Atunci când te rogi, roagă-te pentru Împărăție! – Trei rugăciuni pe care adesea le neglijăm

Deși sunt misionar și depind profund de rugăciune în timp ce eu și echipa mea slujim printre unul dintre cele mai mari grupuri de oameni neevanghelizați din lume, observ adesea că rugăciunile mele personale sunt prea centrate pe mine însumi. Poate și alții se regăsesc în asta.

Ca oameni căzuți, toți ne luptăm cu boala egoismului, iar aceasta se poate extinde chiar și în viața noastră de rugăciune. Uneori ne este greu să ne oprim și nu ne rugăm deloc. Iar când reușim, inimile și mințile noastre se umplu imediat de grijile legate de muncă, sănătate, relații și dorințe neîmplinite. Astfel, rugăciunile noastre ajung să se concentreze doar pe confortul și dorințele proprii. Iar într-o lume plină de amenințări din partea păcatului, bolii și slăbiciunii, orientarea spre sine poate duce ușor la anxietate și frică.

Mulți dintre noi știm că Biblia ne învață să ne orientăm rugăciunile spre gloria lui Dumnezeu și venirea Împărăției Sale (Matei 6:9–10). Totuși, poate nu realizăm câtă putere poate veni dintr-o astfel de rugăciune. Această putere ne salvează de o  viață lipsită de sens și ne oferă harul de a vedea voia lui Dumnezeu împlinindu-se pe pământ precum în Cer.

Isus promite că atunci când căutăm mai întâi Împărăția lui Dumnezeu, grijile noastre se vor risipi și toate cele necesare ne vor fi date (Matei 6:33). Putem căuta Împărăția lui Dumnezeu în multe feluri, dar nimic nu este mai important decât să cerem în rugăciune ca Împărăția Lui să vină.

„Vie Împărăția Ta” Când Isus a oferit un model de rugăciune pentru Biserică, El ne-a învățat să ne rugăm pentru venirea Împărăției lui Dumnezeu. Aceasta e a doua dintre cele șase cereri ale rugăciunii domnești (Matei 6:10). Ordinea dată de El are o prioritate clară; de aceea, rugăciunea pentru Împărăția lui Dumnezeu este extraordinar de importantă. Este corect să ne rugăm pentru confortul nostru, pentru fericire și pâinea cea de toate zilele, dar nu putem să ne rugăm corect pentru binele nostru — sau chiar al altora — fără să-I dăm slavă lui Dumnezeu și să căutăm Împărăția Lui în rugăciune.

Și este adevărat că, pe măsură ce căutăm Împărăția lui Dumnezeu prin rugăciune, vom găsi cea mai profundă mângâiere și fericire pentru care am fost creați. Teologul olandez Herman Witsius a scris cândva: „În această Împărăție se află toată fericirea noastră.” (Sacred Dissertations on the Lord’s Prayer, 242). Putem să ne rugăm pentru fericire și să uităm Împărăția, dar nu putem să ne rugăm pentru Împărăție fără să ne rugăm și pentru adevărata noastră fericire.

Atunci când rugăciunile noastre sunt orientate spre gloria lui Dumnezeu și spre venirea Împărăției Sale, adevărata mângâiere și fericire, atât pentru noi, cât și pentru ceilalți, vor urma în mod firesc. Aceasta deoarece rugăciunea pentru venirea Împărăției lui Dumnezeu ne aliniază inimile cu planurile Sale glorioase pentru lume și ne oferă energia și direcția de care avem nevoie pentru a ne alătura Lui în împlinirea voii Sale, indiferent de dificultățile cu care ne-am putea confrunta. O astfel de rugăciune ne ajută să înțelegem mai bine aceste dificultăți ca pe niște „necazuri ușoare și de o clipă”, care ne pregătesc pentru „o greutate veșnică de glorie” (2 Corinteni 4:17), ce va veni odată cu Împărăția Sa.

Trei cereri în privința Împărăției Ce înseamnă mai exact când spunem: „Vie Împărăția Ta”? Catehismul de la Westminster rezumă astfel:

„Ne rugăm ca împărăția Satanei să fie distrusă; ca împărăția harului să înainteze, noi și alții să fim aduși și păstrați în ea; și ca împărăția gloriei să vină mai repede.”

Fiecare dintre aceste aspecte merită o reflecție mai aprofundată.

1. Nimicirea împărăției întunericului

Mai întâi, ne rugăm ca împărăția lui Satan să fie nimicită. Prin aceasta recunoaștem că trăim în realitatea Împărăției deja prezente, dar încă neîmplinite pe deplin. Christos a câștigat victoria decisivă asupra păcatului și asupra lui Satan, iar Isus domnește peste toate lucrurile în cer. Cu toate acestea, Satan rămâne „domnul puterii văzduhului” (Efeseni 2:2), un leu care răcnește și caută pe cine să înghită (1 Petru 5:8). El „a orbit mințile necredincioșilor, ca să nu vadă lumina Evangheliei gloriei lui Christos” (2 Corinteni 4:4). Împărăția lui trebuie să cadă pentru ca Împărăția lui Christos să fie instaurată pe deplin. Așadar, rugăciunea „Vie Împărăția Ta” este atât un act de credincioșie față de domnia legitimă a lui Christos, cât și un act de răzvrătire curajoasă împotriva tiraniei lui Satan.

Gândiți-vă la implicațiile pe care venirea Împărăției lui Dumnezeu și prăbușirea împărăției lui Satan le au pentru misiunea printre grupurile etnice neevanghelizate. Regiunile lumii care au rămas neevanghelizate sunt încă astfel deoarece, din punct de vedere spiritual, reprezintă bastioane ale lui Satan. Ele sunt bastioane nu pentru că oamenii din aceste locuri ar fi păcătoși mai răi decât noi, ci pentru că există, sub diferite forme, o împotrivire spirituală puternică și persistentă față de proclamarea Evangheliei. Sunt locuri în care „demonii sunt adânc înrădăcinați” — ca să împrumut o expresie folosită de pastorul meu de acasă — și în care creșterea Bisericii lui Dumnezeu pare imposibilă. Adesea, acestea sunt locuri în care mesageri credincioși au proclamat Evanghelia, aparent fără niciun rezultat.

În Marcu 9:14–29, Îl vedem pe Isus confruntându-Se cu o situație în care puterea demonică era adânc înrădăcinată, iar apostolii Săi nu au reușit să scoată demonul. Isus îi mustră cu blândețe pe apostoli, spunând: „Acest soi de draci nu poate ieși prin nimic altceva decât prin rugăciune.” Regiunile lumii care au rămas neevanghelizate sunt pline de „acest soi”. Martyn Lloyd-Jones explică ceea ce spune Isus în acest pasaj: „Acolo ați eșuat […] pentru că nu ați avut suficientă putere. […] Nu veți putea niciodată să vă confruntați cu «acest soi» dacă nu veți apela la Dumnezeu pentru puterea pe care numai El v-o poate da” (Revival, 18–19).

Dacă vrem să vedem popoarele neevanghelizate ajungând să audă Evanghelia, trebuie să ne rugăm cu o stăruință plină de îndrăzneală și neobosită (Luca 11:5–13; 18:1–8) ca împărăția lui Satan să fie nimicită și Împărăția lui Dumnezeu să fie instaurată.

2. Înaintarea Împărăției harului

În al doilea rând, ne rugăm ca Împărăția harului să înainteze. Împărăția harului este Împărăția lui Christos de care ne bucurăm deja în cadrul Bisericii. Este Împărăția peste care domnește Christos și care „nu este din lumea aceasta” (Ioan 18:36), Împărăția cerurilor (Matei 10:7). După cum o descrie teologul olandez Wilhelmus à Brakel, această Împărăție „duce la glorificarea lui Dumnezeu”, deoarece ea este locul și comunitatea în care Dumnezeu Își face cunoscută gloria (The Christian’s Reasonable Service, 3:512). Această Împărăție strălucește deoarece supușii ei sunt transformați, prin Duhul Domnului Isus Christos, dintr-un grad de glorie în altul (2 Corinteni 3:18; 4:6). Așadar, rugăciunea „Vie Împărăția Ta” înseamnă să-I cerem lui Dumnezeu să facă Biserica să înflorească în fiecare națiune și, în mod deosebit, prin lucrarea unei mulțimi de biserici locale.

Ne rugăm ca Biserica să fie sfântă și să strălucească puternic într-o lume întunecată. Ne rugăm pentru reformă în doctrină și pentru unitate în dragoste. Cerem înnoirea sfinților și convertirea celor pierduți prin lucrarea Duhului Sfânt. Ne rugăm ca bisericile să crească și să se înmulțească. Nu ne rugăm doar pentru succesul propriilor noastre biserici locale și al propriilor lucrări. Dimpotrivă, ne rugăm ca fiecare națiune să fie transformată prin puterea Evangheliei, proclamată de întreaga Biserică, astfel încât porțile iadului să nu biruiască această Împărăție a harului (Matei 16:18). Ne rugăm pentru familia noastră, pentru vecinii noștri, pentru noi înșine și pentru vrăjmașii noștri. Și facem toate acestea având în vedere Împărăția harului din care facem parte prin îndurarea lui Christos.

3. Grăbirea venirii Împărăției gloriei

În cele din urmă, ne rugăm ca venirea Împărăției gloriei să fie grăbită. Puritanul englez Thomas Watson explică faptul că Împărăția harului și Împărăția gloriei „nu diferă prin natura lor, ci doar prin grad”. Împărăția harului se dezvoltă până la deplinătatea Împărăției gloriei. Împărăția gloriei este Împărăția escatologică deplină și finală a lui Christos. Ea este mai mult decât o Împărăție cerească; este Împărăția cerurilor venită pe un pământ înnoit (Apocalipsa 11:15; 21:1–3).

Aici ne rugăm ca Domnul nostru, Regele Isus, să vină curând (Apocalipsa 22:20). Îi cerem lui Dumnezeu ca gloria Sa să poată fi gustată fără a mai fi întinată de păcat și suferință. Cerem ca o Împărăție a păcii și a dreptății să înflorească (Evrei 7:2). Cerem ca dreptatea să fie adusă la îndeplinire cu credincioșie (Isaia 42:1–4). Cerem să avem parte pe deplin de aceste binecuvântări și ca Dumnezeu să ne îngăduie să ne bucurăm de ele, într-o anumită măsură, chiar de pe acum, prin Împărăția harului.

Zacharias Ursinus, unul dintre autorii Catehismului de la Heidelberg, descrie astfel Împărăția gloriei: „Nu vor mai exista vrăjmași care să trebuiască supuși; ci Biserica va domni în glorie împreună cu Christos, iar Dumnezeu va fi totul în toți; El Se va descoperi și Se va face cunoscut în mod direct celor binecuvântați.” (Commentary on the Heidelberg Catechism, 634). Ne rugăm să vină ziua aceea în care Îl vom vedea pe Domnul nostru față în față, în dragostea Sa glorioasă (1 Corinteni 13:12).

În providența tainică a lui Dumnezeu, suntem chemați să avem, prin rugăciune, un rol real în venirea acestei Împărății. Orientarea rugăciunilor noastre spre gloria lui Dumnezeu și spre venirea Împărăției Sale ne eliberează din împărăția sinelui și din toate spiralele noastre interioare și ne înalță inimile și imaginația spre pregustările gloriei veșnice. „Doamne, vie Împărăția Ta!”

Sursa originală: Pray Kingdom Prayers – https://www.desiringgod.org/articles/pray-kingdom-prayers

Tradus cu permisiune – Translated with permission