Ce să nu spui cuiva care se află internat în spital
„Dacă încă cineva îmi spune să beau oțet de mere, o să-mi pierd mințile.”
La început am râs, dar expresia lui dură m-a făcut să tac. S-a aplecat în față, cu mâinile tremurânde sprijinite de măsuța din fața patului, cu fața contorsionată de frustrare.
„Vorbesc serios”, a spus el. «Cred că oamenii nu știu ce să spună și încearcă să ajute. Dar comentarii de genul ăsta înrăutățesc lucrurile. Oțetul de mere nu o să mă vindece.» Cu o mișcare a mâinii, a arătat spre butelia de oxigen, tubul de silicon care îi ieșea din nas și inhalatoarele îngrămădite pe măsuța lui.
Respirația îi devenea tot mai grea. Căile respiratorii, inflamate și cicatrizate de boală, păreau să se strângă cu fiecare respirație.
Oțetul de mere nu va rezolva problema.
Slujirea bolnavilor
Slujirea bolnavilor ne permite să ne iubim aproapele în momentele de suferință profundă și, astfel, să reflectăm mila lui Dumnezeu (Marcu 12:31; Iacov 5:13-15). În ciuda tuturor aspectelor sale moderne, slujirea în spitale ne duce cu gândul la plimbările lui Isus printre mulțimile rătăcite, când atingerea și rugăciunile Lui vindecau suferințe de-o viață (Matei 8:2–3, 14–15; 9:20–25; 14:35–36; Luca 4:40; 6:18–19). Când sunt practicate cu har, astfel de vizite oferă ocazii minunate pentru ucenicizarea creștină.
Din păcate, prea adesea stânjeneala ne subminează eforturile de a ajuta bolnavii. A vedea pe cineva drag în suferință ne tulbură. Aparatura medicală ne pare străină, iar gândul la moarte ne neliniștește. În neliniștea noastră și în disperarea de a remedia situația, putem umple tăcerea cu sfaturi sau banalități care îi descurajează pe cei pe care încercăm să-i încurajăm.
Atât ca medic, cât și ca prieten, am eșuat lamentabil în acest domeniu, spunând adesea lucruri nepotrivite și asistând la efectele nefericite ale acestora. Dialogul deschis cu cei care m-au suportat mi-a revelat câteva puncte de reținut. Când ridicăm perdeaua de la patul bolnavului, următoarele sugestii despre ce nu trebuie să spunem ne pot ajuta să-i întărim pe cei pe care încercăm să-i iubim, în loc să-i distrugem.
1. „Știi ce ar trebui să faci? Ar trebui să încerci…”.
O vizită la un prieten în spital nu este momentul potrivit pentru a recomanda terapii despre care ai aflat pe Pinterest sau de la vărul tău de gradul al treilea. Spitalizarea implică o boală complicată și presupune o serie continuă de monitorizări, teste invazive și o mulțime de profesioniști din domeniul sănătății. Majoritatea oamenilor se simt copleșiți, epuizați și speriați în acest mediu, iar a sugera un remediu casnic sau fără prescripție medicală ca soluție poate fi umilitor. Lasă oțetul de mere acasă.
2. „Nu-ți face griji. O să fii bine.”
Dacă nu ai cunoștințe clinice aprofundate despre starea prietenului tău, nu promite că totul va fi bine. Adevărul este că, în ciuda rugăciunilor noastre fervente, lucrurile s-ar putea să nu fie bine, iar insistarea asupra contrariului le interzice oamenilor să-și exprime temerile. Când un prieten se confruntă cu o amenințare reală la adresa vieții, promisiunile goale de însănătoșire pot minimiza îngrijorările sale, abandonându-l să se descurce singur cu gândurile tulburătoare.
De asemenea, evitați eufemismele militariste, precum „Luptă cu curaj”. Depășirea bolii depinde adesea de factori care nu pot fi controlați, mai degrabă decât de tenacitate. Fiziologia și celulele rebele, nu trăsăturile de personalitate, determină evoluția bolii, iar când prezentăm recuperarea ca fiind o chestiune de voință, echivalăm agravarea bolii cu eșecul personal.
3. „Știu cum te simți.”
Chiar dacă ai suferit de o afecțiune medicală similară, nu presupune că știi exact cum se simte prietenul tău. Povestirile despre boli nu sunt universale. Experiența cu o anumită boală diferă de la o persoană la alta, temperamentul, valorile, temerile și experiențele din trecut având toate o influență. În loc să-i asiguri prietenului tău că îl înțelegi, întreabă-l cum se simte. Ascultă-l și empatizează. Lasă-l pe prietenul tău să fie în centrul atenției, nu tu.
4. „Spune-mi dacă te pot ajuta cu ceva.”
La prima vedere, aceasta pare o afirmație benignă și poate chiar utilă. Dar pericolul se ascunde în formulare. În primul rând, sună nesincer. În al doilea rând, îi cere unui prieten bolnav și deja copleșit să determine cum poți fi de folos.
Cei spitalizați au nevoie de ajutor. Au nevoie de companie și de reamintirea faptului că boala lor nu îi definește. Au nevoie de oameni care să se ocupe de responsabilitățile banale ale vieții care se acumulează în timp ce ei zac în spital – facturile neplătite, castroanele goale ale animalelor de companie, grădina care se ofilește în curte.
Dar povara delegării ajutorului nu ar trebui să cadă asupra celui care suferă în spital. Nu-i cere unui prieten să te contacteze dacă are nevoie. Gândește-te la ce ar putea avea nevoie, ia inițiativa și oferă-ți ajutorul. Mai bine, fii genul de prieten pentru care nu există bariere în a cere ajutor.
5. „Arăți grozav/groaznic!”
Comentariile despre aspectul fizic reflectă propriile noastre prejudecăți, mai degrabă decât evoluția unui prieten bolnav. În cel mai bun caz, ele oferă puțină alinare, iar în cel mai rău caz, denigrează. Indiferent de unghiul din care sunt privite, discuțiile despre aspectul fizic pot descuraja un prieten să-ți spună cum se simte cu adevărat. A arăta grozav și a te simți grozav sunt două lucruri diferite.
Șase moduri în care poți ajuta
Cei care se luptă cu boala au nevoie disperată să li se reamintească harul lui Dumnezeu. A asculta și a auzi, mai degrabă decât a da păreri și a vorbi, sunt instrumente mai eficiente pentru a mărturisi Evanghelia în mediul spitalicesc. Următoarele lecții m-au ajutat să fiu alături de cei aflați pe patul de spital.
1. Rugați-vă.
Acoperiți-vă prietenul bolnav cu rugăciuni. Rugați-vă împreună cu el. Rugați-vă pentru el. Asigurați-l că îl înălțați în mod regulat către Domnul nostru înviat, care face toate lucrurile noi.
2. Practicați slujirea prezenței.
În unele zile, un prieten poate avea nevoie să-și descarce grijile cu voi. În alte zile, poate că va aprecia pur și simplu compania ta. În toate cazurile, încearcă să îl urmezi și să îl susții, mai degrabă decât să încerci să rezolvi problemele. Fii disponibil, ascultă ce spune și oferă-i compasiune. Fii alături de el pentru că îl iubești pentru că este unic, pentru că este un purtător al chipului lui Dumnezeu, creat în mod minunat. Tratează-l ca pe un frate/soră în Christos, mai degrabă decât ca pe un proiect.
3. Fii atent la nevoile lui mai mult decât la ale tale.
Lupta cu boala este epuizantă. Nu-l vizitați decât dacă prietenul vostru a confirmat că dorește companie. Fiți atenți la semnalele nonverbale și plecați când pare obosit. Întrebați-l ce îi este de ajutor și ce nu. Invitați-l să vă spună când să plecați. Mai presus de toate, ascultați-i nevoile. Empatizați, apoi ascultați-l mai mult. Lăsați-l pe el să dirijeze tonul vizitei.
4. Vorbiți-I din Cuvântul lui Dumnezeu.
Atunci când sunt alese cu grijă, pasajele din Biblie pot ridica moralul celor care se afundă în disperare. Psalmii și imnurile au putere restauratoare. Nu este momentul pentru exegeză și studiu biblic îndelungat, dar pasaje scurte care evidențiază harul lui Dumnezeu și speranța noastră în Christos pot ridica moralul unui prieten internat în spital
5. Părăsește salonul atunci când ajunge medicul.
Cu excepția cazului în care îți cere în mod explicit să rămâi, ieși din cameră când ajunge medicul prietenului tău. Controlalele medicale zilnice implică întrebări sensibile și private, iar prietenul tău s-ar putea simți incomod în prezența ta. Vizita nu îți conferă privilegiile unui membru al familiei. Respectă-i intimitatea.
6. Reafirmă identitatea prietenului tău în Christos.
Nu lăsa boala să acopere identitatea prietenului tău. Tratează-l așa cum ai făcut-o întotdeauna înainte să se îmbolnăvească. Glumește cu el așa cum ai făcut-o întotdeauna. Discutați despre prietenii comuni, amintirile preferate – lucrurile obișnuite ale vieții. Nu-i vorbi niciodată ca și cum boala ar fi o altă persoană, ci reafirmă-i că, prin credința în Christos, el este reînnoit. Amintește-i că este fără vină înaintea Marelui Medic, care vindecă lumea prin rănile Sale, și că este prețuit de El.
Sursa originală: What Not To Say To Someone In The Hospital? – https://www.desiringgod.org/articles/what-not-to-say-to-someone-in-the-hospital#3-be-mindful-of-his-needs-above-yours
Tradus cu permisiune – Translated with permission