Când vine vorba de mărturisirea păcatelor noastre, mulți creștini cad în una din două erori — ambele fură bucuria, tulbură pacea și subminează siguranța. Pe de o parte sunt cei pe care i-am putea numi non-mărturisitori, creștini care rar își mărturisesc păcatele specifice lui Dumnezeu. Poate motivul este teologic: „Christos a acoperit deja toate păcatele mele, așa că de ce să le mai mărturisesc?” Sau poate, având o înțelegere superficială a harului, nu pot suporta expunerea și rușinea pe care o