Depresia poate descalifica un păstor?
Transcriere audio
Îl descalifică depresia pe un păstor? Ei bine, aceasta este o întrebare serioasă și grea, primită de la un ascultător al podcastului pe nume Kyle.
„Dragă frate păstor John Piper, există vreun punct în care depresia și/sau lipsa bucuriei descalifică un prezbiter? Sau când ar putea exista un motiv ca un prezbiter să se retragă, din dorința de a sluji cât mai înțelept biserica pe care o păstorește?”
Patru motive de îngrijorare
Aș vrea să încep afirmând că Kyle are dreptate când sugerează că există un punct în care lipsa bucuriei poate descalifica un prezbiter. Mulți oameni nu se gândesc la acest lucru. Așadar, are dreptate să atragă atenția asupra lui. Totuși, trebuie să fim foarte atenți aici, fiindcă bucuria este o realitate subiectivă.
Faptul că este subiectivă nu o face mai puțin reală și nici mai puțin importantă. Însă ea se manifestă în feluri diferite. Ea se arată în grade diferite de intensitate, în funcție de om și de împrejurări, iar tocmai de aceea nu este ușor să o identificăm cu precizie. Așa că, ar trebui să fim atenți și cu mare băgare de seamă înainte de a declara pe cineva nepotrivit, din această cauză, pentru lucrarea în care e implicat.
Îmi propun să indic patru lucruri pe care Kyle — și noi toți — ar trebui să le luăm în considerare când ne gândim la o astfel de problemă.
1. Tristețe cronică
Evrei 13:17 spune: „Ascultaţi de mai-marii voştri şi fiţi-le supuşi, căci ei priveghează asupra sufletelor voastre ca unii care au să dea socoteală de ele, pentru ca să poată face lucrul acesta cu bucurie” — așadar, lăsați-i pe conducătorii voștri, pe păstorul și prezbiterii voștri, să conducă cu bucurie — „nu suspinând, căci lucrul acesta nu v-ar fi de niciun folos.”
Cu alte cuvinte, un păstor lipsit în mod cronic de bucurie nu este de folos, nu aduce niciun beneficiu oamenilor pe care îi slujește. Aceasta înseamnă că vine un moment când, de dragul lor, ar trebui să se retragă sau măcar să facă un pas înapoi.
Spun asta doar ca să subliniez, Kyle: îți mulțumesc că iei lucrul acesta în serios. Evrei 13:17 îl ia în serios.
2. De dragul bucuriei lor
Există două locuri în care Pavel spune că întreaga lui lucrare urmărește bucuria oamenilor pe care îi slujește.
2 Corinteni 1:24: „Nu doar că am avea stăpânire peste credinţa voastră, dar vrem să lucrăm şi noi împreună la bucuria voastră.”
Filipeni 1:25: „Şi sunt încredinţat şi ştiu că voi rămâne şi voi trăi cu voi toţi pentru înaintarea şi bucuria credinţei voastre.”
Aceasta era misiunea apostolică a lui Pavel: să caute să întărească bucuria altora. Cred că aceasta este chemarea fiecărui păstor și a fiecărui prezbiter: să lucreze pentru întărirea bucuriei oamenilor pe care îi slujesc. Dacă propria lor neputință de a se bucura în Domnul împiedică lucrul acesta, poate veni un moment în care nu mai sunt în stare să-și împlinească această chemare.
3. Să ofere un exemplu
Păstorul și prezbiterul care urmărește să-i ajute pe oameni să asculte de Domnul va trebui să-i ajute și să se bucure în necazuri. Aceasta spune Romani 5:3–5:
„Ba mai mult, ne bucurăm chiar şi în necazurile noastre, căci ştim că necazul aduce răbdare, răbdarea aduce biruinţă în încercare, iar biruinţa aceasta aduce nădejdea. Însă nădejdea aceasta nu înşală, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat.”
Așadar, prezbiterii sunt chemați să fie pilde pentru turmă (1 Petru 5:3). Dacă noi nu ne putem bucura în propriile noastre suferințe, așa cum spune Romani 5:3, cum îi vom ajuta pe oamenii noștri să asculte de Scripturi? Cu alte cuvinte, cum ne vom împlini chemarea de a le fi exemplu și de a-i ajuta?
4. Revărsarea dragostei
Iată încă o ilustrație a felului în care funcționează lucrurile:
„Fraţilor, voim să vă aducem la cunoştinţă harul pe care l-a dat Dumnezeu în Bisericile Macedoniei. În mijlocul multelor necazuri prin care au trecut, bucuria lor peste măsură de mare şi sărăcia lor lucie au dat naştere la un belşug de dărnicie din partea lor.” (2 Corinteni 8:1–2)
Textul acesta spune că dragostea — dragostea care se revarsă într-o bogăție de generozitate față de cei aflați în nevoie în jurul nostru — este revărsarea unui belșug de bucurie în Dumnezeu. Nu este bucuria de a fi depășit sărăcia și nici bucuria de a fi scăpat de necaz, pentru că amândouă sunt menționate chiar acolo, alături de bucurie.
Un prezbiter care dorește ca oamenii lui să-i iubească pe ceilalți — adică să-și reverse bucuria spre binele lor, chiar în mijlocul necazului și al sărăciei — trebuie să fie în stare să le ofere el însuși un asemenea exemplu.
Când este momentul să faci un pas înapoi
Așadar, iată câteva observații finale care i-ar putea ajuta pe Kyle și pe alții să găsească o oarecare călăuzire cu privire la momentul în care ar trebui să se retragă sau măcar să facă un pas înapoi.
1. Apatie sau amărăciune?
Trebuie să facem o distincție clară între o amorțeală temporară a duhului și o amărăciune care crește în suflet. Atât amorțeala, cât și amărăciunea ne pot răpi bucuria, dar între ele este o diferență uriașă.
Apatia poate însemna că ne luptăm cu firea noastră omenească — cu ceva ce ține de trupul nostru sau de împrejurările în care ne aflăm. Amărăciunea însă înseamnă că cedăm în fața păcatului. Oamenii cunosc care e diferența între ele. Imediat vor simți diferența.
Păstorul cu inima zdrobită, care trece printr-o perioadă de apatie sufletească, va striga cu afecțiune către Dumnezeu după îndurarea Lui. Mulți dintre oamenii pe care îi slujește vor prețui profund acest strigăt. Vor rezona cu el. Vor fi recunoscători pentru strigătul sincer și din inimă al sufletului păstorului lor către Dumnezeu.
Dar păstorul care se lasă pradă lipsei de bucurie din mânie și amărăciune — un asemenea păstor nu aduce niciun bine nimănui.
2. Cere ajutor
Caută să discerni care sunt rădăcinile pierderii bucuriei. Dacă există, de exemplu, un păcat ascuns, acesta îi va răpi cu siguranță păstorului desfătările spirituale în Dumnezeu.
Niciun păstor nu ar trebui să tolereze așa ceva în propriul suflet. El trebuie să ducă război împotriva păcatului său, iar dacă nu reușește să biruiască, atunci trebuie să-i implice pe ceilalți prezbiteri, să le mărturisească lupta lui și să recunoască faptul că are nevoie de ajutor. Dar pot exista și alte lucruri grele, în afară de păcat, pe care prezbiterii le vor observa; iar în astfel de situații, ei îi vor arăta multă îngăduință, în timp ce îl vor ajuta să treacă prin acea perioadă.
3. Tonul textului
Întrebarea-cheie este dacă, în pierderea bucuriei tale, mai poți predica totuși mesajul textului cu încărcătura lui spirituală sau dacă starea ta emoțională este atât de puternică încât ajunge să-ți controleze întreaga purtare. Iată ce vreau să spun.
De-a lungul deceniilor de predicare, am constatat că, deși viața mea personală a fost uneori plină de întristare, de durere adâncă, iar eu trebuia să predic duminica următoare, textul biblic reușea cu adevărat, în acel moment, să trezească în mine propriile lui emoții — reale și autentice.
Mai poți face lucrul acesta? Mai poate textul să lucreze astfel în tine?
Aceasta nu este ipocrizie. Nu înseamnă „prefă-te până îți iese”. Este o experiență supranaturală reală a emoției, lucrată de Duhul Sfânt prin acel text, în ceasul predicării.
4. Dragostea față de biserică
Încă două sugestii. O altă întrebare-cheie este aceasta: mai poți simți o caldă afecțiune față de oamenii tăi? Simt ei lucrul acesta?
Dacă da, atunci perioada ta de întuneric poate fi pentru ei ca un balsam, pentru că vor ști că afecțiunea ta este înrădăcinată în încrederea ta în Evanghelie.
5. Pauză sau retragere?
Ultimul lucru pe care l-aș spune este acesta: de cât timp durează lupta aceasta cu ceea ce pare a fi întuneric — sau apatie, sau apăsare ori lipsă de bucurie? Lucrul acesta contează.
Ținând cont de toate aceste cinci sugestii și de toate întrebările ridicate, răspunsul ar putea fi să ceri o perioadă sabatică. Sau poate să cauți ajutor într-un alt fel.
S-ar putea ca retragerea din slujba de prezbiter să fie ultima soluție. Și cred că ar trebui să fie într-adevăr ultima soluție, mai ales în cazul prezbiterului care slujește cu normă întreagă, a cărui retragere ar produce o mare tulburare în biserică.
Așadar, împărtășește-ți lupta cu un prieten de încredere și vezi dacă ceea ce am spus aici — sau alte lucruri pe care el ți le-ar putea arăta — îți oferă înțelepciune pentru o astfel de perioadă grea.
Sursa originală: Does Depression Disqualify A Pastor? – https://www.desiringgod.org/interviews/does-depression-disqualify-a-pastor
Tradus cu permisiune – Translated with permission