De ce exist?
Există anumite texte biblice care sunt atât de importante pentru viața și slujirea pastorului John încât trebuie să ne oprim și să ne concentrăm asupra lor. Am văzut unul data trecută, despre „vinovăția curajoasă” din Mica 7:8-9, analizând ce facem atunci când ne confruntăm cu vinovăția celui mai întunecat păcat al nostru. Iar astăzi ne uităm la un alt text important, Isaia 43:6-7. Este esențial să îl cunoaștem și să îl studiem și poate să îl memorăm. Este atât de bogat, motiv pentru care apare tot timpul în acest podcast, pe care îl veți găsi în cartea APJ la paginile 87-88.
Isaia 43:6-7 este în mintea mea astăzi pentru că am citit acest pasaj astăzi. Citim Isaia 42 și 43 împreună în planul nostru de lectură, alături de alte trei texte. Este mult de citit astăzi. Și din nou, pastor John, una dintre temerile mele legate de un plan de lectură ca acesta, încercând să citesc întreaga Biblie într-un an, este că este foarte ușor să treci pe lângă texte importante, în special cele pe care te bazezi tot timpul. Așadar, vreau să pun pauză și să vă rog să medităm la Isaia 43:6-7 timp de aproximativ zece minute, pentru a extrage punctele de care avem nevoie cu privire la acest text. E o binecuvântare uriașă și minunată ca Cel ce ne-a creat să ne explice de ce existăm.
Unul dintre motivele pentru care aceste versete din Isaia 43 au fost centrale pentru gândirea mea este că acum 55 de ani, când eram la seminar, am cumpărat o carte a profesorilor de acolo intitulată Things Most Surely Believed (Lucruri pe care cu siguranță le credeam). În acea carte, Daniel Fuller, unul dintre profesori, cel mai influent profesor al meu, avea un capitol intitulat „De ce a creat Dumnezeu lumea”. Iar acel capitol cuprindea o expunere a acestor versete.
Am fost atras într-o discuție vie despre acel text și despre ceea ce mi se părea a fi cea mai importantă întrebare din lume. De ce exist eu? De ce există ceva? Și nu am obosit niciodată să mă întorc la aceste versete, pentru că atunci când le citesc în context din nou și din nou, nu numai că văd perspective noi ale designului special al lui Dumnezeu pentru mine ca ființă umană, dar simt, de asemenea, cum izvorăște în inima mea un zel nou pentru a-mi alinia viața la scopul final al lui Dumnezeu și astfel să experimentez cea mai mare semnificație posibilă în această viață și să nu irosesc singura viață pe care o am de trăit pe acest pământ. Și asta înseamnă enorm pentru mine. Auzeam din nou și din nou: „Nu-ți irosi viața. Există un scop pentru viața ta. Dumnezeu l-a dezvăluit. Aliniază-te acestui scop. Asta va face ca totul să conteze”. Și asta este ceea ce mi-aș dori pentru ascultătorii noștri.
Așadar, ascultați Isaia 43:6-7: „Voi zice nordului: «Dă-le drumul!» și sudului: «Nu-i mai ține!». Adu-i pe fiii Mei de departe și pe fetele Mele de la marginea pământului, pe oricine este chemat după Numele Meu și pe care l-am creat pentru gloria Mea, pe care l-am întocmit și l-am făcut.”
Să privim minunea acestei afirmații prin cinci lentile diferite.
1. Scopul lui Dumnezeu pentru toate popoarele
Să o privim prin prisma evreilor. Aceasta este o declarație făcută Israelului. Trebuie să ne asumăm asta de la bun început. Suntem neamuri care o citim și o luăm pentru noi (așa cum ar și trebui), dar trebuie să ne gândim că este adresată poporului Israel. Primul verset începe astfel: „Acum așa vorbește Domnul, Cel care te-a creat, Iacove, Cel care te-a format, Israele”. Există moduri unice prin care Dumnezeu este glorificat în istoria poporului Israel. Nu există nicio îndoială cu privire la acest lucru.
Dar ar fi o greșeală să nu ne vedem pe noi – ca și creștini, iubitori ai lui Mesia Isus – în acest verset și să nu vedem în acest verset și scopul Lui pentru națiuni. Pentru că Biblia ne învață că nu doar Israelul, ci toate națiunile, într-adevăr, toți oamenii creați după chipul lui Dumnezeu – pentru a-L înfățișa pe Dumnezeu; adică, pentru a-L glorifica pe Dumnezeu în virtutea faptului că am fost creați după chipul Său – toți existăm pentru gloria lui Dumnezeu. „Orice limbă”, spune Pavel în Filipeni 2:11, cu voie sau fără voie, va «mărturisi că Isus Christos este Domnul, spre slava lui Dumnezeu Tatăl». Nu doar să-L mărturisească pe Christos, ci să-L mărturisească pe Christos „spre slava lui Dumnezeu Tatăl”.
În ceea ce îi privește pe creștini, întregul Nou Testament este conceput pentru a arăta că cei credincioși dintre neamuri, ca mine și ca tine, Tony, și ca majoritatea celor care ne ascultă, probabil, sunt acum incluși în poporul ales al lui Dumnezeu, adevăratul Israel.
Așadar, dacă sunteți în Christos, în Mesia, prin credință, „sunteți urmașii lui Avraam, moștenitori conform promisiunii” (Galateni 3:29). Prin urmare, plinătatea binecuvântării lui Dumnezeu din Isaia 43 se aplică nu numai credincioșilor evrei, ci și credincioșilor dintre neamuri. Așadar, ar trebui să citim acest capitol și să ne bucurăm de el ca fiind al nostru – al neamurilor, al credincioșilor în Isus.
2. Exaltarea lui Dumnezeu
Să privim prin prisma autoexaltării lui Dumnezeu. Isaia 43:7 spune: „I-am creat [pe fiii și fiicele mele] pentru gloria Mea”. Acesta este în mod clar și inevitabil un exemplu de autoexaltare a lui Dumnezeu. El spune, de fapt: „Universul este despre Mine, oameni buni. Este vorba despre Mine. Măreția universului este despre măreția Mea. Funcționarea universului în înțelepciunea sa uimitoare și complexă are legătură cu înțelepciunea Mea. Greutatea și măreția universului sunt legate de puterea Mea. Darul universului pentru rasa umană este despre harul Meu”. Scopul lui Dumnezeu în creație este auto-exaltant. Este vorba despre El. „Din El și prin El”, a spus Pavel, «sunt toate lucrurile» (Romani 11:36). Acesta este cea de-a doua lentilă și vom reveni la ea.
3. Slava eternă a lui Dumnezeu
A spune că Dumnezeu a creat lumea și pe noi pentru gloria Sa nu înseamnă că ne-a creat pentru a deveni glorioși – este foarte important să clarificăm acest lucru – ci mai degrabă pentru a arăta, afișa, comunica, împărtăși gloria Sa. Fiii și fiicele lui Dumnezeu nu Îl măresc ca un microscop, care face ca lucrurile mici să pară mai mari decât sunt, ci ca un telescop, care face ca lucrurile inimaginabil de mari să pară mai mult decât par. El ne-a creat pentru a-L glorifica precum un telescop. Oamenii ar trebui să-și pună ochii pe lentila vieții noastre și să vadă prin ea măreția slavei lui Dumnezeu – cât de satisfăcător este El pentru noi.
4. Autosuficiența lui Dumnezeu
Suntem capabili să-L vedem pe Dumnezeu în acest text prin lentila autosuficienței Sale. El nu ne-a creat din nevoie. El nu era disperat după un prieten. Dacă ați auzit asta în copilărie, că Dumnezeu v-ar fi creat pentru că avea nevoie de un prieten – nu este adevărat. El era liber și nu era constrâns de niciun defect sau vreo deficiență. „Nu este un defect al unei fântâni”, spunea Edwards, «faptul că este predispusă să se reverse» (Pasiunea lui Dumnezeu pentru gloria Sa, 165). Dumnezeu nu a creat din nevoie; El a creat din plinătatea iubirii.
5. Bucuria noastră veșnică
Acest lucru ne duce la cea mai minunată parte a acestui text la care nu meditasem de mult timp. Și mi-a sărit în ochi în cel mai minunat mod în timp ce mă pregăteam pentru astăzi. Dacă Dumnezeu ne-a creat pentru gloria Sa, ce implică acest lucru cu privire la experiența noastră cu privire la gloria lui Dumnezeu? Acum, iată cuvintele-cheie din versetele 1-5, iar dacă le citiți încet și meditați, ele sunt pur și simplu glorioase, uimitoare, minunate, încurajatoare. Iată-le:
„Dar acum, așa vorbește Domnul,
El, Care te-a creat, Iacov;
El, Care te-a întocmit, Israel:
„Nu te teme, căci Eu te-am răscumpărat;
te-am chemat pe nume, ești al Meu.
Când vei trece prin ape, voi fi cu tine;
când vei trece prin râuri, ele nu te vor îneca,
iar când vei umbla prin foc, nu vei fi ars
și flacăra nu te va nimici.
Căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău,
Sfântul lui Israel, Mântuitorul tău.
Eu dau Egiptul ca preț pentru răscumpărarea ta,
Cuș și Seba în schimbul tău.
Pentru că ești prețios în ochii Mei
și pentru că ești onorat și te iubesc,
voi da oameni pentru tine
și popoare în schimbul vieții tale.
Nu te teme, căci Eu sunt cu tine!
Îți voi aduce urmașii din est
și te voi aduna din vest!”
Creatorul universului îți vorbește în acest fel – ce poate fi mai glorios? «iubit», «răscumpărat», «chemat», «protejat», «prețios», «glorificat». Dumnezeu a spus tot ce putea spune, nu-i așa? A spus tot ce putea spune pentru a clarifica faptul că propria Sa autoexaltare este bună pentru mine, este bună pentru noi.
Împlinim destinul universului – împlinim scopul lui Dumnezeu de a fi glorificat în noi – atunci când ne bucurăm că suntem iubiți de El, ne bucurăm că suntem răscumpărați de El, ne bucurăm că suntem chemați de El, ne bucurăm că suntem proprietatea Lui, ne bucurăm că suntem protejați de El, ne bucurăm că suntem prețioși pentru El, ne bucurăm că suntem glorificați, împărtășind de fapt gloria pentru care El a creat lumea. Dumnezeu ne-a creat pentru gloria Sa, iar aceasta este o veste spectaculos de bună pentru că, așa cum reiese clar din acest text, Dumnezeu este glorificat în noi atunci când suntem satisfăcuți în El. Acesta este motivul pentru care a creat lumea.
Sursa originală: Why Do I Exist? – https://www.desiringgod.org/interviews/why-do-i-exist
Tradus cu permisiune – Translated with permission