Te-ai simțit vreodată uitat de Dumnezeu?
“Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?” (Marcu 15:34)
Putem auzi angoasa din strigătul lui Christos de pe cruce.
Am simțit acest tip de disperare în propria mea viață. Deși Dumnezeu nu mă va părăsi niciodată la propriu, m-am simțit părăsită, abandonată, trădată de cei pe care îi iubeam. M-am întrebat unde era Dumnezeu în durerea mea. Și m-am întrebat, oare ce bine ar putea ieși vreodată din suferința mea?
Datorită crucii, noi, cei care am simțit acea durere, care trăim cu întrebări fără răspuns și nopți nedormite, ne putem bucura fără rezerve de Sărbătoarea Paștelui. Din cel mai mare rău imaginabil, Fiul lui Dumnezeu fără păcat țintuit pe cruce, Dumnezeu a adus cel mai mare bine cunoscut vreodată.
Sentimentul de a fi uitat
Paștele este o amintire uimitoare a Genezei 50:20, și anume, că ceea ce omul vrea să facă rău, Dumnezeu îl transformă în bine.
În propria mea viață, prin prisma Scripturii, pot vedea că Dumnezeu a adus cel mai mare bine prin cele mai grele evenimente. Dar spun asta în retrospectivă. La momentul respectiv, niciuna dintre suferințele mele nu mi s-a părut nici măcar vag, a fi pozitivă.
Plânsul lângă micul sicriu al fiului meu a fost devastator. Primirea prin poștă a actelor de divorț a fost mai mult decât sfâșietoare. Să-l aud pe doctor spunând că trupul meu se deteriora, iar apoi să văd cum se întâmplă, a fost chinuitor.
Niciuna dintre aceste încercări nu s-a simțit răscumpărătoare. Niciuna dintre ele nu putea fi sărbătorită. Niciuna dintre ele nu avea sens. Nu mi-aș fi putut imagina niciodată că Dumnezeu va scoate ceva frumos din durerea mea. Simțeam că durerea mea mă deforma. Că voi fi pentru totdeauna afectată de ea.
Eram sigură că cei mai buni ani ai mei erau cei din trecut – înainte ca “asta” să se întâmple. Când râdeam cu ușurință și des. Când nu eram împovărată de amintirile a tot ceea ce se întâmplase înainte.
Durerea ne adâncește
Și totuși, cumva, chiar și în acele încercări îngrozitoare, Dumnezeu făcea ceva. Ceva extraordinar. Ceva ce nu puteam să plănuiesc sau să prevăd. El făcea ceva în mine care nu s-ar fi putut întâmpla în alt mod. Era ciudat și frumos – minunat și neașteptat – lucrarea lui Dumnezeu.
Din cea mai zdrobitoare durere și din cea mai teribilă disperare, Dumnezeu aducea un triumf glorios.
În loc să mă deformeze, durerea mă adâncea în mod ciudat. Mi-a mărit capacitatea de a-L primi pe Dumnezeu. Și asta cu bucurie. M-a făcut să văd lumea cu alți ochi. Ochi de credință și nu ochi de disperare. M-a ajutat să recunosc faptul că ceea ce treceam era doar un instantaneu în timp. Într-o zi, viața mea se va transforma total.
Se poate ca răul să învingă?
Deși circumstanțele mele se vor schimba fără îndoială într-o zi, ceea ce se schimbă cel mai profund în suferința mea e propria persoană. Chiar luptele care credeam că mă vor distruge sunt cele pe care Dumnezeu le-a folosit pentru a mă modela în mod intenționat.
Această modelare nu s-a întâmplat instantaneu. A fost nevoie de timp și de încredere. La început părea că nu se întâmpla nimic – nimic altceva decât deziluzie și înfrângere. Sincer, am simțit că Satana îmi distrugea viața.
În mod similar, ucenicilor în acea vineri terifiantă, trebuie să li se fi părut că Satana era victorios. Mântuitorul lor fusese răstignit. Visele lor erau moarte. Speranțele lor se năruiseră. Poate că răul chiar câștigase.
Și apoi totul a fost tăcut timp de două zile lungi. Se poate să fi părut că nu se întâmpla nimic – nimic altceva decât deziluzie și înfrângere.
Dar, în înțelepciunea lui Dumnezeu, atunci când viața părea cea mai întunecată, a făcut loc zorilor celei mai pure și mai strălucitoare lumini.
Dumnezeu l-a transformat într-un lucru bun
Duminica Paștelui îmi amintește că perspectiva lui Dumnezeu este infinit mai mare decât a mea. O mare parte din ceea ce se întâmplă cu adevărat este nevăzut. Deși pe moment poate părea altfel, Satana nu va fi niciodată victorios și răul nu poate învinge. Dumnezeu are întotdeauna ultimul cuvânt.
Ceea ce Satana face pentru rău, Dumnezeu transformă pentru bine. Întotdeauna.
Așa că, dacă vă simțiți abandonați și nu știți încotro să vă îndreptați sau ce să faceți, aveți încredere că Dumnezeu se folosește chiar de această luptă. Dacă viața pare un dezastru fără speranță și fiecare zi este o luptă pentru a supraviețui, ai încredere că Dumnezeu va învinge într-o zi în mod glorios. Iar când o va face, când vei fi de partea cealaltă, ai încredere că Dumnezeu va fi făcut o lucrare incomparabilă în sufletul tău.
Atunci vei fi învățat cum să te bazezi, să te încrezi cu adevărat, pe Dumnezeu care aduce frumusețe din cenușă. Viața și umblarea ta cu El vor fi mai frumoase decât ți-ai imaginat vreodată. Și, cumva, prin durerea ta, vei fi transformat. Iar când vei fi, când vei vedea cum te-a schimbat Dumnezeu, nu vei mai vrea să te întorci niciodată la cum erai înainte.
Vei înțelege că nimic nu poate zădărnici planurile lui Dumnezeu pentru tine. Ceea ce acum pare a fi rău va avea ca rezultat bucuria ta veșnică. Iar triumful uluitor al Paștelui va cădea din nou asupra ta.
Sursa originală: Have You Felt Forsaken by God? – https://www.desiringgod.org/articles/have-you-felt-forsaken-by-god
Tradus cu permisiune – Translated with permission