Cât de multe erori se pot strecura în credința mea și totuși să fiu mântuit?

Ce rol joacă convingerile teologice în mântuire?

Ce trebuie să cred pentru a fi mântuit? Și ce adevăr, dacă îl neg, va dovedi că nu sunt mântuit? Teologia și mântuirea personală este un subiect fierbinte în inbox-ul nostru, pe baza întrebărilor pe care ni le-ați adresat de-a lungul anilor. Și este și o categorie largă, care cuprinde o mulțime de întrebări conexe, după cum vom vedea astăzi.

De data aceasta, e-mailul vine de la o tânără de douăzeci de ani, care ne scrie următoarele: “Pastor John, bună ziua! Am fost la multe înmormântări în viața mea, deși sunt tânără- mult prea multe, de fapt. Tema generală a tuturor este că persoana din sicriu a fost drăguță și, prin urmare, se află acum într-un loc mai bun. Totul este un clișeu. Un astfel de cadru mă confruntă din nou și din nou cu o întrebare masivă. Și cred că știu intuitiv răspunsul, dar aș vrea ca dumneavoastră să îmi explicați.

Ce rol joacă convingerile teologice în mântuire? Acest subiect nu îl aud niciodată la înmormântări. De exemplu, textul din Romani 10:9-10 îmi vine întotdeauna în minte în astfel de context. La ce alte pasaje vă gândiți? Și cum sugerați ca o persoană normală ca mine, care nu predică și nu scrie cărți, să își documenteze propriile convingeri teologice din inimă, într-un mod care să poată fi amintit la înmormântarea mea, când această biată limbă bâlbâită va tăcea?”

Aceasta este o întrebare cu mai multe straturi. Și fiecare dintre straturi – eu văd trei, cel puțin – este foarte important. Și iată-le aici (așa cum le pricep eu) de la cel mai puțin important la cel mai important – cu mențiunea că toate sunt importante.

Numărul unu, primul strat se referă la genul de lucruri care se spun la o înmormântare și care par deconectate de ceea ce contează cu adevărat în viața unei persoane, mai ales în ceea ce privește convingerile teologice pe care le-a avut persoana respectivă.

Numărul doi, un alt strat este cum să-ți trăiești viața în așa fel încât să-ți documentezi convingerile inimii, astfel încât acestea să poată fi amintite la înmormântare.

Iar al treilea strat al întrebării (ca să folosesc chiar cuvintele ei) este acesta: “Ce rol joacă convingerile teologice în mântuire?”. Permiteți-mi să le iau pe rând.

Trăiește-ți convingerile

Două lucruri trebuie să se întâmple dacă vrei ca la propria ta înmormântare să se spună adevărul despre viața ta spirituală și despre convingerile tale sufletești. Unul este să trăiești acea viață (acesta este cel mai important) și să ai acele convingeri. Celălalt este că la înmormântarea ta trebuie să vorbească oameni cu discernământ spiritual, pentru că, dacă nu au discernământ spiritual, știi ce vor spune. “Avea un simț al umorului plăcut”. “Făcea deserturi foarte bune”. “Îi făcea pe oameni să se simtă cu adevărat ca acasă.”

Acum, acestea sunt lucruri bune. Este bine să fim amintiți pentru aceste lucruri. Dar, sincer, atunci când privim spre eternitate la o înmormântare, privind peste marginea ei, spre rai și iad, iar o persoană a trăit o viață de devotament față de Isus și de ascultare față de cuvântul Său, de închinare și de avansare a misiunii Sale – acea persoană ar trebui să aibă pe cineva care să fie capabil să articuleze ceea ce a crezut și cum a trăit, cu deserturi delicioase cu tot. Ar trebui să vorbească cineva care să poată cuprinde toate aceste lucrui.

Activ și verbal

În al doilea rând, ea se întreabă: “Cum îmi trăiesc viața în așa fel încât să documentez convingerile inimii mele, astfel încât acestea să poată fi amintite la înmormântarea mea?”. Și cred că răspunsul este acesta: Fiți activi în ascultarea de Isus și fiți verbali în legătură cu convingerile voastre biblice fundamentale. Biblia ne învață ambele lucruri: activ în ascultarea ta, verbal în articularea a ceea ce crezi din punct de vedere biblic.

Isus a spus că ar trebui “să lăsăm lumina noastră să strălucească înaintea altora, pentru ca ei să vadă faptele noastre bune și să dea slavă Tatălui nostru care este în ceruri” (Matei 5:16). Asta ar trebui să faci dacă ai vrea ca oamenii să facă acest lucru la înmormântarea ta: să dea slavă lui Dumnezeu datorită faptelor tale bune (1 Petru 2:12). Iar în prima epistolă a lui Petru, el a spus că nouă, creștinilor, ni s-a arătat milă pentru ca noi să putem “vesti mărețiile Celui care ne-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată” (1 Petru 2:9). Așadar, viețile noastre ar trebui să fie vizibile prin fapte bune și auzite atunci când declarăm adevărul convingerilor noastre biblice despre Dumnezeu, care reprezintă fundamentul acestor fapte bune vizibile.

O mulțime de oameni cred că tot ce trebuie să facă creștinii este să trăiască o viață plină de fapte bune, iar acest lucru va fi suficient. Acest lucru nu este absolut deloc adevărat. Nu este suficient. Nimeni nu poate citi un mesaj mântuitor doar din faptele noastre bune. O viață de fapte bune pline de dragoste este esențială, dar nu este suficientă pentru a conduce pe cineva la credința mântuitoare în Isus. Trebuie să existe un mesaj verbal despre adevărul despre Dumnezeu și Christos și despre calea mântuirii.

Pavel a spus “credința vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Christos” (Romani 10:17). “Cuvântul” se referă la afirmații, propoziții care poartă un înțeles clar despre realitatea lui Dumnezeu și despre lucrarea Sa în lume, despre lucrarea Sa în Christos și despre necesitatea credinței.

Ce trebuie să cred?

Ceea ce mă aduce acum la cea de-a treia și cea mai grea întrebare. Ce rol joacă convingerile teologice în mântuire? Există două lucruri (cred eu) cruciale ca răspuns la această întrebare.

În primul rând, există afirmații adevărate despre lucrarea mântuitoare a lui Dumnezeu pe care, dacă o persoană le neagă, arată prin această negare că nu este creștin. Al doilea lucru care trebuie spus este că Biblia ne învață că a crede cu privire la respectivele afirmații din Biblie sunt adevărate nu este suficient pentru a fi creștin.

Suportul biblic pentru prima afirmație este 1 Ioan 4:2-3: “Întru aceasta cunoașteți Duhul lui Dumnezeu: orice duh care mărturisește că Isus Christos a venit în trup este de la Dumnezeu, și orice duh care nu mărturisește pe Isus nu este de la Dumnezeu”. Cu alte cuvinte, există doctrine precum întruparea (Christos venit în trup) care sunt esențiale. Dacă o persoană neagă faptul că Fiul lui Dumnezeu a devenit om, nu poate fi creștin.

Suportul biblic pentru cea de-a doua afirmație este Iacov 2:26: “Credința fără fapte este moartă”. Chiar și demonii au credință în acest sens. Așadar, nu este suficient, dacă vrei să fii mântuit, doar să crezi că lucrurile pe care e-ai auzit despre Dumnezeu sunt adevărate. Există unele afirmații doctrinare care sunt necesare a fi afirmate de un creștin, dar această afirmație nu este suficientă pentru a dovedi că acesta are o credința autentică în Isus. Este nevoie de o îmbrățișare a lui Isus în inimă și de o viață de iubire care să confirme realitatea credinței noastre.

În mâinile lui Dumnezeu

Mai există o altă problemă conexă despre care aș vrea să spun câteva cuvinte. Oamenii se vor întreba: “Cât de mult adevăr biblic trebuie să crezi pentru a fi creștin? Și cât de multe erori pot fi strecurate în credința ta pâncă când nu mai ești creștin?”. Acum, am două răspunsuri la aceste două întrebări.

În primul rând, haideți să nu ne concentrăm pe minim, ci pe maxim. Cu alte cuvinte, haideți să vestim câtor mai mulți oameni cât mai mult adevăr, în loc să insistăm asupra întrebării: Cât de puțin pot crede oamenii și totuși să fie mântuiți?

Iar al doilea răspuns al meu este acesta: Cred că numai Dumnezeu poate răspunde la întrebarea: Care e limita de demarcație între a fi și a nu fi mântuit? Cât de multe erori pot crede? Acum, nu contrazic 1 Ioan 4:2-3 când spun asta, dar există unele doctrine atât de esențiale încât a le nega înseamnă a nu fii creștin. Ceea ce încerc să spun este că există sute de afirmații și porunci în Biblie – etice, teologice, istorice – și că acestea sunt mai mult sau mai puțin esențiale pentru păstrarea Evangheliei mântuitoare. Pe câte dintre acestea poate o persoană să le nege până când să înțelegem că inima sa nu este în relația corectă cu Dumnezeu? Cred că numai Dumnezeu, în cele din urmă, poate răspunde la această întrebare.

Noi trebuie să luăm decizii. Da, trebuie. Practic, cu toții trebuie să luăm decizii cu privire la modul în care vom defini din punct de vedere doctrinar apartenența noastră la biserică. Dar când vine vorba de mântuirea finală și de judecata despre cine este mântuit în cele din urmă și cine nu, după ce am luat în considerare 1 Ioan 4, cred că ar fi mai bine să lăsăm în seama lui Dumnezeu decizia cu privire la cât de multă negare a adevărului biblic poate face o persoană până când va arăta că inima sa este cu adevărat în răzvrătire împotriva lui Dumnezeu.

Sursa originală: How much error can I believe and still be saved? – https://www.desiringgod.org/interviews/how-much-error-can-i-believe-and-still-be-saved

Tradus cu permisiune – Translated with permission