Cum pot trece prin criza vârstei mijlocii?

Cu aproximativ un an în urmă am înregistrat un episod intitulat „Criza vârstei mijlocii – sfaturi” (episodul 1173 din arhivă). A fost o relatare foarte personală, autobiografică, a unei perioade din viața dumneavoastră, pastor John. Acel episod a fost ascultat de aproximativ 200.000 de ori. A generat o mulțime de e-mailuri de recunoștință și de atunci, am primit o mulțime de e-mailuri de la oameni care trec prin acea criză a vieții și care vor să vorbiți mai mult despre asta. Iată o întrebare de la un ascultător pe nume Leo.

“Bună ziua, pastor John! Vă mulțumesc pentru episodul APJ despre criza vârstei mijlocii. Asta trăiesc eu acum, iar dumneavoastră m-ați ajutat să înțeleg că nu sunt singur. Mulțumesc! Mă întrebam dacă ați avut momente în care poate misiunea, implicarea, viața v-au făcut să simțiți că vreți să plângeți și că trăiți cu un sentiment profund de depresie.  Am împlinit recent 43 de ani și am observat unele schimbări în starea mea de spirit și depresie extremă uneori. Puteți să ne împărtășiți mai multe despre propria dvs. experiență?”

Păstrează-L pe Dumnezeu, ține-te de Dumnezeu

Ei bine, sunt reticent în a vorbi despre mine, deoarece cred că dacă fac astfel, voi crea un fel de legătură plăcută între noi, băieții plângăcioși, care în final, nu ne face prea mult bine. E plăcut să ai tovarăși în suferință, dar nu ajută prea mult.

Aș fi putut să nu răspund acestei întrebări și totuși, răspund, din două motive:

Unul (cel principal) este că, pe măsură ce îmbătrânesc, vreau să îi ofer lui Dumnezeu merite și laude publice, sincere și explicite pentru că m-a ținut în brațul Său în orice fel de suferință prin care am trecut. Vreau să fac cunoscut cât mai multor oameni care vor să mă asculte că Dumnezeu m-a ținut. Acesta este motivul decisiv pentru care am ținut la El și este primul și principalul motiv pentru care sunt dispus să mai spun câteva cuvinte despre acest lucru. Vreau să-i dau slavă lui Dumnezeu pentru că este un Dumnezeu care ține, care păstrează.

Al doilea motiv pentru care sunt dispus să mai spun un cuvânt despre această experiență este că paza lui Dumnezeu se manifestă – actul său divin, paza Sa decisivă, se manifestă, se arată, este evidentă – tocmai prin lupta noastră. Acum, asigurați-vă că înțelegeți corect ceea ce vă spun.

Nu mă refer la faptul că Dumnezeu ne ține tocmai prin lupta noastră de a ne ține de El, de fi păstrați. Sunteți de acord cu mine? Lăsați-mă să repet. Nu este vorba de faptul că Dumnezeu este determinat să ne păstreze prin inițiativa noastră de a lupta, ci (haideți să înțelegem corect acum) că Dumnezeu ne determină să luptăm pentru a fi păstrați și astfel El ne păstrează. Dacă vă sună perplex, atunci acesta este motivul pentru care sunt dispus să vorbesc din nou despre experiența mea, pentru că dacă nu înțelegeți acest lucru, nu înțelegeți viața creștină și modul în care Dumnezeu îi păstrează suveran pe ai Săi.

Dumnezeu folosește mijloace

În primul rând, cel mai important lucru cu privire la criza creștină a vârstei mijlocii este că Dumnezeu ne păstrează.  Când spun criza creștină a vârstei mijlocii, ceea ce vreau să spun este că Dumnezeu și numai Dumnezeu este factorul decisiv în a ne face să trecem prin ea, astfel încât să îi rămânem credincioși toată viața.

Dumnezeu poate folosi o mie de modalități și mijloace. Leo face referire la stres, viață și altele. Cine poate înțelege toate motivele pentru care suntem triști sau fericiți? Cine poate înțelege efectele practice ale acestor lucruri? Dumnezeu poate folosi o mie de lucruri pentru a ne ține departe de prăpastia mândriei și lăcomiei și imoralității sexuale și apostaziei. Dar oricare ar fi mijloacele – mijloacele pe care noi și alții le putem vedea în viețile noastre și ale altora – ceea ce este întotdeauna decisiv este puterea invizibilă a lui Dumnezeu.

Speranța promisă

Cea mai mare binecuvântare din întreaga Biblie, cred – poate mai există una și mai mare, dar nu o cunosc – este rostită în celebrarea păstrării lui Dumnezeu, în Iuda 24-25:

Acum, a Celui ce poate să vă păzească de poticnire și să vă înfățișeze fără prihană înaintea prezenței slavei Sale, cu mare bucurie, singurului Dumnezeu, Mântuitorul nostru, prin Isus Christos, Domnul nostru, fie slava, maiestatea, stăpânirea și autoritatea, înainte de toți vecii, acum și în vecii vecilor. Amin.

Extraordinar! Este pur și simplu extraordinar! El pur și simplu ne-a păstrat. Dacă nu te simți uimit că te-ai trezit creștin în dimineața asta, înseamnă că nu înțelegi. Pur și simplu nu înțelegi, pentru că dacă Dumnezeu nu te-ar fi păstrat la 3:00 a.m., te-ai fi trezit la 6:00 a.m. și ai fi fost un necredincios.

Petru spune: „… care, prin puterea lui Dumnezeu, sunt păziți prin credință pentru o mântuire gata să fie descoperită în vremurile din urmă” (1 Petru 1:5). Cum suntem păziți? Prin puterea lui Dumnezeu. Cum acționează aceasta? Prin trezirea în noi a credinței în fiecare dimineață.

Pavel, mai mult decât oricine altcineva a simțit minunea și forța pazei lui Dumnezeu. El spune: „[Dumnezeu] vă va susține până la sfârșit, nevinovați în ziua Domnului nostru Isus Christos. Dumnezeu este credincios, prin care ați fost chemați în părtășia Fiului Său, Isus Christos, Domnul nostru” (1 Corinteni 1:8-9). Cu alte cuvinte, El păstrează pe cei pe care îi cheamă.

Sau spune în Filipeni 1:6, „Sunt sigur de aceasta: că Cel care a început în voi o lucrare bună o va duce la bun sfârșit până în ziua lui Isus Christos”. El a început-o; El o va termina. O va termina în mod decisiv, și de aceea o veți termina și voi.

Uitați-vă la 1 Corinteni 10:13: „Dumnezeu este credincios și nu vă va lăsa să fiți ispitiți peste puterile voastre, ci, odată cu ispita, vă va da și calea de scăpare, ca să o puteți îndura.” Nu ignorați cuvântul a îndura. Evadarea din încercări se face prin a îndura, iar aceasta este lucrarea lui Dumnezeu. Acesta este primul și principalul meu scop atunci când mă uit din nou la această problemă a crizei vârstei de mijloc: doar să Îi dau lui Dumnezeu tot creditul pentru fiecare cusătură de rezistență și perseverență.

Nu lăsați garda jos

Iată celălalt obiectiv – și anume, să comunic clar că paza lui Dumnezeu se manifestă, se arată, tocmai prin lupta noastră. Paza lui Dumnezeu – decisivă, suverană față de copiii Săi – se manifestă, se arată, este evidentă în viețile noastre tocmai prin lupta noastră.

Dacă te lupți să fii păstrat, Dumnezeu lucrează în tine. Aceasta este afirmația cheie din 1 Corinteni 9:26-27. Pavel spune: „Eu nu alerg fără țintă; nu boxez ca unul care bate aerul. Ci îmi disciplinez trupul și îl țin sub control, ca nu cumva, după ce predic altora, eu însumi să fiu descalificat.”

Uimitor – este uimitor. Pavel credea că, dacă lasă garda jos, păcatul îi va da o lovitură și  knock-out. În urmă cu 3 zile a avut loc un mare meci de box și mi-a apărut titlul, iar eu am dat click p el. Oamenii plătesc pentru a vedea live astfel de meciuri, cincisprezece runde. Dar prima rundă se terminase în 28 de secunde.  Unul din cei doi luptători a lăsat garda jos și în următoarea secundă era pe podea. Knock out.

Sigur și Pavel se gândea: „Dacă las garda jos pentru o clipă, păcatul îmi va da o lovitură.” Așa îl păstrează Dumnezeu pe Pavel. Îl face un luptător.

El spune în Filipeni 3:12, „Nu că aș fi obținut deja acest lucru sau că aș fi deja perfect, ci mă străduiesc să mi-l însușesc, pentru că Isus Christos m-a însușit.” Frumos. „Mă străduiesc; mă țin de”. Dar de ce? „Am fost lăsat să țin. Am fost luat. Sunt în mâinile Lui. Eu doar apuc pe Cel care m-a apucat. Da, eu chiar alerg în cursă, dar El aleargă în mine”. La fel cum spune în 1 Corinteni 15:10: „Prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt, iar harul lui față de mine nu a fost în zadar. Dimpotrivă, am muncit mai mult decât oricare dintre ei, deși nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este cu mine.”

Nu încetați niciodată să luptați

Când mă uit în urmă, când aveam 30, 40 de ani – într-adevăr, de la douăzeci până la șaptezeci – când mă uit în urmă la viața mea, nu am încetat niciodată să lupt. Nu-mi amintesc niciun sezon. Nu-mi amintesc nicio săptămână. Am scris o carte întreagă intitulată „Când nu-L doresc pe Dumnezeu: Cum să lupt pentru bucurie”. Asta nu e o întâmplare – o carte întreagă despre cum să lupți pentru bucurie.

Nu am încetat niciodată să lupt pentru a tremura la severitatea lui Dumnezeu. Nu am încetat niciodată să lupt să mă bucur de bunătatea lui Dumnezeu. Nu-mi amintesc să fi fost zile în care să nu fi fost în cuvântul lui Dumnezeu și în rugăciune, cu toate că bănuiesc că au fost câteva. Nu pretind că sunt perfect, dar momentan pur și simplu nu-mi pot aminti niciuna. Atât de mult face parte din viața mea. Fiecare zi este o zi de implorare asupra cuvântului pentru ca eu să fiu păstrat și modelat în conformitate cu Dumnezeul pe care îl văd în Biblie.

Voi încheia astfel: Nu am încercat niciodată să merg înainte singur. Este ușor să mergi singur pentru că oamenii sunt dificili și creează multe probleme. Cărțile – ele nu sunt o problemă. Oamenii sunt problema. Știu că nu e corect. Știu că nu e biblic. „Aveți grijă, fraților, să nu fie în vreunul dintre voi o inimă rea și necredincioasă, care să vă facă să vă îndepărtați de Dumnezeul cel viu” (Evrei 3:12). Ei bine, cum voi avea eu grijă? Iată răspunsul: „Dar îndemnați-vă unii pe alții în fiecare zi, atâta timp cât se spune „astăzi”, pentru ca niciunul dintre voi să nu se împietrească prin înșelăciunea păcatului” (Evrei 3:13).

Încrederea este lecția mea. Încredeți-vă în păstrarea suverană a lui Dumnezeu. Și în această încredere, luptați pentru o bucurie mai mare decât ar putea aduce vreodată orice păcat.

Sursa originală: How Do I Survive This Midlife Crisis? – https://www.desiringgod.org/interviews/how-do-i-survive-this-midlife-crisis

Tradus cu permisiune – Translated with permission