„Voi fi al tău” – O promisiune pentru sfinții încercați

Care este fundamentul mântuirii, cel mai important aspect în care ne încredem?

Știm cu toții mult prea bine că nu noi suntem fundamentul. Suntem ființe schimbătoare. Într-o zi ieșim afară din casă, siguri în convingerea noastră că-i aparținem Domnului, că suntem răscumpărați. Iar ziua următoare, din cauza circumstanțelor apăsătoare ale vieții sau din cauza unor păcate repetate, ne îndoim de sinceritatea credinței noastre sau chiar că am crede cu adevărat.

Singurul fundament sigur pe care ne putem baza este o promisiune din Scriptură care este mai fermă ca oțelul, anume: „Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu” (Ieremia 31:33). Deși multe promisiuni din Scriptură ne sunt de ajutor în viața asta, această promisiune ne asigură de eternitatea noastră. Ne odihnim asigurați de o moștenire „nestricăcioasă şi neîntinată şi care nu se poate veşteji” pentru că Dumnezeu ne promite că ne va ține prin puterea Lui (1 Petru 1:4-5).

O afirmație a acestei speranțe apare în cartea prorocului Maleahi.

Oameni ai unui Dumnezeu neschimbător

Vechiul Testament se termină cu o carte scurtă — doar 54 de versete, plină de acuzații împotriva poporului din Iuda, mai ales aduse preoților, pentru că uitaseră de dragostea lui Dumnezeu și pentru că au pângărit legământul (Maleahi 1:2; Maleahi 2:10). Prin cuvintele și faptele lor, oamenii din Iuda au slăbit în credința lor, s-au îndoit de bunătatea și iubirea Dumnezeului lor, iar mai apoi au plecat departe de legământul pe care Îl făcuse El cu ei. Dacă speranța lor de a-i rămâne credincioși ar fi depins de ei, ar fi fost în zadar.

Cu toate acestea cartea Maleahi nu este fără speranță. Domnul oștirilor promite Să-și trimită mesagerul, care „va curăţi pe fiii lui Levi, îi va lămuri cum se lămureşte aurul şi argintul” ca jertfele lor să fie din nou plăcute înaintea Domnului (Maleahi 3:1-4). Apoi între cuvinte de mustrare și restaurare apare această declarație

„Căci Eu sunt Domnul, Eu nu Mă schimb; de aceea voi, copii ai lui Iacov, n-aţi fost nimiciţi” (Maleahi 3:6)

Promisiunea că ei vor fi poporul lui Dumnezeu nu depindea de ei înșiși, ci de Acela care i-a iubit mai înainte ca ei să se fi născut (Maleahi 1:2-5; Romani 9:13). Promisiunea stătea pe acea bară de oțel: „Eu voi fi Dumnezeul lor”. Iar garanția acestei promisiuni vine din însăși natura Aceluia care o oferă: „ Căci Eu sunt Domnul, Eu nu Mă schimb”.

Argumente din natura Lui

Simți tu  greutatea argumentului divin? Domnul Dumnezeu — YHWH, Cel care este — nu spune, în acest caz, poporului Său să mediteze asupra faptului că El ia eliberat din Egipt cu mână tare. Nu spune că fii lui Iacov vor scăpa de distrugere din cauza promisiunilor făcute patriarhilor. Îl vedem pe Dumnezeu făcând astfel de promisiuni în alte locuri prin profeții Săi, dar de data asta ne atrage în profunzime.

„Sub numele Yahweh”, scrie Jean Calvin „Domnul argumentează prin natura Lui” Asta însemnând ca își încurajează și provoacă poporul să reflecteze, și prin urmare să acționeze, nu pe baza a ceea ce El a făcut ci pe baza a cine e El: „Eu nu Mă schimb”.

Dar de ce ar trebui ca asta să-i dea speranță lui Iuda? Puțină cercetare i-ar face să realizeze că iei nu au cum să producă nici-o siguranță prin ei înșiși. Istoria lor le-a arătat de multe ori că sunt schimbători. Într-o zi puteau să-L laude pe Domnul pentru o eliberare miraculoasă. Iar apoi ziua următoare s-ar putea plânge pentru că nu ar fi crezut ca Domnul poate sau vrea să le dea pâinea cea de toate zilele. O credință este nestatornică din cauza unei fundații slabe. Din fericire, Dumnezeu spune poporului Său că El nu este deloc ca ei.

Ca Dumnezeu etern, El rămâne același. El nu promite ceva într-o zi, ca mai apoi să uite sau să nu se țină de promisiunea aceea. Când Își manifestă dragostea asupra poporului Său „înainte de întemeierea lumii” (Efeseni 1:4), El înșiruie o istorie care nu-i poate separa de dragostea Lui. Fundația de oțel a Scripturii este promisiunea că Dumnezeu va fi Dumnezeul nostru iar noi vom fi poporul Său. Dar, totuși, de unde își trage acel oțel puterea sa, dacă nu de la Cel care la făcut? Fundamentul mântuirii — locul de unde izvorăște — este Dumnezeul care nu se schimbă.

Întoarceți-vă la Mine

Speranța oferită lui Iuda în această scurtă carte își are fundamentul în această realitate. Credința le-a slăbit. Și-au pierdut încrederea în Dumnezeul care L-a „iubit pe Iacov” după scopul Său (Maleahi 1:2). Așa că au pribegit, s-au întors de la Dumnezeu, îndoindu-se de faptul că El chiar era bunul, iubitorul, dreptul și sfântul Dumnezeu al legământului. Au plecat, și din acest motiv au suferit blestemele pe care Dumnezeu le-a promis că vor veni asupra lor, prin mâna Sa.

Chiar și așa, nu au fost fără speranță. Promisiunea lui Dumnezeu că erau poporului Lui era încă a lor dacă se pocăiau. „Întoarceţi-vă la Mine” zice El „şi Mă voi întoarce şi Eu la voi”. Nu toți au luat aminte la această chemare, chiar următoarele versete ne arată niște inimi dezinteresate și pline de necredință. „Degeaba slujim lui Dumnezeu” s-au plâns unii în timp ce au rămas în rebeliunea lor (Maleahi 3:14-15). Dar unii s-au pocăit, iar Domnul S-a ținut de cuvântul Său în conformitate cu caracterul Său. Numele celor ce „se tem de Domnul şi cinstesc Numele Lui” au fost scrise într-o „carte de aducere aminte” (Maleahi 3:16). Despre ei Domnul zice „vor fi ai Mei” (Maleahi 3:17)

O speranță pentru cei pierduți și împovărați

Noi creștinii suntem poporul lui Dumnezeu. Dumnezeu Și-a pus dragostea Lui peste noi, și a stabilit ca noi să fim ai Lui mai înainte de întemeierea lumii. Dar, totuși, fiind ființe păcătoase și slabe, suntem predispuși în a ne îndoi de credința noastră și de a rătăci de la ea. Care este speranța noastră atunci când ne îndoim de Dumnezeul mântuirii noastre sau atunci când păcătuim? Ca și acei oameni din vremea lui Maleahi, speranța noastră este înrădăcinată în caracterul neschimbător al lui Dumnezeu.

Când ne întrebăm „Mă mai iubește Dumnezeu?” și începem să ne îndoim de cuvintele Sale despre El și noi, ne amintim ce a scris Calvin: “Dumnezeu continuă în scopul Său, și nu poate fi întors încoace și încolo asemenea omului.” El nu-și poate schimba natura; nu renunță la promisiunile Sale. Aici avem încă un fundament tare pe care putem sta, cum zice Petrus van Mastricht:

”Dacă sfinții sunt supărați, poate din cauza mântuirii lor eterne, din cauza inimilor lor schimbătoare… ce-i va putea susține mai mult decât faptul că Dumnezeu lor neschimbător (Mal. 3:6) este o piatră de nemutat. Fundația aceasta fiind o mântuire pe care El nu le-o va lua (2 Tim. 2:19) (Rom. 11:29). (Theoretical and Practical Theology, 2:162)

Sfânt neliniștit, odihnește-te pe promisiunea Lui, și mergi înainte în ascultare. Nu fi ca necredincioșii din Iuda, care în îndoielile lor au renunțat la Dumnezeu. Ține minte că-i aparții Lui, nu prin puterea credinței tale, ci datorită caracterului Său. Odihnește-te în siguranța că te va ține El, și în timp ce faci asta, fie-ți frică de El, cinstește-i Numele și umblă în căile Lui.

Sunt momente când rătăcim departe de Dumnezeu. Ne întoarcem de la Tatăl luminii că sa umblăm în întuneric. Ne plasează acest lucru prea departe de restaurare? Din nou, speranța noastră e asigurată de adevărul că, atunci când ne mărturisim păcatele, Dumnezeu în mod credincios și drept ni le iartă și ne curăță de căile noastre rele (1 Ioan 1:9). Nu va renunța la promisiunile pe care le-a făcut poporului Său, pentru că sunt fondate pe caracterul Său neschimbător. Prin urmare, ne putem pocăi cu siguranța că suntem iertați.

Recunoaște, atunci, caracterul neschimbător al lui Dumnezeu și cum le spune El păcătoșilor care se pocăiesc, „Mă voi întoarce şi Eu la voi” și nu obosi în lupta cu păcatul care te-ar îndepărta de Dumnezeu. Pentru că este neschimbător, știm că-i va judeca pe cei care persistă în păcate fără să se pocăiască. Vine o zi când „Toţi cei trufaşi şi toţi cei răi vor fi ca miriştea;” (Maleahi 4:1). „Dar”, zice Domnul oștirilor „pentru voi, care vă temeţi de Numele Meu, va răsări Soarele neprihănirii şi tămăduirea va fi sub aripile Lui;” (Maleahi 4:2).

De aceea, în deznădejdea și în rătăcirea ta, nu-ți pierde credința. Mai degrabă, ascultă vocea Domnului tău neschimbător, care zice poporului Său „Întoarceţi-vă la Mine şi Mă voi întoarce şi Eu la voi”.

Sursa originală: I Will Be Yours – https://www.desiringgod.org/articles/i-will-be-yours-a-promise-for-wavering-saints

Tradus cu permisiune – Translated with permission