El întâmpină persecuția cu răsplata
„Ferice de cei prigoniți din pricina neprihănirii, căci a lor este Împărăția cerurilor! Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni și vor spune tot felul de lucruri rele și neadevărate împotriva voastră! Bucurați-vă și veseliți-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot așa au prigonit pe prorocii care au fost înainte de voi.” (Matei 5:10–12)
Stând pe o rogojină, într-o celulă, deținut pe nedrept într-o închisoare străină, m-am luptat cu acest text și cu altele asemenea lui. Mai întâi, pentru că nu aveam cu mine o copie fizică a Cuvântului lui Dumnezeu, m-am străduit să îmi amintesc corect fiecare cuvânt. Apoi m-am luptat să am încrederea în aceste versete pe care mi le aminteam. Mă bucur că Dumnezeu a fost alături de mine în acea luptă.
Fiecare dintre fericirile pe care le-am analizat până acum în această serie a fost surprinzătoare — contrară așteptărilor. Cei ce plâng sunt mângâiați; cei blânzi moștenesc pământul. Iar acum, ni se spune că cei persecutați sunt fericiți. În fiecare din aceste fericiri vedem același tipar răsturnat, parcă nefiresc, specific împărăției cerurilor.
Dar aici, în ultima fericire din această serie, Isus introduce câteva elemente noi care intensifică promisiunile. Fii atent pentru a observa aceste schimbări.
Împrumutând din bucuria viitoare
Mai întâi, observăm o trecere de la persoana a treia la persoana a doua. Versetul 10 începe cu aceeași structură gramaticală folosită și anterior, „Ferice de cei prigoniți”, dar apoi, în versetul 11, El spune „Ferice va fi de voi”.
A doua schimbare este că Isus formulează o poruncă — prima poruncă din Predica de pe Munte. El spune „bucurați-vă și veseliți-vă” când suferiți din pricina neprihănirii (versetul 12). Această poruncă este la fel de nefirească ca toate fericirile, însă parcă e mai șocantă decât ele. În loc să ne poruncească doar să credem, ultima fericire ne cere altceva. Ea așteaptă o dovadă a credinței de la noi— și anume, bucurie. O bucurie nebunească. Bucurie în fața durerii, a pierderii sau a batjocurii.
Așadar, întrebarea devine: unde își găsesc creștinii bucuria în vreme de suferință? Coborâm adânc și o căutăm între propriile noastre resurse? Sau ne prefacem că suntem bucuroși până ajungem să simțim cu adevărat bucuria? Răspunsul Bibliei pentru noi este următorul: o împrumutăm din bucuria viitoare.
„Bucurați-vă și veseliți-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri” (versetul 12). Nădejdea în bucuria cerească ne oferă bucurie când trecem prin greutățile prezente. Răsplata întrece atât de mult încercarea, încât biruiește întristarea produsă de încercare. Bucuria nu înlocuiește și nu anulează celelalte emoții — o astfel de perspectivă ar fi rigidă și nerealistă — ci le biruiește, triumfă prin ele, astfel încât ele să nu ne poată zdrobi.
Versetul 12 folosește aceeași asociere de cuvinte („bucurați-vă și veseliți-vă”) ca 1 Petru 4:13: „dimpotrivă, bucurați-vă, întrucât aveți parte de patimile lui Christos, ca să vă bucurați și să vă veseliți și la arătarea slavei Lui.”
Petru îi încurajează pe credincioșii care suferă să se bucure acum, pentru ca mai târziu, când slava lui Dumnezeu va fi descoperită, să se poată veseli cu adevărat. Cu alte cuvinte, bucurați-vă nu doar datorită bucuriei viitoare, ci și pentru a o primi. Bucuria în încercări dovedește că acea persoană este destinată unei veselii veșnice. Ea îl asigură pe cel ce suferă — și convinge lumea — că el este moștenitor al bucuriei viitoare.
Siguranța răsplătirii ne motivează să răbdăm cu bucurie persecuția. Bucuria prezentă este împrumutată din bucuria viitoare. Așa pătrunde cerul — slava care urmează să fie descoperită — în experiența celui ce suferă din pricina neprihănirii.
Persecuția este personală
Recent, călătoria mea pe urmele Domnului Isus Christos și pe drumul iubirii aproapelui, a dus la o detenție de mai mulți ani din partea unui guvern abuziv. Nu pot descrie toate urcușurile și coborâșurile emoționale, crizele de credință și momentele de disperare totală pe care le-am trăit în timp ce mă plimbam printr-o celulă mică, în care era doar o saltea, o cană de ceai și în care răsuna amenințarea că aș putea rămâne acolo pentru totdeauna.
Tot ceea ce îmi dăduse cândva identitate și statut mi-a fost luat. Orice urmă de confort a dispărut. M-am luptat cu sentimente de abandon. A trebuit să mă apropii de Dumnezeu cum nu o mai făcusem niciodată. Dintr-odată, El era tot ce aveam, și era necesar ca El să fie cu adevărat de ajuns pentru mine. Iar prin harul Lui, am simțit favoarea, aprobarea și dragostea Lui cum nu le mai simțisem niciodată. Am ajuns să cunosc nădejdea unei răsplăți viitoare — pe Christos Însuși și tot ceea ce vine împreună cu El. Aceste asigurări au dus, în mod imperfect și inconsecvent, la o experiență despre care nenumărați suferinzi au depus mărturie: bucuria.
Am început să cânt în celula mea, suficient de tare încât să întorc capete și să atrag atenția oficialilor. Nu-mi păsa. Inima mea simțea nevoia să cânt și am făcut-o pentru a supraviețui spiritual. Compuneam poezii în mintea mea, precum aceasta:
Veselește-te, suflet, și cântă,
Că ești fiu de Împărat,
Și nimic nu poate smulge
Harul ce ți-a fost dat,
Nici azi, nici altă dat’
Fii voios, suflete, și strigă,
Fără teamă, fără-ndoială:
Ai fost dus prin încercare,
Dar, după o vreme,
Vei ieși iar la lumină.
Fii mulțumitor și cântă,
Chiar în noaptea cea mai grea,
Căci tu ții de veacul slavei,
De lumina ce va sta
Pe vecie-n fața ta.
Creștinul nu suferă niciodată singur
Pe lângă promisiunea unei răsplătiri viitoare, Isus le oferă celor ce suferă încă un motiv pentru a fi fericiți: „căci tot așa au prigonit pe prorocii care au fost înainte de voi” (versetul 12). Cu alte cuvinte, creștine, ești în companie bună atunci când oamenii spun tot felul de lucruri rele despre tine. La fel au făcut și cu prorocii.
Știu din proprie experiență cum abuzul verbal, acuzațiile false și nedreptățile arbitrare îți pot deforma realitatea, aducând sentimente de rușine și vinovăție. În astfel de momente ajută să-ți amintești că mulți oameni drepți au înfruntat nedreptăți pentru Numele lui Christos. Nu este nimic de care să-ți fie rușine; dimpotrivă, adevărul este exact opusul (Faptele Apostolilor 5:40–41). În întreaga lume, chiar astăzi, creștinii pășesc pe calea bine bătătorită a persecuției din pricina neprihănirii. Nu este nici ceva unic, nici ceva surprinzător.
Dar, oricât de mulți creștini ar fi suferit pentru neprihănire și oricât de mare este norul de martori, persecuția este și o experiență personală. Suntem întâmpinați în încercările noastre de un Dumnezeu personal. Poate tocmai de aceea Isus trece la persoana a doua în această ultimă fericire. „Ferice va fi de voi”, spune El, privind spre noi (versetul 11). Cel care rostește această promisiune este El Însuși, care urma să fie persecutat pentru bucuria noastră. Jertfa Lui face posibilă o părtășie adevărată, personală și intimă cu El în suferințele Lui.
Te confrunți astăzi cu greutăți pe calea neprihănirii? O mare răsplată te așteaptă. Prorocii te încurajează. Însuși Predicatorul Fericirilor a îndurat suferința, iar El rămâne cu tine în prin suferință. Bucură-te și veselește-te.
Sursa originală: He Meets Our Mistreatment With Reward – https://www.desiringgod.org/articles/he-meets-our-mistreatment-with-reward
Tradus cu permisiune – Translated with permission