„Dumnezeu este dragoste” (1 Ioan 4:8). Dumnezeu este dragostea însăși. El nu are dragoste. El este dragoste. Caracterizăm dragostea lui Dumnezeu astfel: Este independentă - dragostea lui Dumnezeu nu este influențată de nimic din creație sau din afara ei. El și-o poate sau nu manifesta după buna Lui plăcere, iar noi nu putem să-L luăm la întrebări pentru deciziile pe care le ia.„Nu pentru că le întreceți la număr pe toate celelalte popoare S-a alipit Domnul de voi și v-a ales, căci voi

Cînd spunem că Dumnezeu este mînios, nu ne referim la faptul că este întotdeauna mînios, ca un defect pe care Îl are. Vom analiza ce înseamnă mînia lui Dumnezeu în cele ce urmează. Atunci cînd vorbim despre Dumnezeu ne oprim de foarte puține ori asupra mîniei Sale. Totuși, Dumnezeu nu Și-a ascuns niciodată acest atribut de-a lungul istoriei omenirii. Chiar El spune: „Să știți dar că Eu sînt Dumnezeu,și că nu este un alt dumnezeu afară de Mine; Eu dau viață și

„Lăudați pe Domnul, căci este bun, căci în veac ține îndurarea Lui.” (Psalmul 136:1). „Eu mă îndur de cine vreau să Mă îndur, și am milă de cine vreau să Am milă.” (Exod 33:19). Îndurarea lui Dumnezeu diferă de harul lui Dumnezeu prin aceea că ea se aplică nu doar celor aleși dar și creației. Îndurarea generală are legătură cu creația vizibilă: „îndurările Lui se întind peste toate lucrările Lui.” (Psalmul 145:9). Îndurarea specială a lui Dumnezeu se manifestă față de toți oamenii. Dumnezeu îi

Harul lui Dumnezeu nu este menționat nicăieri în Scriptură în legătură cu toată omenirea. Harul este menționat numai în legătură cu aleșii Săi. Tocmai de aceea, există o diferență între milă și har. Harul este sursa mîntuirii noastre în Domnul Isus Christos. Harul este darul nemeritat, favoarea extraordinară și liberă pe care Dumnezeu o face aleșilor nevrednici prin ei înșiși să o aibă. Harul este complet nemeritat, deci nu este determinat de niciun lucru care s-ar afla în persoanele care au

Dumnezeu este răbdător cu toată creația Lui. Răbdarea izvorăște din bunătatea Lui. Trebuie să facem distincție între îndurare și răbdare: îndurarea - Dumnezeu se uită la om și îl vede mizerabil;răbdare - Dumnezeu se uită la om și îl vede criminal. Atunci cînd Dumnezeu este îndurător, El are milă de creatură. Atunci cînd Dumnezeu este răbdător, El suportă păcatul pînă la un moment dat. „Domnul este îndelung răbdător, dar de o mare tărie.” (Naum 1:3). Datorită faptului că Dumnezeu este răbdător, El suportă toată

Dumnezeu este absolut bun, și nimic din ceea ce este și face El nu este rău. Nu există greșeală în ființa Lui și nici în actele săvîrșite de El. „Bunătatea lui Dumnezeu ține în veci.” (Psalmul 52:1). Dumnezeu nu doar că este bun, El este bunătatea în Sine. Pentru că El este bunătatea, atunci standardul după care trebuie să judecăm toate lucrurile este Dumnezeu. Atunci cînd spunem despre un lucru că este bun sau rău, trebuie să ne raportăm la Dumnezeu ca

Dumnezeu este credincios în toate lucrurile pe care le face. „Să știi dar că Domnul, Dumnezeul tău, este singurul Dumnezeu. El este un Dumnezeu credincios.” (Deuteronom 7:9). Dacă Dumnezeu nu ar fi credincios, atunci El nu ar fi Dumnezeu. „Dacă sîntem necredincioși, totuși El rămîne credincios, căci nu Se poate tăgădui singur.” (2 Timotei 2:13). „Doamne, Dumnezeul oștirilor, cine este puternic ca Tine, Doamne! Și credincioșia Ta Te înconjoară.” (Psalmul 89:8). „Bunătățile Domnului nu s-au sfîrșit, îndurările Lui nu sînt la capăt, ci se înnoiesc

Dumnezeu este atotputernic și infinit de înțelept. El face tot ceea ce dorește în conformitate cu înțelepciunea Sa divină. „Cerul și pămîntul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.” (Matei 24:35). „Domnul a tunat în ceruri, Cel Preaînalt a făcut să-I răsune glasul, cu grindină și cărbuni de foc. A aruncat săgeți și i-a risipit pe vrăjmașii mei, a înmulțit loviturile trăsnetului și i-a pus pe fugă. Atunci s-a văzut albia apelor, și s-au descoperit temeliile lumii, la mustrarea ta, Doamne,

Este necesar să înțelegem corect atributul preștiinței. Sînt unii care susțin în mod eronat faptul că Dumnezeu îi mîntuiește pe unii datorită faptului că el a văzut mai dinainte că acei oameni vor crede. Acest lucru este cu totul greșit deoarece: o astfel de abordare respinge adevărul depravării totale pentru că afirmă că s-ar afla ceva bun în anumiți oamenio astfel de abordare neagă independența lui Dumnezeu pentru că face ca decretele Lui să depindă de ceea ce El a găsit în

„Cine nu se va teme, Doamne, și cine nu va slăvi Numele Tău? Căci numai Tu ești Sfînt” (Apocalipsa 15:4). „Dumnezeu este lumină, și în El nu este întuneric.” (1 Ioan 1:5). „Cîntați-I Domnului, voi cei iubiți de El, măriți prin laudele voastre Numele lui cel Sfînt.” (Psalmul 30:4). Tot ceea ce face Dumnezeu este sfînt și perfect bun. Dumnezeu și-a manifestat sfințenia și perfecțiunea Lui în Lege și în poruncile Sale. Poruncile Sale interzic păcatul pentru că El este sfînt și de aceea