Când vrem să renunțăm la a mai aștepta

Sunt o persoană nerăbdătoare. Nu-mi place să aștept. Mă enervează șoferii lenți pe benzile de viteză. Suspin în mod audibil atunci când ajung la o coadă lungă la o casă de marcat. Mă grăbesc să reamintesc personalului de servire din restaurante că aștept să-mi primesc masa rezervată sau să fiu servită.

Acestea sunt situații banale, dar totuși îmi este greu să aștept. Există probleme mai mari, mult mai importante, pentru care am așteptat și eu. Am așteptat o perioadă de timp chinuitor de lungă pentru vindecarea mea post-polio. Pentru claritate cu privire la ce cale să urmez într-o decizie importantă. Pentru refacerea unei relații dificile. Pentru ca un prieten drag să se întoarcă la credință. Pentru fiecare, am așteptat mult timp după ce am crezut că solicitările mele ar fi trebuit să primească răspuns. Pentru multe cereri serioase, încă aștept.

Mă consolez văzând că și oamenii din Biblie, precum Avraam, s-au impacientat atunci când rugăciunile și promisiunile lor nu s-au materializat așa cum sperau.

Ceea ce numai Dumnezeu putea face

Dumnezeu i-a promis lui Avraam că va fi tatăl multor națiuni. Și apoi a fost tăcere. Nu s-a întâmplat nimic timp de unsprezece ani lungi (imaginează-ți unde erai acum unsprezece ani). Soția lui Avraam, Sara, era stearpă și trecuse de mult de vârsta fertilă.

După mai mult de un deceniu de așteptare, amândoi au presupus că poate trebuiau să acționeze pe cont propriu pentru a împlini promisiunea lui Dumnezeu. Astfel, Avraam a luat-o pe Agar, servitoarea Sarei, și l-a avut pe Ismael. Pentru o vreme, au crezut că promisiunile se vor împlini acum prin Ismael.

Treisprezece ani mai târziu, Dumnezeu le-a spus că Sara va naște un fiu, Isaac. Așteptaseră atât de mult timp, încât niciunul dintre ei nu credea că Dumnezeu avea de gând să o facă acum. Avraam a fost hotărât să nu fie entuziasmat de această veste. După ce a râs în mod audibil și s-a îndoit în sinea lui, Avraam i-a spus lui Dumnezeu: “O, de-ar trăi Ismael înaintea Ta!“. (Geneza 17:18).

Avraam găsise o modalitate de a avea moștenitori pe cont propriu. Gândul de a aștepta, de a depinde în întregime de Dumnezeu, nu făcea parte din planul său. El voia ca Dumnezeu să binecuvânteze ceea ce făcuse el, mai degrabă decât să aștepte ceea ce numai Dumnezeu putea face.

De ce renunțăm să mai așteptăm

Este ceea ce fac eu adesea. Nu-mi place să aștept. Vreau să acționez, să-mi dau seama, să știu cu certitudine ce se va întâmpla. Și apoi vreau să merg mai departe. Avraam a vrut ca Dumnezeu să-l binecuvânteze pe Ismael pentru a putea avea urmași prin el. Dumnezeu avea altceva în minte, ceva care s-a desfășurat pentru Avraam în timp – ceva imposibil în ochii omului.

Sincer, de multe ori și eu îl vreau pe Ismael. Vreau lucrul pe care îl pot desluși, asupra căruia am control, care nu necesită așteptare și încredere.

Ce facem atunci când, asemenea lui Avraam, așteptarea noastră de zile se transformă în luni, care se transformă în ani, care se transformă în decenii? Ne întoarcem inima de la Dumnezeu, care se pare că nu ne-a livrat niciodată ceea ce așteptăm? Dacă se întâmplă acest lucru, s-ar putea ca ceea ce așteptăm să fie mai important pentru noi decât Dumnezeu?

Când ne refuză Dumnezeu

Ce se întâmplă în așteptarea noastră? Este doar un spațiu gol între rugăciunile noastre și împlinirea lor? Nu, în așteptarea noastră, Dumnezeu își face lucrarea cea mai profundă.

Dumnezeu ne sfințește și ne învață să avem încredere în El. Uneori primim ceea ce așteptăm, ne bucurăm și suntem recunoscători. Alteori, nu vedem niciodată acea împlinire pe pământ, iar noi suntem atrași mai aproape de Dumnezeu pe măsură ce continuăm să îl căutăm.

Dumnezeu nu ne-a uitat. Nu este vorba că cererile noastre sunt lipsite de importanță. El le va răspunde la timpul Său (care este, de asemenea, întotdeauna cel mai bun timp pentru noi). El vede ceea ce noi nu putem vedea; El cunoaște pericolele și capcanele potențiale de care ne protejează. În timp ce așteptăm, Dumnezeu este cu noi. În durere El e împreună cu noi, în plâns e împreună cu noi, ne mângâie. El se întâlnește cu noi chiar în durerea noastră și folosește toate luptele ce le avem pentru binele nostru. Într-o zi, Îi vom mulțumi pentru tot ceea ce ne-a dat, și ne-a refuzat, pe acest pământ.

Treceți mai departe ceea ce este omenește posibil

Așteptarea este bună pentru noi. Cu toate acestea, este dureros de ușor să obosim și să luăm lucrurile în propriile mâini pentru că durează prea mult. Este tentant să îl căutăm pe Ismael, să ne asigurăm singuri, să ne îndeplinim dorințele în felul nostru. Poate părea că pur și simplu găsim un alt mijloc de a ajunge la un scop, dar Dumnezeu este atât în mijloc, cât și în scop. Nu scurta ceea ce Dumnezeu are pentru tine. Nu cedați în fața deziluziei. Nu te mulțumi cu Ismael când Dumnezeu îl are pe Isaac pentru tine. Isaac a fost fiul râsului și al promisiunii, împlinirea a tot ceea ce spusese Dumnezeu. Isaac a meritat să fie așteptat.

Isaac necesită credință. Este înfricoșător să renunți la un lucru sigur și să aștepți ceva care s-ar putea să nu se materializeze. Ne este teamă că vom rămâne cu nimic, întrebându-ne de ce am așteptat. Putem raționa că ceva este mai bun decât nimic, și astfel ne mulțumim cu Ismael. Ne satisface nevoile. Dar Ismael nu ne va împlini niciodată, pentru că Ismael este ceea ce facem prin propriile noastre forțe. Iar noi nu avem capacitatea de a ne satisface cele mai profunde dorințe. Avem nevoie de Dumnezeu pentru a face asta. El o poate face prin împlinirea miraculoasă a ceea ce am cerut sau o poate face prin negarea a ceea ce am cerut și oferindu-ne mai mult din El însuși. Oricum ar fi, vom găsi bucurie pentru că îl avem pe El.

Care este Ismael al tău? Ce te-ai săturat să aștepți și ești tentat să iei în propriile mâini? La ce vă este teamă să renunțați pentru că vi se pare că ceva este mai bun decât nimic? Pentru ce te încrezi în Dumnezeu?

Nu te mulțumi cu ceea ce este omenește posibil; așteaptă ceea ce numai Dumnezeu poate face.

Sursa originală: When We Want To Give Up Waiting – https://www.desiringgod.org/articles/when-we-want-to-give-up-waiting

Tradus cu permisiune – Translated with permission