Dumnezeu are planuri față de care niciun om și nicio ființă sau nicio împrejurare nu se pot împotrivi. Ele vor fi toate duse la îndeplinire. „Din El, prin El și pentru El sînt toate lucrurile” (Romani 11:36)

Dumnezeu cunoaște toate lucrurile care s-au întîmplat, se întîmplă și se vor întîmpla. El ne cunoaște chiar și rugăciunile: „înainte ca să Mă cheme, le voi răspunde; înainte ca să isprăvească vorba, îi voi asculta” (Isaia 65:24) Dumnezeu a plănuit orice lucru care s-a întîmplat, se întîmplă și se va întîmpla, și ceea ce a plănuit El va avea loc în mod inevitabil. Cunoștința lui Dumnezeu nu se bazează pe faptul că lucrurile există sau vor exista, ci se bazează pe faptul

Decretele lui Dumnezeu se referă la planul sau hotărîrile lui cu privire la toate lucrurile trecute, prezente și viitoare. Orice lucru care s-a întîmplat, se întîmplă și se va întîmpla are loc pentru că Dumnezeu l-a inclus în planul Său. Dumnezeu nu este autorul păcatului printr-o creație directă, ci doar prin permisiune decretivă. Decretele sînt caracterizate astfel: Decretele sînt veșnice - ele sînt din veșnicieDecretele sînt înțelepte - niciun lucru din cele pe care le-a decretat Dumnezeu nu este greșitDecretele lui Dumnezeu

Dumnezeu a fost, este și va rămîne mereu același. El nu se schimbă nici în ființă, nici în atribute și nici în hotărîri. Vorbim așadar despre faptul că: Dumnezeu nu se schimbă în esența Lui - El rămîne mereu același Dumnezeu. „Eu sînt Domnul, Eu nu Mă schimb” (Maleahi 3:6).Dumnezeu nu se schimbă în atributele Sale - ele vor rămîne întotdeauna aceleași.Dumnezeu nu se schimbă în hotărîrile Sale - hotărîrile Lui nu sînt influențate de oameni și de nicio ființă -

Dumnezeu își exercită supremația Lui prin suveranitate. „Hotărîrile Mele vor rămîne în picioare, și Îmi voi aduce la îndeplinire toată voia Mea” (Isaia 46:10). „Dumnezeu nostru este în cer, El face tot ce vrea” (Psalmul 115:3). „Știu că Tu poți totul, și că nimic nu poate sta împotriva gîndurilor Tale” (Iov 42:2). „Domnul face tot ce vrea în ceruri și pe pămînt” (Psalmul 135:6). „Din El, prin El și pentru El sînt toate lucrurile” (Romani 11:36) Responsabilitatea omului se bazează pe suveranitatea divină și este produsul

Dumnezeu este unic în existența Lui. El nu a fost obligat de nimeni să creeze ceva, El este suficient în propria Lui persoană, El nu are nevoie de nicio laudă din partea noastră ca să i se mărească gloria Sa infinită și nemărginită. El este perfect fericit în Sine Însuși fără a avea nevoie de vreo altă ființă. El nu poate fi cunoscut în adevărata lui ființă de nimeni în mod absolut pentru că El nu poate fi conceput de