tortură. Pe măsură ce pierderile de sânge creșteau și corpul era cuprins de oboseală, nu existau medicamente împotriva durerii care să atenueze simțurile în timp ce Christos răstignit atârna gol și însângerat pe marginea unui drum public.

În momentul în care și-a dat ultima suflare, el a strigat “tetelestai“, ceea ce înseamnă “S-a sfârșit”. După cum relatează Matei, ceea ce s-a întâmplat apoi a fost extraordinar. Cerul s-a întunecat și pământul a început să se cutremure. Centurionul a fost șocat. Centurionul era comandantul a aproximativ 100 de soldați. El era un soldat loial căruia i s-a încredințat comanda. Este foarte probabil ca acești soldați să fi fost cu El din momentul în care Isus a fost arestat până la pregătirea pentru cruce și până la crucificare. Ei au fost călăii lui Christos. Totuși, atunci, ei au devenit martori oculari ai morții Fiului lui Dumnezeu.

Conform Matei 27:54, pe măsură ce cerul se întuneca și pământul începea să se cutremure iar Isus își dădea ultima suflare, acești călăi profesioniști tremurau în bocanci. Soldații “erau cuprinși de uimire și spuneau: “Cu adevărat, acesta era Fiul lui Dumnezeu!””

Cuvântul “uimire” este termenul grecesc “φοβέω“, care înseamnă “a te teme, a te speria”. Din acest cuvânt derivă cuvântul nostru, phobia (fobie. Acesta este același cuvânt folosit pentru a-i descrie pe ucenici atunci când L-au văzut pe Isus mergând pe apă în timp ce ei se aflau în barcă. Au fost șocați. Este aceeași reacție a soldaților atunci când Isus a murit. Ei nu mai fuseseră niciodată martori la așa ceva.

Pământul s-a cutremurat sub picioarele centurionului și a făcut ca și inima lui să se zguduie. El s-a întors și a spus: “Cu adevărat, acesta era Fiul lui Dumnezeu!” Cum rămâne cu tine? Care este răspunsul tău la moartea lui Isus? Ceea ce s-a întâmplat atunci, în timp ce Isus a murit, a fost încă un semn miraculos pentru a valida faptul că Isus este Christosul – Mântuitorul păcătoșilor – Fiul Dumnezeului celui viu.

Pe măsură ce meditezi la semnificația evenimentului care a avut loc în acea zi istorică, înțelege că singurul mod în care a fost într-adevăr un eveniment bun, este pentru că Dumnezeu a intenționat ca prin această moarte brutală, Isus să salveze fiecare om dintre cei care erau ai Săi (Matei 1:21). Întoarceți-vă la acest Cristos glorios și închinați-vă Lui astăzi!

Philip Bliss, autorul imnului, a spus-o astfel:

Înălțat a fost El ca să moară;
“S-a sfârșit!” a fost strigătul Său;
Acum în Ceruri înălțat.
Aleluia! Ce Mântuitor!

Sursa originală: Responding to the Death Of Jesus Christ

Tradus cu permisiune – Translated with permission