Un creștin se căsătorește cu un necreștin – ce are Biserica de spus?

Pentru a răspunde la această întrebare trebuie să clarificăm cîte „nivele” de păcate există atunci cînd o persoană care mărturisește că este creștină respinge sfatul prezbiterilor/păstorului și se căsătorește cu un necredincios. Voi menționa doar trei dintre ele. Mai sînt și altele, dar acestea ne vor ajuta să înțelegem seriozitatea acestei probleme.

Nivele de păcate

În primul rînd, persoana care mărturisește că este creștină, sfidează și se răzvrătește împotriva unei porunci explicite a Noului Testament al lui Dumnezeu. Pavel spune în 1 Corinteni 7:39: „O femeie măritată este legată de lege cîtă vreme îi trăiește bărbatul; dar, dacă-i moare bărbatul, este slobodă să se mărite cu cine vrea; numai în Domnul.” „Numai în Domnul” înseamnă numai cu o persoană care se află în Domnul – un credincios, un urmaș al lui Isus. Deci, această învățătură este clară pentru un creștin, iar dacă un creștin refuză să asculte această poruncă, el acționează cu sfidare deschisă față de învățătura apostolilor și a lui Dumnezeu.

În al doilea rînd, probabil și mai important pentru a ajunge în miezul problemei: un credincios care alege să se căsătorească cu un necredincios nu face decît să dovedească cît de profund îi este compromisă dragostea lui pentru Christos. Isus a spus: „Cine iubește pe tată, ori pe mamă, mai mult decît pe Mine, nu este vrednic de Mine; și cine iubește pe fiu ori pe fiică mai mult decît pe Mine, nu este vrednic de Mine.” (Matei 10:37). Aceasta este o afirmație importantă pe care Isus o pune în inimile noastre. Dar, dacă creștinul se bucură de prezența, prietenia și intimitatea unei persoane care îl respinge pe Christos (mă refer aici la iubit/iubită, soț/soție), mai mult decît de prezența și părtășia cu Christos, însăși credința și dragostea acestei persoane pentru Isus este pusă în discuție de chiar Isus, nu de mine, chiar de Isus! Aceasta este cea mai profundă problemă.

Cum poate inima unui credincios să-l îmbrățișeze pe Isus ca satisfacția și comoara sa eternă și în același timp să respingă cuvintele lui Isus pentru a fi în brațele unui necredincios care nu are o afecțiune reală și adevărată pentru cea mai prețioasă posesiune a credinciosului? Pentru mine este de neconceput. Am găsit întotdeauna acest lucru de neînțeles. Ceva este profund, profund greșit aici. Acesta este al doilea nivel de păcat.

În al treilea rînd, dacă conducătorii credincioși ai bisericii au explicat cu dragoste credinciosului voia lui Dumnezeu bazată pe Cuvîntul lui Dumnezeu și l-au îndemnat să nu avanseze în relația de prietenie/logodnă, atunci căsătoria nu este doar rebeliune împotriva poruncii exprese a Bibliei, nu este numai o revelație a unei inimi idolatre care pune un alt om mai presus de Christos cînd vine vorba de iubire, ci și o respingere a autorității prezbiterilor/păstorilor, pe care Dumnezeu i-a dat spre a proteja oile de păcat.

Aceasta este situația, și încep de aici, astfel încît tot ce mai am de spus să sune suficient de serios.

Disciplină în dragoste

Eu spun așa: dacă prezbiterii/păstorii se luptă, se roagă, învață și totuși toate aceste lucruri sînt respinse, nu-ți rămîne decît să-l elimini pe acel credincios din calitatea de membru al bisericii, pentru că a mers mai departe căsătorindu-se. Scopul acestei îndepărtări este de a-l conștientiza pe credinciosul neascultător, de a-l trezi și de a-i cîștiga inima la pocăință, ascultare și restaurare.

Mulți oameni nu iau Biblia în serios. Sînt dezamăgiți și supărați pe bisericile care iau Biblia foarte în serios. Mulți creștini consideră o excomunicare din adunare ca fiind dureroasă, nu utilă. Ei o numesc intolerantă; chiar o numesc groaznică. Dar asta pentru că își înalță propria înțelepciune deasupra înțelepciunii lui Dumnezeu. Aceștia folosesc acest raționament și atunci cînd vine vorba de subiectul nostru: să excomunicăm o persoană neascultătoare care s-a căsătorit cu un necredincios și spun: „Poate că necredinciosul va fi cîștigat pentru Christos. Poate că dacă îi păstrați ca membrii sau îl păstrați pe unul ca membru, și celălalt va deveni odată cu timpul. Oh, și părinții persoanei excomunicate sau prietenii săi, dacă-l elimini din biserică, cum ar mai putea ei fi cîștigați la Christos? Se vor enerva. Necredinciosul te va numi intolerant și te va urî. Asta nu va fi o atitudine răscumpărătoare, ci înstrăinătoare.” Asta vor spune ei! Asta este ceea ce prezbiterii/păstorii trebuie să fie pregătiți să audă.

Totuși, ceea ce spun ei nu este ceea ce ne învață Biblia! În 2 Tesaloniceni 3:14-15 și în 1 Corinteni 5:4-5 Pavel susține posibilitatea și dorința ca prin intermediul disciplinei oamenii să fie mîntuiți și restaurați. De fapt, am văzut că disciplina bisericii are acest efect chiar în slujirea mea. Conducătorii bisericii trebuie să fie pregătiți pentru a fi denunțați de oameni care cred că știu mai bine decît apostolii cum să iubească oamenii.

Restaurat la pocăință

Una dintre celelalte întrebări la care trebuie să răspundem este următoarea: Cum arată pocăința și restaurarea într-o astfel de situație? Nu înseamnă că acea căsătorie este anulată! O căsătorie care nu ar fi trebuit încheiată, dar odată încheiată, nu ar trebui ruptă. Ea ar trebui sfințită.

Pavel este la fel de clar în legătură cu faptul că un credincios nu ar trebui să divorțeze de un necredincios, cum este și în legătură cu faptul că nu ar trebui să se căsătorească cu unul (1 Corinteni 7:12). Deci, pocăința de păcatele în legătură cu căsătoria nu includ divorțul. Aici este inclusă mai degrabă schimbarea inimii, nu schimbarea căsătoriei.

1. Ar trebui să existe o remușcare și un regret amarnic pentru neascultarea față de 1 Corinteni 7:39;
2. Ar trebui să existe o recunoaștere și o pocăință a inimii care nu a fost loială Domnului Isus, punînd omul mai presus de Christos;
3. Ar trebui să existe cerere de iertare și adîncă tristețe pentru respingerea sfaturilor conducătorilor bisericii lui Dumnezeu.

Toate aceste schimbări sînt posibile în timp ce căsătoria rămîne intactă. Într-adevăr, aș spune că un bărbat sau o femeie care rămîne într-o astfel de căsătorie poate spune soțului necredincios următoarele cuvinte:

Dragostea mea trezită din nou pentru Christos mai presus de dragostea pe care o am față de tine și dorința mea de a fi din nou parte din poporul lui Isus, regretul meu pentru păcatul în căsătoria cu tine nu înseamnă că am încetat să te iubesc sau că vreau să te părăsesc. Avem un legămînt pînă cînd moartea ne desparte. Intenționez să mă țin de el. De fapt, credința mea restaurată înseamnă că acum știu să te iubesc mai bine. Aș vrea să ți-o arăt. Sper că vei vrea.

Nu știm dacă soțul necredincios va primi asta. Dar este posibil, și acesta este scopul disciplinei. Aceasta este și rugăciunea noastră.

Sursa originală: Christian marries non-christian – How does a church respond? – https://www.desiringgod.org/interviews/christian-marries-non-christian-how-does-a-church-respond

Tradus cu permisiune – Translated with permission