De ce sunt atât de mulți creștini nefericiți?

Bucuria este emoția mântuirii. Ne bucurăm cu o bucurie negrăită și strălucită (1 Petru 1:8). Dacă ești creștin, Duhul îți dă o desfătare înălțătoare în Christos. Frumusețea și măreția Lui îți cutremură sufletul.

Dar destui credincioși se luptă să trăiască bucuria. De ce?

Unii oameni, prin firea lor, sunt mai înclinați spre tristețe, iar bucuria este o provocare continuă. Când am citit lucrarea clasică a lui Martyn Lloyd-Jones, Depresia Spirituală, am fost surprins că el menționează temperamentul sau personalitatea ca fiind „prima și cea mai importantă cauză”. Poate că are dreptate.

Dar există și alte motive. Mamele tinere sunt adesea surprinse de cât de obosite sunt — lipsite de somn și epuizate — și se luptă să găsească bucuria. Dacă ești în doliu sau suferi, s-ar putea să nu-ți dai seama că Dumnezeu are bucurii specifice pentru tine în această perioadă a vieții tale. Și să nu uităm că Vrăjmașul nostru ne urăște și va fura orice fărâmă de bucurie pe care o poate lua.

Dar cei mai nefericiți creștini pe care i-am văzut sunt cei care trăiesc cu un picior în ambele lumi.

Ei își acoperă toate opțiunile. Au un ochi la cer și unul la pământ. Chemă Numele lui Christos, dar încă încearcă să-și găsească siguranța, satisfacția, plăcerea sau împlinirea în această lume. Merg pe marginea gardului. Și nu sunt fericiți.

Ești tu acela? Singura cale spre bucurie este să spui un „Da” deplin lui Dumnezeu. Ceea ce înseamnă să spui „Nu” lumii.

Marele „Da!”

Este important ca fiecare creștin să fie convins că Dumnezeu este bun. Și, mai mult decât atât — doar Dumnezeu este bun.

Dacă nu suntem absolut convinși că doar Dumnezeu este bun, nu vom putea spune „Nu” altor dumnezei care promit bucurie dar aduc întristare. Nu ne putem permite să ne imaginăm nici măcar o fărâmă de bine în afara lui Dumnezeu și a voii Lui pentru viața noastră. Nici măcar o frântură.

Psalmii subliniază acest adevăr.

„Eu zic Domnului: «Tu ești Domnul meu, Tu ești singura mea fericire!»” (Psalmul 16:2)

Și iarăși:

„Pe cine altul am eu în cer afară de Tine? Și pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decât în Tine.” (Psalmul 73:25)

Și iarăși:

„Către Tine strig, Doamne, și zic: «Tu ești scăparea mea, partea mea de moștenire pe pământul celor vii.»” (Psalmul 142:5)

În Noul Testament, Iacov scrie:

„Nu vă înșelați prea iubiții mei frați: orice ni se dă bun și orice dar desăvârșit este de sus, pogorându-se de la Tatăl luminilor.” (Iacov 1:16–17)

Fiecare fărâmă de bine din această lume vine de la Dumnezeu. Nimic nu poate fi cu adevărat bun decât dacă vine de la Dumnezeu. Un creștin plin de bucurie crede acest adevăr. Își pune viața — și bucuria — pe acest adevăr.

Calvin a spus-o astfel:

„Nu este de ajuns să susținem pur și simplu că există Cineva pe care toți ar trebui să-L onoreze și să-L adore, dacă nu suntem și convinși că El este izvorul oricărui bine, și că nu trebuie să căutăm nimic în altă parte decât în El… Căci până când oamenii nu recunosc că datorează totul lui Dumnezeu, că sunt hrăniți de grija Lui părintească, că El este Autorul a tot ce este bun în viața lor, că nu trebuie să caute nimic în afara Lui — nu Îi vor oferi niciodată o slujire din inimă. Ba chiar, dacă nu-și stabilesc fericirea deplină în El, nu se vor dărui niciodată cu adevărat și sincer Lui.” (Institutes, 1.2.1)

Dumnezeu este bun. Doar Dumnezeu este bun. Și tot ce este bun vine de la Dumnezeu.

Și cel mai minunat este că Dumnezeu ni Se dă pe Sine. Și El este bucuria noastră — desfătarea negrăită și glorioasă a inimilor noastre. David spune:

„Înaintea Feței Tale sunt bucurii nespuse și desfătări veșnice în dreapta Ta.” (Psalmul 16:11)

Marele „Nu!”

Satan ne ispitește să credem că putem găsi ceva bun și satisfăcător în afara lui Dumnezeu. Dar trebuie să rostim un „Nu” puternic și răsunător oricărui lucru care promite bine în absența Lui. Acest mare „Nu” se află în inima bucuriei creștine.

Esența păcatului este căutarea binelui în afara lui Dumnezeu și a voii Lui. Așa a fost înșelată mama noastră Eva:

„Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat și plăcut de privit și că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea; a luat deci din rodul lui și a mâncat.” (Geneza 3:6)

Cădem și noi în același fel. Când sap sub suprafața oricărui păcat din viața mea, descopăr că încerc să obțin ceva bun în afara lui Dumnezeu și a căilor Sale. Lucrul acela bun poate fi plăcere, siguranță, semnificație, satisfacție, dreptate, apartenență, confort, o nevoie fizică, și așa mai departe. Dar încerc să le obțin fără Dumnezeu.

În cele din urmă, este idolatrie. Mă uit la altceva decât la Dumnezeu pentru a-mi împlini nevoile și a-mi satisface dorințele. Acești dumnezei promit bucurie, dar oferă mizerie.

De aceea un creștin cu inima împărțită nu poate avea o bucurie continuă în Christos. David spune:

„Idolii se înmulțesc, cei ce aleargă după dumnezei străini; eu n-aduc jertfele lor de sânge și nu pun numele lor pe buzele mele.” (Psalmul 16:4)

Și iarăși:

„Căci viața mi se sfârșește în durere, și anii mi se sfârșesc în suspine; mi s-a sleit puterea din pricina nelegiuirii mele, și-mi putrezesc oasele.” (Psalmul 31:10)

Alergăm după alți dumnezei ca să găsim bucuria, dar găsim întristare.

O tânără știe că nu ar trebui să se căsătorească cu un necreștin, dar crede că va găsi iubire și siguranță în această relație, deși Dumnezeu nu este în ea. Ea dorește ceva bun, dar caută ca un alt dumnezeu să i-l ofere, și întristările ei se vor înmulți.

Un bărbat crede că va găsi împlinire în pornografie sau în aventuri de după muncă. Plăcerea sexuală este un lucru bun în calea lui Dumnezeu. Dar acest bărbat caută un alt dumnezeu să i-o ofere, și acele secunde scurte de plăcere se vor preface în pietriș și cenușă în gura lui.

O femeie caută semnificație prin bârfă. Se simte importantă când vorbește despre ce fac alții. Nu își găsește valoarea în Christos. Aleargă după un alt dumnezeu pentru a-și găsi valoarea.

Un bărbat neiertător ține ranchiună. Crede că este responsabilitatea lui să repare lucrurile. Dreptatea este un lucru bun, dar nu se uită la „Judecătorul întregului pământ” ca să i-o dea (Geneza 18:25). Aleargă după un alt dumnezeu.

Așadar, alege astăzi cui vrei să-I slujești (Iosua 24:15). Caută-L pe Dumnezeu și voia Lui pentru orice dar bun din viața ta. Spune împreună cu psalmistul: „Domnul este partea mea de moștenire și paharul meu” (Psalmul 16:5).

Creștinii cu inima împărțită nu sunt creștini fericiți. Nădăjduiește în Dumnezeu și nu alerga după alți dumnezei. Aceasta este calea spre bucurie.

Sursa originală: Why Are So Many Christians Unhappy? – https://www.desiringgod.org/articles/why-are-so-many-christians-unhappy

Tradus cu permisiune – Translated with permission