Durerea cronică îl glorifică pe Dumnezeu?

Avem o întrebare importantă astăzi despre durerea cronică. Ea vine de la o persoană anonimă care ascultă podcastul. “Pastor John, bună ziua! Vă mulțumesc pentru acest podcast și vă mulțumesc că ați acceptat întrebarea mea. Mama mea, care e  credincioasă, se luptă cu dureri debilitante și nu există nicio ameliorare, nu funcționează nimic din ceea ce au încercat medicii. Suferă fără încetare. Cum Îl slăvește pe  Dumnezeu o astfel de suferință nealterată, când se pare că Dumnezeu refuză să răspundă la oricare dintre rugăciunile noastre de îndurare?”

“Doamne, unde te duci?” Isus i-a răspuns: “Unde Mă duc nu mă poți urma acum, dar mă vei urma după aceea”. Petru i-a zis: “Doamne, de ce nu pot să Te urmez acum? Îmi voi da viața pentru Tine”. Isus i-a răspuns: “Vrei să-ți dai viața pentru Mine? Adevărat, adevărat îți spun, cocoșul nu va cânta până când nu te vei lepăda de Mine de trei ori”. (Ioan 13:36-38)

Și asta este, de fapt, ceea ce s-a întâmplat. Petru a negat de trei ori că Îl cunoștea pe Isus și a plâns cu amar când și-a dat seama de grozăvia a ceea ce făcuse.

Iubire de nezdruncinat

Câteva săptămâni mai târziu, Isus a înviat din morți. Se afla pe plaja Mării Galileii cu apostolii Săi și își concentra atenția asupra lui Petru, care a eșuat atât de grav de trei ori. Și scoate de la Petru trei afirmații de iubire care rectifică cele trei negații ale sale. Iată cum a descris Ioan această întâmplare:

Isus i-a spus lui Simon Petru: “Simon, fiul lui Ioan, Mă iubești tu mai mult decât aceștia?”. El i-a răspuns: “Da, Doamne; tu știi că te iubesc”. El i-a spus: “Paște mieii Mei”. L-a întrebat a doua oară: “Simon, fiul lui Ioan, Mă iubești?”. El i-a răspuns: “Da, Doamne, știi că te iubesc”. I-a spus: “Păzește oile Mele”. I-a spus a treia oară: “Simon, fiul lui Ioan, Mă iubești?”. Petru s-a mâhnit pentru că l-a întrebat a treia oară: “Mă iubești?”, iar el i-a spus: “Doamne, Tu știi totul; știi că te iubesc”. Isus i-a spus: “Paște oile Mele”. (Ioan 21:15-17)

Și amintiți-vă acum, înainte ca Petru să se lepede de Isus de trei ori, Isus îi spusese: “Nu poți să Mă urmezi acum. Nu poți să mergi cu Mine acolo unde Mă duc. Dar Mă vei urma după aceea”. Acum putem înțelege de ce Petru nu putea încă să-L urmeze pe Isus: nu-L iubea așa cum ar fi trebuit. Dar acum Isus a pus în Petru o iubire nouă, mai profundă, de nezdruncinat. Cel căruia i se iartă mult, iubește mult (Luca 7:47).

Până la capăt

Și apoi Isus îi spune lui Petru niște cuvinte care par amenințătoare: “Când erai tânăr, te îmbrăcai singur și mergeai pe unde voiai, dar când vei fi bătrân, vei întinde mâinile și altul te va îmbrăca și te va duce unde nu vrei să mergi” (Ioan 21:18). Îi vorbește despre răstignirea sa: “Aceasta a spus-o ca să arate prin ce fel de moarte avea să-L slăvească pe Dumnezeu. Și după ce a spus aceasta, i-a zis: “Urmează-Mă”” (Ioan 21:19).

Cu alte cuvinte, “Petru, acum ești pregătit. Vei fi răstignit. O să mă urmezi până la capăt, până la capăt. Odată am spus că nu mă poți urma acum, și nu ai putut pentru că dragostea ta era defectuoasă. Dar acum ai spus de trei ori – și ai dreptate; o afirm – că mă iubești. Dragostea ta este mare pentru Mine. De aceea, mă vei urma până la cruce”. Și apoi a adăugat: “Prin această moarte îl vei glorifica pe Dumnezeu”.

Acest lucru trebuie să fi fost incredibil de sobru pentru Petru. “Așadar, Isus, am dovedit că sunt cu adevărat pocăit, iar Tu m-ai acceptat. Tu spui că dragostea mea pentru Tine este reală și profundă. Și ceea ce primesc este promisiunea unei morți chinuitoare, totul pentru gloria lui Dumnezeu?”

Durere pentru gloria lui Dumnezeu

Ce s-ar fi întâmplat dacă Isus ar fi spus: “Când erai tânăr, Petru, ai avut o viață fără durere. Dar acum, după ce ai dovedit că Mă iubești și că pocăința ta este reală și ești gata să Mă slujești, acum îți vei petrece ultimii douăzeci de ani din viață într-o durere neîncetată, spre slava lui Dumnezeu”?”?

Asta este, de fapt, ceea ce Isus le spune multor creștini. Creștinii din întreaga lume – creștini autentici, creștini adevărați, creștini iubitori, creștini penitenți – milioane dintre ei suferă tot felul de dureri și pierderi și opresiuni și persecuții și durere și boli imaginabile. Vă amintiți cum spunea Pavel: “Cine ne va despărți pe noi de dragostea lui Christos?” (Romani 8:35)? Și apoi a enumerat toate amenințările la adresa credinței noastre: necazul, persecuția, foametea, goliciunea, pericolul, sabia. Și ar fi putut să adauge și durerea îndelungată și prelungită. Și dacă tortura finală a lui Petru prin răstignire a putut fi descrisă de Isus în avans ca fiind pentru slava lui Dumnezeu, atunci toată suferința noastră poate și ar trebui să fie îndurată pentru slava lui Dumnezeu.

Ne întrebăm: Cum se poate așa ceva? Biblia oferă multe indicii, dar voi menționa doar două. Și credeți-mă, știu că menționarea lor este de o mie de ori mai ușoară decât trăirea lor prin suferință. Dar sunt chemat să spun ceea ce spune Biblia, așa că iată-le.

Christos este întotdeauna un câștig mai mare

În primul rând, atunci când suferim fără să-L blestemăm pe Dumnezeu, fără să-L părăsim pe Christos, declarându-ne prieteni, slujitori, ucenici și urmași ai Săi și un mari iubitori ai gloriei și credincioșiei Sale, le arătăm clar celorlalți că a-L avea pe Christos este mai prețios pentru noi decât a fi liberi de durere. Durerea, de fapt, devine o suferință alături de  Christos, pentru că noi mergem cu El, ne ținem de El în mijlocul suferinței noastre, în loc să ne lepădăm de El din cauza durerii noastre.

În acest fel, încrederea, valoarea, bunătatea, înțelepciunea și puterea lui Christos sunt afirmate și clarificate pur și simplu prin rezistența noastră credincioasă, bazându-ne pe harul Său de nepătruns. Acesta este modul în care Pavel și-a dus propria luptă. El a spus în Filipeni 1:20-21: “Aștept cu nerăbdare și nădejde că … Hristos va fi onorat în trupul meu … prin moarte. Căci pentru mine … a muri este un câștig”. Cu alte cuvinte, a nu renunța la Christos în necazuri și durerea morții, Îl glorifică pe Christos ca fiind un câștig mai mare decât viața.

Suferința produce o slavă mai mare

Al doilea mod în care suferința noastră Îl poate glorifica pe Dumnezeu este atunci când o îndurăm având încredere în promisiunea din 2 Corinteni 4:17, care este chiar mai uimitoare decât cea pe care am văzut-o deja din Filipeni 1:20-21. Pavel a analizat întreaga sa viață de suferință – și a fost remarcabilă; citiți doar 2 Corinteni 11 sau 1 Corinteni 4. El a spus: “Căci întristările noastre ușoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veșnică de slavă.” (2 Corinteni 4:17).

Cu alte cuvinte, atunci când nu vedem niciun beneficiu care să vină de pe urma suferinței noastre pe pământ, Biblia ne îndreaptă atenția departe de pământ și spune că acești mulți ani de suferință nu sunt lipsiți de sens, nu sunt inutili, nu sunt în zadar. Ei produc de fapt (acesta este sensul real al cuvântului grecesc tradus prin „lucrează pentru noi”: aduc, produc) o greutate tot mai mare de glorie. Asta înseamnă mai mult decât a spune că a muri este un câștig; înseamnă că durerea lungă și îndelungată a morții produce un câștig mai mare. Cu fiecare boltă de durere, putem spune, dacă avem conștiința de a o face, “Dumnezeu se va revanșa față de noi. El se va revanșa față de mine. Nu va fi irosită”. În ceruri, vom privi înapoi la toți acei ani de dureri și suferințe aparent fără sens și vom spune: “A meritat. El a făcut să merite”.

Așadar, mă rog pentru draga mamă a prietenului nostru anonim. Tată, dacă vrei să-i dai ușurare, Te rog dă-i alinare, în numele lui Isus. Și până atunci, păzește-i credința să nu se clatine, pentru că dragostea neclintită a Domnului este mai bună decât viața (Psalmul 63:3).

Sursa originală: How Does Chronic Pain Glorify God? – https://www.desiringgod.org/interviews/how-does-chronic-pain-glorify-god

Tradus cu permisiune – Translated with permission