Puterile demonice au fost învinse de Christos!

O frază m-a luat prin surprindere: O străină mi-a urat ca „îngerii să fie pe perna mea”.

M-a surprins atât de mult încât am căutat această frază și am descoperit că era din versurile unei melodii. Îngeri pe perna mea – cred că se gândea la niște zâne care să danseze în jurul patului meu noaptea, în timp ce eu dorm. „În acea noapte, îngerul Domnului a ieșit și a ucis 185.000 de oameni în tabăra asirienilor. Și când ceilalți s-au sculat dimineața devreme, iată că toți erau niște cadavre” (2 Regi 19:35). Oare la acest înger s-a referit ea? Îngerii adevărați ucid în timp ce noi dormim. Ultimul loc în care aș vrea să fie unul este pe perna mea.

Cititorule, îți adresez întrebarea: Care este starea imaginației creștine de astăzi cu privire la tărâmul nevăzut? Din experiența mea dureroasă și din ceea ce am observat, mi se pare că mulți creștini trăiesc într-una din cele două lumi:

Prima lume presupune că realitatea nevăzută pur și simplu nu există, sau cel puțin nu este relevantă. Parcă nu am spune-o atât de direct, dar nevăzutul pare neimportant și, prin urmare, nu există. Avem destule pe cap datorită creaturilor pe care le vedem pentru a acorda atenție celor pe care nu le vedem. Bibliile noastre nu au fost demascate de modernitate, ci demitologizate. Din necesitate, totuși, ne păstrăm credința în câteva chestiuni supranaturale– creația ex nihilo, nașterea din fecioară, divinitatea lui Christos, învierea – dar nu plutim printr-un cosmos al supranaturalului.

A doua lume, mai puțin populară astăzi (cel puțin în Occident), presupune o credință în tărâmul nevăzut. Cei din această lume pot fi obsedați de nevăzut (atribuind toate păcatele activității demonice, de exemplu) sau se pot lăsa pradă unor noțiuni ridicole despre acesta. În opinia lor îngerii dansează pe perne, diavolii stau pe umeri…

Cu toate acestea, ceea ce găsim în Scriptură este o cosmologie supranaturală – o lume în care naturalul și supranaturalul, vizibilul și invizibilul coexistă. Bărbații și femeile pe care îi întâlnim în paginile Scipturii erau mai puțin „iluminați”, dar mai înțelepți. Când ucenicii îl văd pe Isus mergând pe apă, ei presupun că este o fantomă (Matei 14:26). Au crezut mai degrabă că îngerul lui Petru stătea la poartă decât că Petru în carne și oase a fost eliberat din închisoare (Faptele Apostolilor 12:15). Chiar și lumea era văzută prin ochi mitici – munții, acele obiecte moderne ale provocărilor de fitness, erau atunci spații sacre care pluteau între cer și pământ, locuri unde profeții se întâlneau cu Dumnezeu. Mările erau casa Leviathanului și a terorilor inexplicabile ale adâncurilor, care ascundeau semnificații spirituale. Ființe întunecate și duhuri răzvrătite locuiau în lumea subterană, iar „zei” rebeli stăpâneau peste națiuni rebele.

Respingând sau distorsionând lumea nevăzută, adesea trecem cu vederea una dintre cele mai îngrozitoare realități ale ei: demonii.

Demonii, dragă cititorule

Demonii, dragă cititorule, demonii – ce părere ai despre ei? Te gândești la ei? În timp ce păstorii te asigură că ești în siguranță în Christos, ar trebui să aibă vreun motiv să creadă că un astfel de subiect te-ar speria? Sau predicând despre ei ar arunca cu apă spre o clădire despre care tu nici nu știi că arde? Ar fi util ca ei să predice despre Christos faptul că ne protejează de Dracula, de vârcolaci, de Voldemort și de toți extratereștrii cu capul verde care se ascund în spatele norilor? Mulți oameni din ziua de azi îi iau mai în serios pe extratereștri.

Biblia descrie o lume populată de demoni, duhuri necurate, duhuri înșelătoare și puteri cosmice – ființe care gândesc, cred și înșeală.

Ei pot teroriza oamenii, îi pot influența cu minciuni, îi pot ispiti cu păcat, îi pot hărțui și chinui, îi pot orbi față de adevărul care se găsește în Isus. Ei sunt fără formă, dar pot influența și locui lumea fizică; îi vedem în Evanghelii rătăcind prin deșerturi și preferând să se întrupeze, chiar și în porci. Ei le conferă unor victime puteri supraomenești, în timp ce pe altele le fac mute, epileptice sau masochiste. O legiune dintre ei se poate aduna asupra unei singure persoane și, odată alungați, se pot întoarce în număr și mai mare (cu excepția cazului în care persoana respectivă este în Christos). Ei sunt de diferite feluri, unii mai lipicioși, neputând fi exorcizați decât prin post și rugăciune. Iar unele dintre aceste ființe sunt numite „zei” sau „fii ai lui Dumnezeu” (ființe supranaturale create) care au fosr corupți în timpul domniei lor asupra diferitelor națiuni care le-au fost împărțite (Deuteronom 32:8-9). Aceasta este lumea în care a intrat Isus pentru a revendica supremația.

Arhidemonul, cel rău, este un dragon, un leviatan, un leu care pândește, prințul puterii vazduhului, un ucigaș deghizat în înger de lumină. Mulți sunt prinși în plasa lui, mulți îi urmează căile, mulți sunt copiii lui și mulți vor împărtăși soarta lui când Christos se va întoarce. El este, într-un anumit sens, dumnezeul acestei lumi, acuzatorul fraților, un ucigaș de la început și tatăl minciunii. El urăște pe Dumnezeu și, pentru că urăște pe Dumnezeu, te urăște și pe tine, creatura lui Dumnezeu. El vrea ca tu să împărtășești nefericirea lui, chinul lui, distrugerea lui finală. Știm că Isus a apărut pentru a distruge lucrările acestui adversar și pentru a elibera un popor de la pieire.

Trăim într-o lume plină de demoni care amenință să ne distrugă. Dacă ți-aș spune că cea mai mare recompensă de care a auzit omenirea a fost pusă pe capul tău sau că orice persoană din mulțime ar putea fi ucigașul tău, ce om fără minte ar putea să-și trăiască viața preocupat de altceva decât de acest fapt?

Christos supranatural

Asta ne aduce la Isus, dragă cititorule, Isus – ce părere ai despre El? Acest articol nu este în ultimă instanță despre demoni, acei dușmani nevăzuți ai sufletului tău, ci despre acel prieten nevăzut pe care îl avem în Isus. Martin Luther a scris:

Și chiar dacă această lume plină de diavoli

Amenință să ne distrugă,

Nu ne vom teme, căci Dumnezeu a voit

Ca adevărul Său să triumfe prin noi.

Prințul întunericului, sumbru,

Nu tremurăm pentru el.

Putem îndura furia lui,

Căci iată, soarta lui este sigură.

Un singur cuvânt îl va doborî.

Putem discuta despre cine este acel „singur cuvânt”, dar cu siguranță „Christos” este un candidat convingător. Dușmanul nostru se înfurie, scrâșnind din dinți cu mare mânie, pentru că știe că timpul lui este scurt (Apocalipsa 12:12). Și cine va pune capăt timpului lui? Când marele nostru Campion a vizitat tabăra dușmanului, o întreagă legiune de soldați întunecați au ieșit din rânduri, au căzut în fața Lui și au strigat: „Ce ai cu noi, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici să ne chinui înainte de vreme?” (Matei 8:29). Prin cruce, Dumnezeu „a dezarmat stăpânirile și autoritățile și le-a făcut de rușine, triumfând asupra lor în El” (Coloseni 2:15).

Punctele de vedere seculare, triviale despre dușmanii spirituali duc la puncte de vedere seculare, triviale despre Christosul supranatural care i-a distrus pe acei dușmani. Eroul este cunoscut după monstrul pe care îl ucide; ceea ce înspăimântă omul este înspăimântat de Fratele nostru mai mare. El este Cel înaintea căruia toți demonii și diavolii își vor pleca genunchii (Filipeni 2:9-11). Creștine, rămâi aproape de El. Roagă-te Lui. Caută-L în Cuvântul Său. Închină-te, adună-te și ascultă predicarea Cuvântului Lui. Înfruntă dușmanii supranaturali cu o credință fermă și supranaturală în supremația lui Christos.

Sursa originală: Do You See Demons? – https://www.desiringgod.org/articles/do-you-see-demons

Tradus cu permisiune – Translated with permission