Dacă guvernul meu finanțează avorturile, de ce să plătesc impozite?
Transcriere audio
Un ascultător al podcastului, pe nume Kevin, ne scrie pentru a întreba: „Pastor John, având în vedere tot ce se întâmplă cu Planned Parenthood, cum îi dau cu credincioșie Cezarului ce este al Cezarului, când acei bani sunt folosiți în mod clar pentru a ucide copii? Ne exprimăm dezaprobarea vorbind public și cerând încetarea avorturilor, dar ce facem cu banii pe care îi plătim ca impozite și care continuă să finanțeze avorturile?”
Dați-mi voie să prezint (1) un principiu după care mă călăuzesc, (2) ce fac eu și de ce, și (3) un lucru în privința căruia nu sunt sigur.
1. Principiul meu
Principiul este că răspunderea pentru participarea la păcatul altcuiva (cum ar fi al guvernului) crește sau scade în funcție de cât știm și de măsura în care intenționăm să contribuim la săvârșirea acelui păcat.
Așadar, dacă ești om de serviciu într-o corporație uriașă, cu zece mii de angajați, iar directorul general și echipa conducerii superioare se dovedesc a fi înșelat clienții în ultimii cinci ani printr-un plan elaborat, atunci, în rolul tău de om de serviciu, cred că nu ai purta nicio vină pentru acea faptă, chiar dacă contribui la existența companiei. Dar, dacă ești asistent administrativ al unuia dintre acei membri ai conducerii superioare, ți-ai dat seama pe parcurs ce făceau și n-ai spus nimic, ai fi vinovat.
Cred că Biblia face o distincție între răul săvârșit intenționat și participarea accidentală sau fără știință la rău. De exemplu, Moise scrie despre cetățile de scăpare:
Legea aceasta să fie pentru ucigașul care va fugi acolo, ca să-și scape viața, când va omorî fără voie pe aproapele său, fără să-i fi fost vrăjmaș mai înainte. Așa, de pildă, un om se va duce să taie lemne în pădure cu un alt om; ridică securea cu mâna, ca să taie copacul, fierul scapă din coadă, lovește pe tovarășul său și-l omoară. Atunci, el să fugă într-una din cetățile acestea ca să-și scape viața. (Deuteronomul 19:4–5)
Așadar, omul nevinovat nu intenționa să-și ucidă prietenul. De fapt, nu avea deloc intenția să păcătuiască. În acest sens, nu avea niciun plan și nu știa că urma să se producă acel rău. Iar această lipsă de cunoaștere și de intenție contează din punct de vedere moral. Acesta este principiul meu. Prin urmare, principiul meu nu este identic cu acest caz, dar se întemeiază pe el. Dacă nu ai intenția să participi la un păcat și dacă rolul tău în producerea lui este atât de îndepărtat — ca al acelui om de serviciu — și atât de neînsemnat încât să poată fi neglijat, atunci nu ești vinovat. Acesta este principiul.
2. Ce fac eu
Acum, iată ce fac eu și de ce. Îmi plătesc impozitele către guvernul american — fac asta de patruzeci și cinci de ani. Iar primul meu motiv este că Biblia spune că unul dintre drepturile statului este să încaseze impozite pentru a-și finanța îndatoririle.
Oricine să fie supus stăpânirilor celor mai înalte, căci nu este stăpânire care să nu vină de la Dumnezeu. Și stăpânirile care sunt au fost rânduite de Dumnezeu. […] El este slujitorul lui Dumnezeu pentru binele tău. […] Tot pentru aceasta să plătiți și birurile. Căci dregătorii sunt niște slujitori ai lui Dumnezeu, făcând necurmat tocmai slujba aceasta. Dați tuturor ce sunteți datori să dați: cui datorați birul, dați-i birul; cui datorați vama, dați-i vama; cui datorați frica, dați-i frica; cui datorați cinstea, dați-i cinstea. (Romani 13:1, 4, 6–7)
Așadar, cred că putem spune pe bună dreptate că, atunci când au fost scrise aceste cuvinte, Cezarul roman nu folosea toți acei bani pentru acțiuni pe care creștinii le-ar fi aprobat. Acesta este primul meu motiv pentru care plătesc impozite unui guvern care are multe politici pe care probabil le-aș schimba.
Un al doilea motiv pentru care cred că ar trebui să continuăm să plătim impozite, fie că aprobăm toate cheltuielile, fie că nu, este că banii noștri intră într-un fond general, iar noi nu ne putem direcționa impozitele către anumite scopuri sau fonduri. Dacă aceasta ar fi situația — pot plăti un impozit pentru avorturi, pot plăti un impozit pentru asigurările sociale, pot plăti un impozit pentru armată, pot plăti un impozit pentru ajutorul social și așa mai departe — atunci cred că am fi obligați să nu plătim impozitul pentru avorturi. Dar sistemul nu funcționează așa. Banii din impozite sunt cheltuiți potrivit deciziilor guvernului, iar noi nu putem stabili direct cum sunt cheltuiți.
Prin urmare, am căuta — și cred că Dumnezeu ne-ar socoti răspunzători să căutăm — alte modalități de a schimba deciziile guvernului privind cheltuirea banilor. Așadar, aceasta este practica mea: da, continui să dau bani guvernului care finanțează avorturile.
3. Lucrul în privința căruia nu sunt sigur
Acum, iată lucrul în privința căruia nu sunt sigur: Când își pierde un guvern dreptul legitim de a împlini ceea ce Dumnezeu spune că este scopul guvernării — și anume, „să pedepsească pe făcătorii de rele și să laude pe cei ce fac bine” (1 Petru 2:14)? Sunt două chestiuni aici. Una este când ar putea fi drept să nu-i mai oferi sprijinul tău, pur și simplu, iar cealaltă, o măsură mai radicală, este când ar putea fi drept să răstorni guvernul — așa cum au făcut americanii în fața tiraniei britanice.
În această privință nu sunt sigur. Nu știu unde se află acea limită. De fapt, mă cutremur la gândul că într-o zi s-ar putea să fie necesar să iau această decizie. Mi se pare că într-o asemenea alegere ar cântări foarte mulți factori — la fel cum mulți factori cântăresc în stabilirea a ceea ce este un război drept.
Așadar, l-aș încuraja pe Kevin și ne-aș încuraja pe toți să ne cufundăm în Cuvântul lui Dumnezeu, să ne gândim la aceste lucruri și să ne rugăm stăruitor pentru țara noastră și pentru noi înșine. Nu știm ce urmează.
Sursa originală: If My Government Funds Abortions, Why Pay Taxes? – https://www.desiringgod.org/interviews/if-my-government-funds-abortions-why-pay-taxes
Tradus cu permisiune – Translated with permission