top
Mântuire

Transcriere audio Bine ați revenit la un nou podcast. Astăzi avem o întrebare despre greutatea responsabilității personale pe care o purtăm pentru ceea ce știm. Este o întrebare scurtă și concisă, trimisă nouă de un ascultător pe nume Carrie din New Mexico. „Pastor John, bună ziua! Îmi puteți spune dacă cuvintele dure a lui Isus din Luca 12:47-48 sunt adresate creștinilor sau necreștinilor? Nu reușesc să înțeleg singură contextul.” Modul în care Carrie pune întrebarea este doar puțin complicat, deoarece pilda pe

Alegerea și reprobarea Termenii alegere și predestinare sunt adesea folosiți interschimbabil, referindu-se la decretul plin de har al lui Dumnezeu prin care El alege pe unii pentru viața veșnică. În Romani 8:30, Pavel vorbește despre cei pe care Dumnezeu i-a predestinat, chemat, justificat și (în final) glorificat. În Romani 8:33, Pavel face referire la „aleși,” un sinonim aparent pentru cei predestinați descriși câteva versete mai devreme. O diferență clară între cei doi termeni nu este justificată de Scriptură. Totuși, dacă există o

Sunt greu de confirmat cifre exacte, dar, după o presupunere informată, aș presupune cu siguranță că cel mai disputat capitol din Biblie în e-mailurile noastre aici, la APJ, este Romani 9. Știu fără nicio exagerare că avem sute de întrebări în Inbox numai cu privire la acest capitol. Romani 9:22 este, foarte probabil, cel mai curios verset dintre toate celelalte versete din capitol. Știu de cel puțin 65 de e-mailuri în care se pun întrebări doar despre acest singur verset,

Întrebarea “Ce este harul? Pare o întrebare simplă, dar poate fi privită dintr-o mulțime de perspective.” Așa sună un e-mail recent de la un ascultător al podcastului pe nume Heather. "Bună ziua, pastor John! Mi-e rușine să vă adresez această întrebare, pentru că astfel  recunosc că mă lupt să înțeleg unul dintre cele mai des folosite cuvinte în biserica de astăzi. Acel cuvânt este "har". Deseori îl aud definit ca fiind 'favoare nemeritată' sau 'a primi ceea ce nu meriți'. Și

Întrebare Astăzi avem o întrebare legată de textul din 1 Timotei 2:15, un pasaj important și interesant pe care nu l-am mai abordat în trecut. Întrebarea de astăzi vine de la o ascultătoare a podcastului, pe nume Luba, care întreabă: "Pastor John, puteți să comentați, vă rog, 1 Timotei 2:15? De ce ar trebui noi, ca femei, să fim mântuite prin nașterea de copii? Și ce înseamnă acest lucru pentru femeile care nu vor avea niciodată copii? Acest verset este foarte

Întrebarea Pastor John, aceasta este o întrebare pe care o primim aproape în fiecare zi prin e-mail: Poate un creștin născut din nou să-și piardă mântuirea? Răspunsul la această întrebare din punct de vedere biblic este un răsunător, clar, categoric, categoric, plin de bucurie și glorios "Nu". O persoană născută din nou nu poate deveni moartă, nu poate fi nenăscută din nou. Voi prezenta aici câteva gânduri biblice, încercând să fiu cât mai textual posibil, și nu doar teologic. Răspunsul Fără abandonuri Viața care este

Am văzut ce reprezintă păcatul originar aici și am văzut și ce înseamnă că Adam ne-a reprezentat pe fiecare dintre noi în calitatea noastră de oameni aici precum și dacă acest lucru este „corect” sau nu aici. Acum, întrebarea care se pune este Care este diferența dintre păcatul originar și păcatul imputat? Păcatul originar Păcatul originar înseamnă că fiecare om intră în lumea aceasta avînd o natură radical coruptă. Omul este incapabil să facă binele spiritual. Noi nu sîntem păcătoși pentru că păcătuim,

Evanghelizarea este datoria noastră. Domnul Isus a poruncit-o. Evanghelizarea este un privilegiu. Dumnezeu ne permite să participăm la măreața lucrare de răscumpărare. Dumnezeu nu doar că îi predestinează pe unii în scopul mîntuirii, ci predestinează și mijloacele în acest scop. Reformații au fost foarte activi în ceea ce privește evanghelizarea (de aceea nu înțelegem obiecția): vezi Edwards, Whitefield, Marea Trezire. Prin predicare noi facem chemarea exterioară, dar numai Dumnezeu are puterea de a face chemarea interioară.

Ispășirea a fost precisă. Intenția lui Christos a fost în legătură cu unu număr limitat de oameni, numiți în Scriptură „cei aleși” sau „oile Lui”. Chiar și Isus a fost numit așa pentru că a venit să salveze pe poporului Lui de la păcat (Matei 1:21). Să citim: Și voia Celui ce M-a trimis este să nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El, ci să-l înviez în ziua de apoi. (Ioan 6:39) Pentru ei Mă rog. Nu Mă rog pentru lume,

Isus definește acest păcat ca blasfemie împotriva Duhului Sfînt. Blasfemia este un păcat verbal. Să citim: De aceea vă spun: Orice păcat și orice hulă vor fi iertate oamenilor, dar hula împotriva Duhului Sfînt nu va fi iertată. Oricine va vorbi împotriva Fiului omului, va fi iertat, dar oricine va vorbi împotriva Duhului Sfînt, nu va fi iertat (…) – Matei 12:31-32 Păcatul de neiertat nu este nici adulterul, nici crima, nici necredința totală și finală a unei persoane. Păcatul de neiertat