Ar trebui un cuplu gay, pocăindu-se, să rămînă căsătorit?

Nu, nu aș recomanda ca doi bărbați sau două femei care trăiesc împreună și care practică homosexualitatea să rămînă în relația respectivă. Motivele sînt diverse. Situația bărbatului care este într-o relație cu un alt bărbat sau femeii care este într-o relație cu altă femeie este diferită de situația în care un bărbat și o femeie intră într-o relație de căsătorie în care nu ar fi trebuit să intre. Permiteți-mi să încerc să explic cîteva dintre acele diferențe care duc la concluzia mea și anume: a le recomanda să nu rămînă în acea stare.

Adevărata căsătorie

Motivul pentru care am luat această poziție, și anume, ca un bărbat și o femeie care au intrat într-o relație în care nu trebuiau să intre, să rămînă în acea căsătorie și să încerce să se consacre Domnului, este însăși Biblia, care, deși nu este de acord cu acea căsătorie, totuși o consideră o căsătorie validă.

Iată ce scrie în Luca 16:18: „Oricine își lasă nevasta și ia pe alta de nevastă preacurvește și cine ia de nevastă pe cea lăsată de bărbatul ei preacurvește (deci, cu alte cuvinte, nu fă lucrul acesta)”. Aici se folosesc cuvintele „a lua de nevastă”, nu doar „a se culca cu”. Isus o numește căsătorie.

Tot Isus îi spune femeii care fusese căsătorită de cinci ori: „Bine ai zis că n-ai soț. Căci cinci soți ai avut; și acela pe care-l ai acum nu-ți este soț. Aici ai spus adevărul.” (Ioan 4:17-18). Isus îi diferențiază pe cei cinci de acesta din urmă, chiar dacă femeia locuia cu el. El spune: „Nu este soțul tău. Ceilalți au fost, dar el nu.”.

Concluzionez că, deși a fost un act de adulter să te căsătorești în condițiile pe care Isus le dezaprobă în Luca 16, totuși, aceea se numește căsătorie. Căsătoria este o chestiune de fidelitate în legămîntul dintre un bărbat și o femeie. Prin urmare, aș încuraja acel cuplu să se pocăiască de greșeala lor și să-și ceară iertare, consacrîndu-și căsnicia, care, deși nu ar fi trebui să aibă loc, poate totuși să fie sfințită înaintea Domnului.

O căsătorie falsă

Doi bărbați sau două femei care intră într-o relație sexuală făcîndu-și promisiuni reciproce nu semnifică o căsătorie validă. Nu poți consacra o relație ca fiind o căsătorie care nu ar fi trebui să aibă loc (la fel cum am discutat sus) dacă acea relație nu poate fi deloc o căsătorie. Unirea dintre doi bărbați și două femei nu este o căsătorie homosexuală – ea nu este deloc o căsătorie. Nu-mi place ideea că atît de mulți oameni sînt dispuși să folosească termenul de căsătorie homosexuală în loc să o numească așa-numită căsătorie homosexuală, deoarece nici măcar așa ceva nu există.

Căsătoria, care este definită în această lume de Dumnezeu conform Cuvîntului Său, nu este între un bărbat și un bărbat. Aceasta este imaginația lumii acesteia. Dumnezeu definește căsătoria astfel, în Geneza 2:24: „De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de nevasta sa, și se vor face un singur trup.” La asta s-a referit și Isus în Matei 19 și Marcu 10 dar și Pavel în Efeseni 5, atunci cînd au încercat să dea cea mai clară definiție a căsătoriei.

Acesta este principalul motiv pentru care o relație poate fi consacrată ca o căsătorie sfîntă iar cealaltă relație nu poate. Una este o căsătorie iar cealaltă nu este o căsătorie (oricîte mii de legiuitori, legi, judecători sau prezentatori de știri spun că este). Nu este. Aceasta este prima diferență.

Fapte rușinoase

Iată al doilea motiv pentru care aș recomanda ca un bărbat într-o relație cu un bărbat sau o femeie într-o relație cu o femeie să nu încerce să se consacre, ci să rupă această relație. Motivul pentru care tratez diferit o relație dintre un bărbat și o femeie, relație în care aceștia nu ar fi trebuit să intre, și o relație dintre un bărbat și un bărbat, iarăși o relație în care nu ar fi trebuit să se intre, este că nu poți face onorabil ceea ce Dumnezeu a spus prin natura lucrurilor că este dezonorant.

Cu alte cuvinte, comportamentul homosexual nu este greșit doar pentru că este poruncit să nu facem acest lucru. Este greșit pentru că, din fire, este dezonorant și rușinos. Relațiile sexuale dintre un bărbat și o femeie nu sînt, prin natura lor, dezonorante și rușinoase. Dar, relațiile sexuale dintre doi bărbați sau două femei sînt, din fire, dezonorante și rușinoase conform Romani 1:26-27:

Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scîrboase, căci femeile lor au schimbat întrebuințarea firească a lor într-una care este împotriva firii; tot astfel și bărbații au părăsit întrebuințarea firească a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alții, au săvîrșit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scîrboase și au primit în ei înșiși plata cuvenită pentru rătăcirea lor.

Nici pocăința, nici credința, nici consacrarea nu pot transforma ceea ce este, din fire, dezonorant și rușinos, într-un act care este sfînt, pur sau onorabil. De aceea, aș încuraja doi bărbați sau două femei implicate în astfel de fapte să renunțe la păcat, să se pocăiască, să-și ceară iertare în numele lui Isus și să nu mai slujească poftei cărnii acesteia, așa cum spune Pavel în Romani 13:14: „ci îmbrăcați-vă în Domnul Isus Christos și nu purtați grijă de firea pămîntească, pentru ca să-i treziți poftele”.

Dar poligamia?

Nu este exact același lucru atunci cînd este comparată cu homosexualitatea. Nu este aceeași problemă pentru că nu implică acte sexuale care, din fire, să fie dezonorante sau rușinoase. Totuși, ea nu este în acord cu voia inițială a lui Dumnezeu pentru căsătorie, conform Geneza 2:24. Poligamia nu poate fi consacrată la fel cum poate fi o căsătorie între un bărbat și o femeie.

Scopul este să-i ajutăm pe cei care fac aceste lucruri să se gîndească la cea mai bună metodă de a pune capăt unei relații poligame. Acest lucru nu este ușor și va fi nevoie de multă înțelepciune, mai ales în contextele misionare din lume.

Sursa originală: Should a gay couple once converted stay married? – https://www.desiringgod.org/interviews/should-a-gay-couple-once-converted-stay-married

Tradus cu permisiune – Translated with permission