Dumnezeu folosește totul – De ce suferința noastră nu este niciodată irosită?
Recent, am fost rănită de o prietenă din cauza unui comentariu insensibil pe care l-a făcut. Primul meu răspuns a fost să mă supăr, iar apoi am început să cataloghez mental o listă de nemulțumiri – amintindu-mi de toate celelalte dăți când am fost rănită de ea.
S-ar fi putut încheia aici, dar când am dat peste aceste cuvinte ale lui A.W. Tozer, am început să gândesc altfel despre situație:
Când înțeleg că tot ceea ce mi se întâmplă este tocmai pentru a mă face mai asemenea lui Christos, atunci se rezolvă o mare parte din anxietate.
Tot ceea ce mi se întâmplă este pentru a mă face mai asemenea lui Christos. Nimic nu este exclus. Bucuria și durerea. Pacea și tulburarea. Plinătatea și goliciunea. Suferința și ușurința. Oamenii care mă iubesc și cărora le pasă de mine și oamenii care mă rănesc sau mă ignoră.
Dumnezeu guvernează fiecare detaliu
Fiind conștientă că Dumnezeu folosește totul pentru a mă face mai asemenea lui Christos, neliniștea mea devine tot mai mică. Zbaterile mele, în Christos, nu sunt condamnarea lui Dumnezeu (Romani 8:1). Dumnezeu este întotdeauna pentru mine (Romani 8:32). El proiectează toate circumstanțele mele pentru binele meu veșnic (Romani 8:28). Totul în viața mea mă poate îndrepta spre Christos. Cel puțin, așa ar trebui.
Dintr-o dată, am încetat să mă mai frământ din cauza comentariului prietenei mele și m-am întrebat de ce Dumnezeu a adus această situație în viața mea. A fost o întrebare simplă, dar răspunsurile au dezvăluit mai multe despre inima mea decât despre a ei. Acțiunile prietenei mele au fost o cale prin care Dumnezeu a dezvăluit un alt strat al păcatului din viața mea pe care altfel l-aș fi trecut cu vederea. Pe măsură ce am văzut păcatul în răspunsul meu, am putut să I-l mărturisesc lui Dumnezeu și să mă pocăiesc.
Ori de câte ori mă simt iritată, frustrată sau furioasă, cel mai probabil că Dumnezeu mă invită să-mi examinez propria inimă în loc să-mi concentrez atenția asupra exteriorului. Poate că iritarea mea este o invitație din partea Domnului de a merge mai adânc cu El. Poate că Dumnezeu face ceva mult mai important și mai durabil în mine decât ceea ce mi se întâmplă.
„Când pierdem ceea ce ne este cel mai drag pe pământ, prețuim și mai mult îmbrățișarea Tatălui nostru ceresc.”
Și pentru că Dumnezeu guvernează tot ceea ce-mi iese în cale, nicio experiență nu este niciodată irosită. Toate pot fi folosite pentru a mă întoarce la Christos, pentru că, în cele din urmă, El lucrează toate lucrurile spre bine. Circumstanțele mele dificile au capacitatea de a cultiva o dependență mai mare de Christos. Învață-mă să mă rog cu mai multă râvnă. Dă-mi oportunități de a sluji. Succesele mele mă pot determina să Îl laud și să Îi mulțumesc lui Dumnezeu. Să-i dau slavă. Să-mi văd păcatul mândriei și să-l mărturisesc. Să învăț umilința, luând locul cel mai de jos chiar și în lumina reflectoarelor. Totul poate fi o treaptă către sfințenie.
Binecuvântat la capătul puterilor
A fi rănit de nepăsarea unui prieten este o lume aparte față de a fi trădat de un soț sau de a suferi de o boală debilitantă, însă invitația lui Dumnezeu este aceeași. Am trecut prin toate cele trei încercări și pot depune mărturie că Dumnezeu s-a folosit de fiecare dintre ele, deși de multe ori prin lacrimi, pentru a mă apropia mai mult de El. Iar pe măsură ce mă apropii și sunt îmbrățișat de Domnul meu, devin mai mult ca Fiul Său.
Interpretarea lui Eugene Peterson asupra Fericirilor evocă această idee în mod minunat. În mesajul său parafraza din, Matei 5:3-4 spunând: „Ești binecuvântat atunci când ești la capătul puterilor. Cu mai puțin din tine există mai mult din Dumnezeu și din domnia Sa. Ești binecuvântat atunci când simți că ai pierdut ceea ce îți este mai drag. Abia atunci poți fi îmbrățișat de Cel mai drag ție”.
Binecuvântat la capătul puterilor. Binecuvântat atunci când ai pierdut ceea ce îți este cel mai drag. În ochii lumii, asta sună nebunesc. Este opusul definiției lumii pentru „binecuvântat”. Pentru lume, a fi binecuvântat înseamnă să ai tot ce-ți dorești și mai mult. Înseamnă să-ți vezi visele împlinite. Înseamnă să nu fii la capătul puterilor și să nu pierzi tot ceea ce îți este drag.
Dar în economia lui Dumnezeu, a fi binecuvântat capătă o nouă semnificație. Suntem binecuvântați atunci când nu avem resurse umane. Când nu avem nimic al nostru la care să apelăm. Niciun om pe care să ne bazăm. Când nimic nu pare să meargă bine. Acesta este momentul în care Dumnezeu și domnia Sa cresc în viața noastră. Există mai puțin din noi. Și mai mult din Dumnezeu. Când pierdem ceea ce ne este mai drag pe pământ, prețuim și mai mult îmbrățișarea Tatălui nostru ceresc. Îmbrățișarea Sa este mai dragă, mai prețioasă, mai spectaculoasă decât orice am fi putut pierde.
Vedeți mâna Sa iubitoare
Madame Guyon, o scriitoare catolică franceză din anii 1600, a avut o viață dificilă, marcată de boală, neglijare și umilință. La vârsta de 16 ani, tatăl ei a păcălit-o să se mărite cu un bărbat cu 22 de ani mai în vârstă și bolnav de gută. A devenit asistenta lui și l-a îngrijit neobosită, locuind în casa soacrei sale, chiar și după ce aceasta a răspândit minciuni vicioase despre nora sa.
Rugăciunile lui Guyon reflectau credința ei profundă și încrederea în caracterul lui Dumnezeu. Ea a scris: „O, Dumnezeul meu, l-ai făcut pe tatăl meu să mă înșele când am vrut să fiu călugăriță, ca să mă întorc la Tine și să te las să mă iubești”. De asemenea, ea a scris cu penița: „O, Dumnezeul meu, i-ai permis soacrei mele să răspândească acele minciuni despre mine pentru ca eu să mă întorc la Tine cu umilință și să văd cât de mult mă iubești”.
În loc să devină amară din cauza durerii pe care a îndurat-o, punând la îndoială bunătatea lui Dumnezeu, ea a ales să vadă mâna iubitoare a lui Dumnezeu în aceasta. Și-a văzut toată viața ca fiind în mâinile lui Dumnezeu și toate circumstanțele ca oportunități de a se apropia de El. Ea a fost dispusă să se încreadă în Dumnezeu complet și să îi predea totul.
Toate lucrurile sunt slujitorii Lui
Psalmul 119:90-91 spune: „Tu ai întemeiat pământul și el stă neclintit. Prin rânduiala Ta, ele stau în picioare astăzi, pentru că toate lucrurile sunt slujitorii Tăi.” Toate lucrurile sunt slujitorii lui Dumnezeu. Toate lucrurile pot fi, și vor fi, folosite de Dumnezeu pentru a-Și îndeplini scopurile bune, pentru bucuria și gloria veșnică a poporului Său.
„Tot ceea ce este greu și pare greșit în viața noastră este o invitație divină de a ne întoarce la Dumnezeu.”
Tot ceea cu ce ne confruntăm ne poate face mai sfinți. Supărările ne pot dezvălui păcatul nostru. Oamenii care ne rănesc ne oferă oportunități de a ierta. Afecțiunile noastre fizice ne învață să depindem de Dumnezeu. Copiii noștri rebeli ne antrenează să ne rugăm fără încetare. Tot ceea ce este greu și pare greșit în viața noastră este o invitație divină de a ne întoarce la Dumnezeu.
Pentru a trăi pe deplin această perspectivă, trebuie să fim prezenți în fiecare moment. Să-L căutăm și să-L întrebăm activ pe Dumnezeu ce încearcă să ne arate. Să fim conștienți de faptul că Dumnezeu este întotdeauna la lucru în viețile noastre și să avem încredere că fiecare circumstanță ne poate apropia mai mult de El.
Pentru că tot ceea ce ni se întâmplă ne poate face să semănăm mai mult cu Christos.
Sursa originală: God Uses Everything – https://www.desiringgod.org/articles/god-uses-everything
Tradus cu permisiune – Translated with permission