„Sunt prea distras când citesc” – motive greșite din cauza cărora neglijăm Biblia

În această dimineață, când mi-am deschis Biblia la Luca 10, voiam să-L aud pe Domnul Isus. Dar voiam și să aflu scorul unui meci de la Campionatul Mondial. De asemenea, voiam să-mi planific și activitățile pentru întreaga zi. Și mai voiam să dezvolt și o idee despre ce înseamnă să fii tată. Apoi voiam să încep să scriu acest articol. Și… și… și…

În unele dimineți, mă surprind privind în gol, cu Biblia deschisă înaintea mea, în timp ce gândurile îmi zboară prin minte asemenea prea multor păsări ce stau închise într-o colivie. La un moment dat îmi dau seama. De cât timp stau așa? De două minute? De cinci minute? Doamne, ajută-mă!

Vreau să stau la picioarele Domnului Isus și să las lumea aceasta agitată să treacă pe lângă mine. Dar știu și cum este când această lume agitată pătrunde în mine și îmi împrăștie atenția. În astfel de dimineți, îmi închid Biblia oftând și mă întreb oare de câtă pace și bucurie tocmai m-am lipsit.

Învăț că distragerea atenției este un dușman încăpățânat. Puține sunt diminețile în care reușesc să mă concentrez cu ușurință. De cele mai multe ori, trebuie să privesc la multele sarcini, idei, distracții și solicitări care mă cheamă și să mă străduiesc să aud, mai presus de toate acestea, glasul mai bun: „Scott, Scott, ești îngrijorat și frământat de multe lucruri, dar un singur lucru este necesar” (vezi Luca 10:41–42).

Pe voi, cei care iubiți glasul Domnului Isus, dar care, mult prea adesea, nu reușiți să-L auziți, vă invit să reflectați la un adevăr, la un plan, la o rugăciune și la o comoară.

Adevărul

Mai întâi, adevărul greu de acceptat: dacă îi îngădui, distragerea atenției va răpi sufletului tău ceea ce este mai bun.

Îți amintești cât de des le spunea Isus ascultătorilor Săi să asculte, să audă cu adevărat? „Cine are urechi de auzit să audă!” (Marcu 4:9). „Luați seama la ce auziți” (Marcu 4:24). „Ascultați-Mă toți și înțelegeți” (Marcu 7:14). „N-auziți?” (Marcu 8:18).

De ce repetă acest lucru atât de des? Pentru că, dacă nu auzim, dacă nu auzim cu adevărat, vor veni păsările și vor smulge Evanghelia din inimile noastre sau vor crește spinii și o vor înăbuși (Marcu 4:15, 18–19). Cuvântul lui Dumnezeu, odată primit, nu rămâne în inimă fără să fie păzit cu grijă. Fie îl „ținem într-o inimă bună și curată”, oferindu-i o atenție stăruitoare și plină de credință (Luca 8:15), fie îl pierdem.

Dar acest adevăr greu de acceptat este însoțit de un adevăr plin de speranță: dacă îi îngădui, atenția va aduce sufletului tău ceea ce este mai bun. Când locuitorii Samariei „luau aminte la cele spuse de Filip”, a urmat o mare bucurie (Faptele Apostolilor 8:6, 8). Când Lidia „a luat aminte la cele spuse de Pavel”, un râu a devenit loc de botez (Faptele Apostolilor 16:14–15). Așadar, când acordăm atenție Scripturii, Dumnezeu ne dăruiește iar și iar, fără încetare.

În citirea Bibliei, atenția este o plasă cu care prindem bucurii, o montură în care sunt așezate pietre prețioase, o mână care apucă poala hainei lui Christos, un coș pentru pâinea vieții, un drum spre Emaus pe care Îl întâlnim pe Domnul nostru, un tron care primește domnia Sa.

„Deschide-ți larg gura și ți-o voi umple”, i-a spus Dumnezeu odinioară poporului Său (Psalmul 81:10). Și tot astfel ne spune și nouă în fiecare dimineață: „Am pace pentru zbuciumul tău, înțelepciune pentru nedumerirea ta și o cale de întoarcere din rătăcirea ta. Deschide-ți larg atenția, copilul Meu, și o voi umple.”

Planul

Atenția este darul lui Dumnezeu, dar, în același timp, este și un act al nostru. De aceea ne facem un plan. Asemenea psalmistului, folosim formulări precum „voi”: „Voi medita la poruncile Tale”; „Îmi voi ridica mâinile spre poruncile Tale”; „Nu voi uita niciodată poruncile Tale” (Psalmul 119:15, 48, 93). Da, cu ajutorul lui Dumnezeu, voi face aceasta.

În general, când citim Biblia, ne confruntăm cu două feluri de distrageri: cele neînsemnate și cele apăsătoare. Printre distragerile neînsemnate se numără știrile, e-mailurile și numărul persoanelor care au apreciat ultima ta postare pe Instagram. Distragerile apăsătoare includ conflictele din relațiile noastre, dificultățile de la serviciu și sarcinile pe care riscăm să le uităm. Două feluri de planuri ne ajută să ținem aceste distrageri la distanță.

Mai întâi, fă-ți un plan pentru a ține la distanță distragerile neînsemnate. Imaginează-ți că ai putea apăsa un buton care să-i ofere creierului tău o mică doză de plăcere. Fără îndoială, un asemenea buton ți-ar distrage atenția în timp ce citești Biblia. Dar ar conta foarte mult, nu-i așa, dacă butonul s-ar afla pe masa de lângă tine sau dacă ar fi la etaj, în dulap?

Telefonul tău este acel buton. Și pentru citirea Bibliei contează foarte mult dacă telefonul se află la îndemână sau dacă trebuie să traversezi camera ori să urci un rând de scări pentru a ajunge la el. Dacă altceva decât telefonul se dovedește la fel de distractiv, aplică același principiu: ține lucrurile neînsemnate departe de Biblia ta.

În al doilea rând, fă-ți un plan pentru a prinde distragerile apăsătoare. Unele gânduri se dovedesc atât de puternice, încât nu putem merge mai departe până când nu le acordăm, într-un fel sau altul, atenție. Dar cum putem face aceasta fără să ne lăsăm absorbiți de ele? Mie îmi este de folos să țin în apropiere un carnețel și un pix, ca pe o colivie în care să prind distragerile. Notarea unei idei sau a unei sarcini nu o rezolvă, dar cel puțin mă asigură că acel gând nu se va pierde.

Tulburările mai adânci nu se lasă, de obicei, prinse în scris. De aceea, când rănile și durerile inimii, jignirile și regretele ne distrag atenția, este înțelept să transformăm frământarea gândurilor noastre în rugăciune. Varsă-ți înaintea lui Dumnezeu necazurile. Numește-ți durerile. Lasă-L pe Dumnezeul tău să le păstreze în mâinile Sale, care poartă grijă de toate. Apoi întoarce-te la glasul Său din Scriptură.

Rugăciunea

Atenția este un act înfăptuit de noi, dar, mai presus de toate, este un dar al lui Dumnezeu. De aceea, nu doar ne facem un plan, ci ne și rugăm. Asemenea psalmistului, nu folosim doar expresia „voi”, ci și rugămintea „Te rog, ajută-mă”: „Deschide-mi ochii ca să văd lucrurile minunate ale Legii Tale”; „Pleacă-mi inima spre mărturiile Tale”; „Abate-mi ochii de la lucrurile deșarte” (Psalmul 119:18, 36–37). Prin rugăciune, paginile Scripturii se îmbracă în toată splendoarea lor.

În capitolul de dinaintea celui în care Isus a intrat în casa Mariei și a Martei, El a urcat pe un munte împreună cu Petru, Iacov și Ioan. „Pe când Se ruga, înfățișarea feței Lui s-a schimbat, iar îmbrăcămintea Lui a devenit de un alb strălucitor” (Luca 9:29). Isus, fiul tâmplarului din Nazaret, S-a schimbat la față înaintea lor. Ucenicii I-au văzut slava. Și niciunul dintre ei nu a fost distras.

Când același Domn a intrat în casa celor două surori, cu siguranță Maria a stat la picioarele lui Isus fără să fie distrasă, deoarece întrezărise ceva din slava Sa orbitoare. Ochii inimii ei L-au văzut pe Cel care strălucea asemenea soarelui, iar urechile sufletului ei au auzit ecoul glasului Tatălui, care spunea: „De El să ascultați!” (Luca 9:35). Iar Maria a ascultat. Ea „s-a așezat la picioarele Domnului și asculta cuvintele Lui” (Luca 10:39).

Prin rugăciune, ne așezăm la picioarele lui Isus și Îl vedem așa cum L-a văzut Maria. În unele dimineți deosebite, în timp ce Biblia ne stă deschisă înainte, masa din bucătărie se transformă într-un munte al Schimbării la Față. Camera de zi devine un loc sfânt. Urcăm într-un loc de care distragerile nu îndrăznesc să se apropie.

Desigur, Dumnezeu poate răspunde rugăciunilor noastre pentru atenție fără să ne ofere o experiență pe culmile muntelui, care să ne lase fără cuvinte înaintea Lui. Probabil că, de cele mai multe ori, vom simți pur și simplu că avem o minte mai liniștită și o inimă mai sensibilă. Vom constata că suntem mai capabili să alungăm distragerile și că suntem mai pregătiți să răspundem Cuvântului lui Dumnezeu.

Dar numai dacă ne rugăm. Așadar, cum ar fi dacă, în fiecare dimineață, înainte de a-ți citi Biblia, ai lua un verset din Psalmul 119 — sau dintr-o altă parte a Scripturii — și l-ai transforma într-o rugăciune pentru a avea atenție?

Comoara

Ori de câte ori citim Biblia cu o anumită măsură de atenție, plecăm de la ea purtând în noi o comoară, un cuvânt mai de preț decât argintul și aurul (Psalmul 119:72). Iar sarcina noastră este acum să păstrăm această comoară:

Fiul meu, ia aminte la cuvintele mele, pleacă-ți urechea la spusele mele! Să nu se îndepărteze de ochii tăi; păstrează-le în adâncul inimii tale! (Proverbele 4:20–21)

Dumnezeu ne vorbește prin Cuvântul Său nu doar pentru a ne întâlni în clipa aceea, ci și pentru a ne înzestra cu tot ce avem nevoie în orele care urmează. Prin Cuvântul Său, El ne pregătește să ne împotrivim ispitei, să îndurăm neplăcerile, să umblăm în fapte bune și să-L avem neîncetat înaintea ochilor noștri. Cuvântul Său este comoara de care avem nevoie astăzi.

Uneori trăiesc asemenea unui om cu buzunarele găurite, care își pierde comoara până înainte de amiază. Dar cum ar fi dacă tu și cu mine am asculta glasul înțelepciunii și nu am lăsa Scriptura să se îndepărteze de ochii noștri? Cum ar fi dacă am deveni nu numai cititori tot mai atenți ai cuvintelor lui Dumnezeu, ci și păstrători tot mai grijulii ai acestora? Am putea scrie pe un cartonaș un verset din pasajul citit, am putea reveni pentru scurt timp la acel pasaj după masa de prânz, am putea trimite un mesaj unui prieten pentru a-i împărtăși ceva ce am descoperit sau am putea lăsa ca acea parte a Scripturii să dea formă rugăciunilor rostite la masă — ori am putea face o sută de alte lucruri prin care să tratăm cuvintele lui Dumnezeu ca pe o adevărată comoară.

Distragerile zilei vor veni în continuare, iar multe dintre ele ne vor amenința ca să ne acapareze atenția. Dar atunci ne băgăm mâinile în buzunare și simțim din nou aurul. Ne îndreptăm iarăși gândurile spre Biblie și ne aducem din nou aminte de Dumnezeul nostru. Și, pe tot parcursul zilei, ne întoarcem la acea parte bună, care este mai presus de toate celelalte (Luca 10:42).

Sursa originală: I’m Too Distracted When I Read – https://www.desiringgod.org/articles/im-too-distracted-when-i-read

Tradus cu permisiune – Translated with permission