ZIUA 351
ZIUA 17 de advent*
„advent” provine din cuvântul latin „adventus” și înseamnă venire sau arătare. În limbajul comun, acest cuvânt semnifică perioada de patru săptămâni care preced Nașterea Domnului.

Ieremia 31:31 – Iată, vin zile, zice Domnul, când voi face cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda un legământ nou.
Dumnezeu este drept și sfânt și e separat de păcătoși ca noi. Aceasta este principala noastră problemă de Crăciun – și în fiecare alt sezon. Cum vom putea să ne punem în rânduială cu Dumnezeul Cel drept și sfânt?
Cu toate acestea, Dumnezeu este milostiv și a promis în Ieremia 31 (cu 500 de ani înainte de Hristos) că într-o zi va face ceva nou. El va înlocui umbrele [vechi testamentale] cu Realitatea lui Mesia. Și El va veni cu putere în viețile noastre și va scrie voia Lui în inimile noastre, astfel încât să nu fim constrânși din afară, ci să fim dispuși și doritori din interior, să-L iubim, să avem încredere în El și să-L urmăm.
Aceasta ar fi cea mai măreață mântuire pe care ne-am putea-o imagina – dacă Dumnezeu ne-ar oferi cea mai mare Realitate [Existență] din univers pentru a ne bucura și apoi, dacă ar veni în noi, ca să cunoaștem acea Realitate [Existență] în așa fel încât să ne putem bucura de ea cu cea mai mare libertate și cu cea mai mare plăcere posibilă. Acesta ar fi un cadou de Crăciun despre care într-adevăr s-ar merita să cântăm.
Dar, de fapt, exact acesta este ceea ce a promis în noul legământ. Dar a existat un obstacol enorm. Păcatul nostru. Despărțirea noastră de Dumnezeu din cauza nelegiuirii noastre.
Cum ar putea să ne trateze un Dumnezeu sfânt și drept pe noi păcătoșii cu atâta bunătate încât să ne dea cea mai mare Realitate din univers (Fiul Său) de care să ne bucurăm cu cea mai mare bucurie posibilă?
Răspunsul este că Dumnezeu a pus păcatele noastre asupra Fiului Său și le-a judecat acolo, astfel încât să le poată îndepărta din mintea Lui și să se poarte cu noi milostiv și să rămână în același timp drept și sfânt. Evrei 9:28 spune că Hristos „S-a adus jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora”.
Hristos a purtat păcatele noastre în propriul Său trup când a murit (1 Petru 2:24). El a luat asupra Lui judecarea noastră (Romani 8:3). El a anulat vina noastră (Romani 8:1). Și asta înseamnă că păcatele noastre au dispărut (Fapte 10:43). Ele nu rămân în mintea lui Dumnezeu ca bază pentru condamnare. În acest sens, El le „uită” (Ieremia 31:34). Ele sunt mistuite în moartea lui Hristos.
Aceasta înseamnă că Dumnezeu este acum liber, în dreptatea Sa, să ne împartă toate promisiunile nespus de mari ale noului legământ. El ne dăruiește pe Hristos, cea mai mare Realitate [Existență] din univers, pentru a ne bucura. Și El își scrie propria Sa voință – propria Sa inimă – în inimile noastre, astfel încât să-L putem iubi pe Hristos și să avem încredere în Hristos și să-L urmăm pe Hristos din interior spre exterior, cu libertate și bucurie.
John Piper este fondator și profesor la desiringGod.org și rector la Bethlehem Collage & Seminarry. Timp de 33 de ani a slujit ca pastor al Bisericii Baptiste Bethlehem, Minneapolis, Minnesota. Este autorul a mai mult de 50 de cărți, inclusiv Desiring God: Meditations of a Christian Hednoist și cea mai recentă: Providence.
Sursa originală: The greatest salvation imaginable – https://www.desiringgod.org/articles/the-greatest-salvation-imaginable
Tradus cu permisiune – Translated with permission
Doamne Dumnezeuul meu, ești atât de minunat si de drept si de intelept in hotararile Tale…. Te iubesc si aleg sa ma bucur in Tine cu toata fiinta mea in libertate, fara condamnarea ce mi se cuvenea. Imi voi manifesta bucuria Nașterii Tale pt mine si voi lauda cu gura mea Numele Tau cel Sfânt căci Esti vrednic 🙏🙏🙏
Amin!
LikeLike