Cum te-ar putea zdrobi cariera ta

Transcriere audio

Tony Reinke: Săptămâna aceasta ni se alătură pastorul Tim Keller din New York City pentru a vorbi despre vocație și despre cartea lui extrem de utilă Every Good Endeavor: Connecting Your Work to God’s Work – Orice lucrare bună: Cum se leagă munca ta cu lucrarea lui Dumnezeu. Am câteva întrebări pe care i le voi adresa — recunosc, puțin răzlețe. Vom vorbi cu absolvenți de facultate, cu părinți și cu creștini care se simt blocați în locurile lor de muncă. Am început prin a-l întreba: de ce o perspectivă biblică asupra vocației pare atât de slab dezvoltată în viața multor creștini care muncesc astăzi?

Tim Keller: Ei bine, cred că acest lucru se datorează, probabil, faptului că biserica nu are un consens cu privire la modul în care ar trebui să se raporteze, în general, la cultură. De fapt, am scris o altă carte despre acest subiect, Center Church – Biserica în centru. Acolo încerc să abordez această problemă. Nu o tratez în cartea Every Good Endeavor.

„O slujbă este o vocație doar dacă altcineva te cheamă să o faci și o faci pentru el, nu pentru tine.”

În esență, există perspective foarte diferite asupra modului în care biserica ar trebui să se raporteze la cultură, bazate pe viziuni foarte diferite despre harul comun și pe viziuni oarecum diferite despre rolul bisericii instituționale.

Când vine vorba de doctrina vocației, toată lumea spune: „Oh, da, este foarte importantă. Este foarte important să înțelegem că orice muncă este o chemare de la Dumnezeu, că munca este importantă și că trebuie să implici credința ta în Dumnezeu în munca ta. Da, este important.” Dar apoi apare problema: doctrina vocației ajunge prinsă în această controversă. Nu există un consens despre cum să ne raportăm la cultură. Nu există un consens despre ce înseamnă vocația.

Individualismul care zdrobește

Tony Reinke: Corect. Sunt recunoscător pentru felul în care clarifici unele confuzii și ne ajuți să ajungem la mai multă limpezime. De fapt, la începutul cărții Every Good Endeavor, scrii două propoziții care surprind o temă majoră a cărții: „O slujbă este o vocație doar dacă altcineva te cheamă să o faci și o faci pentru el, nu pentru tine. … A privi munca în principal ca pe un mijloc de auto-împlinire și auto-realizare îl zdrobește încet pe om și subminează însăși societatea” (19). Puternic. Așadar, de unde vine acest individualism zdrobitor la locul de muncă?

Tim Keller: Ei bine, ideea seculară de bază este că viața nu are niciun sens. Suntem aici din întâmplare. Nu există un sens general, cuprinzător. Nu există absolute morale. Nu am fost puși aici cu un scop.

Dar apoi — și am văzut acest lucru în multe forme — majoritatea oamenilor spun: „Ei bine, desigur că viața nu are sens — trebuie să-ți creezi singur sensul.” Am văzut mulți seculari și atei spunând: „Da, sigur, viața nu are un sens în sine, dar asta nu înseamnă că nu poți trăi o viață rodnică și fericită. Îți creezi singur sensul.”

De fapt, cineva ar trebui să aprofundeze această idee la un moment dat. Poate o voi face eu și voi spune: „Este imposibil să-ți creezi propriul sens. Dacă îți creezi singur sensul, în realitate nu îl ai.” În esență, ceea ce vor să spună este: „Tu decizi. Tu decizi ce este bine sau rău pentru tine. Tu decizi ce crezi că este important și apoi trăiești potrivit cu asta.”

În acest caz, nu mai există chemare. Nu mai există sentimentul că este ceva mai presus de mine, ceva mai important decât mine. Dacă nu ai asta, atunci nu mai există sacrificiu și slujire. Tot ceea ce faci devine egoist.

De asemenea, nu mai există o speranță reală. Nu există o speranță autentică pentru viitor. Practic, încerci doar să-ți creezi puțină fericire pentru tine însuți, în intervalul foarte scurt de timp pe care îl ai. Dar, în cele din urmă, nu rămâne decât întunericul.

Când pui toate acestea cap la cap, ideea de vocație, ideea de speranță, ideea de slujire, ideea de sacrificiu și de altruism — toate depind, de fapt, de existența a ceva mai important decât tine, a ceva care este deja acolo, precum Dumnezeu.

Astfel, întreaga idee a vocației dispare, iar munca devine doar un mijloc de a ajunge mai sus, și cred că lucrul acesta ne zdrobește.

Inimi transformate de Evanghelie

Tony Reinke: Da, jertfirea de sine este centrală în concepția biblică despre vocație. Cred că această idee îi confruntă pe mulți creștini care nu-și iubesc munca. Este foarte practic, dar dacă un creștin vine la serviciu luni dimineața și este iritat în raport cu ceilalți — atunci care este problema?

„Dacă produci ceva care face viața oamenilor mai bună, chiar dacă procesul în sine este destul de plictisitor, faci lucrarea lui Dumnezeu.”

Tim Keller: În carte vorbesc despre faptul că Evanghelia se aplică muncii noastre în câteva moduri diferite. Unul dintre ele ține de inimă. Morocăneala, mânia sau a face doar strictul necesar ca să „te descurci” arată o lipsă de caracter evanghelic.

Evanghelia te ajută să fii recunoscător, te face smerit, îți oferă pace lăuntrică, te face generos în duh. Dacă aceste lucruri nu se văd deloc în felul în care muncești, înseamnă că nu lași cu adevărat Evanghelia să-ți transforme inima așa cum ar trebui.

Pe termen lung, o inimă schimbată de Evanghelie te face, de obicei, un lucrător foarte bun. Îi face pe oameni să vrea să lucreze cu tine. Îi face să își dorească să fie în echipa ta. Îi face pe angajatori mulțumiți de munca ta. Pe termen lung, a avea o inimă transformată de Evanghelie este foarte practic în domeniul muncii.

Dumnezeul opțiunilor

Tony Reinke: Cu siguranță. Acest tip de succes cere și un anumit nivel de perseverență și concentrare. Cred că prima dată când am auzit expresia „dumnezeul opțiunilor” a fost de la Mark Dever, la Washington, D.C. El vorbea despre tineri pastori care preiau păstorirea unei biserici locale, dar sunt mereu doar pe jumătate implicați, mereu cu ochii la o altă biserică, mereu în căutarea unei biserici mai noi și a unei poziții mai bune în cadrul ei.

În mod similar, pare că există această ispită și pentru creștinii din câmpul muncii, care sunt doar pe jumătate implicați într-un loc de muncă și atât de atrași de ideea acestui „dumnezeu al opțiunilor”, încât nu sunt niciodată cu adevărat dedicați unui anumit job, ci caută mereu următorul, următoarea poziție care să apară. Vezi acest lucru?

Tim Keller: Da. Spun „da” cu o ușoară ironie. Dar întrebarea ta a fost foarte bine formulată și sunt de acord cu ea. Pot doar să mai adaug atât.

Oamenii caută lucrul care li se pare mai împlinitor. Foarte des spun: „Știi, mi-ar plăcea un loc de muncă puțin mai interesant pentru mine. Acest job mi se pare cam plictisitor.” Sau caută un loc de muncă mai bine plătit.

Cred că înțelegerea creștină a vocației este aceasta: dacă produci ceva care face viața oamenilor mai bună, chiar dacă procesul prin care faci acel lucru este destul de plictisitor, tu faci lucrarea lui Dumnezeu. Ai grijă de creația lui Dumnezeu. Slujești nevoilor oamenilor.

De ce trebuie să fie atât de incredibil de „împlinitor”, când știi că faci ceva care îi ajută pe alții? Cred că asta face parte din ceea ce vreau să spun atunci când afirm că am pierdut ideea de chemare și că acum privim munca doar ca pe un mijloc de auto-împlinire, iar acest lucru, în cele din urmă, te zdrobește. Ești mereu cu un picior afară, așa cum ai spus.

Sursa originală: How Your Career Could Crush You? – https://www.desiringgod.org/interviews/how-your-career-could-crush-you

Tradus cu permisiune – Translated with permission