Avînd în vedere ceea ce am vorbit ultima dată, și anume despre îmbuibare, s-ar putea să vă întrebați ce am putea spune acum despre lăcomie într-o eră digitală. Conținutul digital, prin natura sa, nu poate fi posedat așa cum pot fi posedate obiectele tradiționale ale avariției. Nu numai că acest conținut este lipsit de substanță fizică, dar este și reproductibil în mod nelimitat (spre disperarea industriei muzicale). Oricare ar fi încercările noastre de a extinde logica proprietății la conținutul digital