El a dat viață poveștii
Istoria acestei lumi seamănă mult mai mult cu Stăpânul inelelor decât cu Seinfeld, serialul despre care, pe bună dreptate se spune că este „despre nimic”. În realitate, serialele moderne și emisiunile de tip reality-show redau foarte puțin din realitate. Dumnezeu este alungat din acele lumi; îngerii nu există; demonii sunt luați în râs ca niște năluci de speriat copii.
Nu rămâne nici măcar o urmă din idealurile cele mai înalte ale omului — nimic nobil, eroic, glorios, frumos sau adevărat. Astfel de povești sunt de regulă însoțite de o coloană sonoră banală. Înțelepciunea nu are nicio legătură cu personajele acestor povești, iar sfințenia este neinteresantă pentru ele. Atât de multe dintre poveștile urmărite de noi nu conțin nimic suficient de revigorant pentru a stârni uimire sau închinare, curaj sau bunătate. Omul este prezentat ca o creatură care există pentru amuzament artificial și care este lipsită de sens.
Când pășești însă în Pământul de Mijloc, descoperi o lume în care există nu doar natural, ci și supranatural; o lume a uriașilor și a dragonilor, a legendelor și a vechilor istorii, a vrăjilor și a pădurilor întunecate, a prorociilor și a blestemelor, a binelui și a răului, a împărățiilor căzute și a celor ridicate din nou — o lume despre care ajungi să-ți dorești să fie adevărată. Dacă ai sta de vorbă cu personajele lui Tolkien, ți-ar spune că viața presupune antenție, răsplătește vigilența și, chiar și atunci când moartea intervine înaintea sfârșitului glorios, viața rămâne plină de sens. De ce trebuie ca toate acestea să fie doar fantezie?
Nu este oare adevărat că mulți se plictisesc de viață și se agață de televizor tocmai fiindcă ar vrea să fie în altă parte — oriunde altundeva? Ochii le alunecă fără vlagă pe ecrane; sângele parcă nu le mai este mișcat de nimic; de atât de mult plictiseală, simt uneori nevoia de a schimba canalul. O ființă creată pentru veșnicie, lâncezește în pat și nu realizează în ce poveste a fost așezată.
Viața transformată
Cei mai mulți trăiesc un episod din Seinfeld, cu toate că Stăpânul inelelor este chiar în fața lor. Ei cred că viața aceasta este o poveste despre nimic. De ce? „Şi dacă Evanghelia noastră este acoperită, este acoperită pentru cei ce sunt pe calea pierzării, a căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei slavei lui Christos, care este chipul lui Dumnezeu.” (2 Corinteni 4:3–4). Ei nu pot vedea vestea bună, povestea cea bună a slavei lui Christos, care atinge apogeul în Săptămâna Mare, fiindcă satana le-a orbit ochii sufletului. Pentru ei, Paștele înseamnă dulciuri și iepurași.
O, dacă ai putea să te vezi trăind chiar în paragraful final al acestei istorii sălbatice și pline de măreție, rostită și creată de Dumnezeu, cât de mult ți s-ar schimba viața… Ce ar mai rămâne neatins sau neschimbat? Credința, „o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd”, descoperă adevărata realitate (Evrei 11:1).
Credința pune în urechile noastre o melodie măreață și ne luminează privirea spre o istorie care dă nădejde, viață veșnică și vindecare. O istorie care ne coboară de pe tronul nostru, ne învinovățește, taie mândria, iar apoi ne oferă libertate, iertare și viața lui Dumnezeu, în Dumnezeu, cu Dumnezeu, pentru totdeauna. O istorie despre Tatăl, Fiul și Duhul, un singur Dumnezeu în ființă, trei Persoane, care au rânduit să primească făpturi căzute în părtășia Lor, în bucuria Lor, în comuniunea Lor. Un plan alcătuit înainte de timp, prin care un popor neajutorat și fără nădejde este numit „fii și fiice”, „mireasă”, „comoara Lui deosebită”.
Desigur, în această poveste se găsește și o răutate de nedescris — întuneric, moarte și demoni. Dar acestea nu sunt mai adevărate decât Eroul ei, care le zdrobește pe toate sub picioarele Sale străpunse, în timp ce revarsă har fără măsură peste păcătoși.
Două răsturnări neașteptate
Pentru o vreme, totul a părut pierdut. Descendența femeii, a lui Avraam și a lui David atârna de un fir subțire. Cum ar putea cineva vreodată să biruie atâta rău? Cerul părea tăcut. Păcatul domnea, satana urla, moartea își arăta colții, iar poporul legământului părea aproape uitat. Unde erau prorocii de odinioară? Unde era Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov? Unde era acel act de har care schimbă totul, acea întorsătură neașteptată, tulburătoare și frumoasă a istoriei?
Atunci a venit El. La împlinirea vremii și dincolo de orice așteptare, Fiul lui Dumnezeu, Cel care din veșnicie șade la dreapta Tatălui, Cel care dintotdeauna era cu Dumnezeu și era Dumnezeu, a luat trup omenesc. Dumnezeirea însăși avea să fie Prorocul mai mare decât Moise, Sămânța promisă Evei și lui Avraam, Împăratul din linia lui David. El Însuși a intrat în istorie ca Dumnezeu-Om, „oglindirea slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui” (Evrei 1:3). Și ce a făcut omul cu lumina adevărată, cu Creatorul venit între oameni ca Mântuitor al lor? Omul l-a omorât pe „Domnul vieţii” (Faptele Apostolilor 3:15).
Pentru încă o clipă, totul a părut cufundat în întuneric din nou. Și apoi ajungem să descoperim viața, nădejdea și făgăduința care nu puteau fi ținute în mormânt. Trupul Domnului se mișcă, respiră, a înviat!
Legenda și istoria, mitul și realitatea, pământul și cerul s-au întâlnit aici și s-au unit. Dumnezeu-Omul stă înaintea noastră viu și biruitor — iar istoria răscumpărării izbucnește într-un strigăt de triumf. Capul șarpelui este zdrobit, păcatul poporului Său este îngropat, iar cerul izbucnește într-un cântec de laudă.
Povestea aceasta și cea care vine
În ce poveste trăiești? Tu și eu trăim într-o istorie scrisă de Dumnezeu, avându-L în centru pe Fiul lui Dumnezeu, care a trăit și a murit ca să-Și salveze Biserica, mireasa Sa, din păcat și din moarte.
Săptămâna Mare este capitolul cel mai însemnat al istoriei lui Christos și, al istoriei omului. Toți cei care au tangență cu această istorie a răscumpărării rămân uimiți. Iar cei care încă nu o văd au, din când în când, clipe de neliniște, când amintiri vechi și îndepărtate — despre grădini și șerpi care vorbesc, despre pomi cu puteri tainice și ființe cerești, despre umblarea cu Dumnezeu în răcoarea zilei — se întorc și îi tulbură, când melancolia încearcă din răsputeri să-l smulgă pe om din amorțeala lui.
Dar toți Îl vor vedea pe Împăratul înviat, destul de curând, când va veni și va aduce cu El deopotrivă sabia și izbăvirea, Armaghedonul, iazul de foc, cerul nou și pământul nou. O istorie se va încheia, iar alta va începe.
Sursa originală: He Brought Fantasy To Life – https://www.desiringgod.org/articles/he-brought-fantasy-to-life
Tradus cu permisiune – Translated with permission