Ce caracterizează o femeie frumoasă?

Un Ghid pentru tinerii bărbați

Unii o numesc „prejudecata frumuseții”. Alții preferă „look-ism”. Oricum ar fi, mai multe studii din ultimele două decenii stabilesc acest aspect aparent fără discuție: Este profitabil să fii frumos. La propriu.

Cu cât ești mai atractiv din punct de vedere fizic, cu atât ai mai multe șanse să obții interviuri și oferte de muncă, să primești măriri de salariu și să obții aprobări pentru împrumuturi, chiar dacă concurezi cu alții la fel de calificați ca și tine. La un anumit nivel subconștient (acel tărâm neclar în care se ascunde prejudecata), înclinăm spre cei frumoși. Ne manifestăm părtinirea față de cei frumoși și chipeși – din punct de vedere financiar, da, dar nu numai.

Dar nu prea aveam nevoie de studii care să ne spună asta, nu-i așa? Din cele mai vechi timpuri, înțelepții ne-au avertizat împotriva tendinței noastre de a ne bloca la suprafață, de a prețui exteriorul în detrimentul substanței. Pericolul poate fi mai acut pentru bărbați, și în special pentru bărbații tineri, singuri sau căsătoriți. Suntem creaturi vizuale, noi, bărbații mai tineri, mulți dintre noi aflându-ne încă într-un proces de învățare cu privire la  cât de înșelător poate fi farmecul și cât de deșartă este frumusețea (Proverbe 31:30). Înțelepciunea adaugă profunzime viziunii unui bărbat, dar înțelepciunea necesită, de asemenea, timp.

Pentru a ajuta la accelerarea acestui proces, cartea Proverbe vine alături de bărbații tineri și face o mișcare îndrăzneață. Luați în considerare ce spune Proverbe 11:22 despre “o femeie frumoasă, dar lipsită de discernământ.” E frumoasă, ea atrage privirile multor bărbați, strălucește ca aurul.

Dar acum, spune Proverbe, dă-te înapoi și privește-o imaginea de ansamblu. Observă că frumusețea ei de aur face parte din ceva mai mare:  „Ca un inel de aur în râtul unui porc o femeie frumoasă, dar lipsită de discernământ”

Inelele de aur și porcii

Dacă o astfel de imagine te sperie, atunci e bine. Este menită să te sperie. Inelul de aur din râtul porcului ar trebui să ne tulbure și să ne determine să privim lucrurile altfel. În timp ce, am putea privi imaginea și să considerăm  „puțin dezamăgitoare”, Derek Kidner merge atât de departe încât spune: „Scriptura o vede ca pe o monstruozitate” (Proverbe, 88). Atâta timp cât frumusețea fizică maschează nebunia lăuntrică, ea echivalează cu o  perlă porcească, un inel de aur în râtul unui porc.

Imaginea sperie, în parte, pentru că Dumnezeu chiar ne-a programat să vedem și să apreciem frumusețea exterioară. În sine, frumusețea nu este rea. La urma urmei, Dumnezeu a creat o lume de splendoare, iar atractivitatea umană se folosește adesea de principiile create de armonie, simetrie și echilibru pe care nu putem să nu le observăm.

Nici Scriptura nu ezită să menționeze frumusețea – să remarce faptul că „Rahela era frumoasă în formă și în înfățișare” (Geneza 29:17), sau că Abigail „avea discernământ și era frumoasă” (1 Samuel 25:3), sau că David „era roșcat, avea ochi frumoși și era chipeș” (1 Samuel 16:12). Aceste frumuseți, și multe altele, strălucesc de slava Creatorului lor, pe care Augustin l-a numit „Frumusețea tuturor lucrurilor frumoase” (Confesiuni, 3.6.10; vezi Psalmul 27:4; Isaia 33:17).

În proiectul ideal al lui Dumnezeu, frumusețea exterioară e o proiecție a discernământului interior – și, în multe cazuri, frumusețea din zilele noastre încă funcționează în acest fel. Însă, pentru că trăim în această epocă decăzută, în care „pofta ochilor” ne guvernează adesea viziunea (1 Ioan 2:16) și în care splendoarea exterioară ascunde adesea o inimă împotrivitoare lui Dumnezeu, Scriptura ne avertizează să nu ne încredem prea repede în ceea ce vede ochiul. Unele dintre cele mai strălucitoare frumuseți spun o minciună; unele inele de aur atârnă de râtul porcilor. Și, alternativ, unele dintre cele mai profunde frumuseți se ascund în oamenii trecuți ușor cu vederea. Așa cum ne spune o mamă înțeleaptă mai târziu în Proverbe; “Farmecul este înșelător, și frumusețea este deșartă, dar o femeie care se teme de Domnul este de lăudat.” (Proverbe 31:30)

Acest verset ascunde o comoară de înțelepciune pentru tinerii bărbați. Aici, bărbații singuri învață să discearnă genul de femeie care merită să fie curtată (și genul de femeie de care să își ascundă ochii) – iar bărbații căsătoriți învață să își vadă soțiile cu o profunzime pe care numai înțelepciunea o poate oferi.

Frumusețe deșartă și înșelătoare

La suprafață, Proverbe 31:30 stârnește o mică îndoială. „Farmecul este înșelător și frumusețea este deșartă” – judecata împotriva atractivității exterioare pare generală. Dar Scriptura apreciază frumusețea exterioară și în alte părți (așa cum am văzut), și chiar în Proverbe i se spune tânărului nostru să se bucure de soția sa „plăcută” (Proverbe 5:19), termen a cărui traducere coincide cu cea a cuvântului „farmec” din Proverbe 31:30. Așadar, ce fel de farmec înșală și de ce fel de farmec ar trebui să ne bucurăm? Ce fel de frumusețe este deșartă, și ce fel de frumusețe ar trebui să admirăm?

În primul rând, Proverbele ne îndeamnă să ne ferim de orice pretins farmec și de orice frumusețe lăudată, care nu se teme de Domnul. Dacă farmecul unei femei nu se supune lui Christos și dacă frumusețea ei nu se laudă în liniște cu Dumnezeu, atunci frumusețea ei devine lipsită de efecte. Frumusețea ei atrage privirile în jos, nu în sus, Îl trădează pe Dumnezeul care i-a dat frumusețea.

Mai precis, farmecul devine „înșelător” fără teamă dumnezeiască. Cuvântul se referă adesea la minciuni verbale. În acest caz, înșelăciunea este mai degrabă vizuală decât audibilă: bărbații care urmăresc simplul farmec, fără să le pese dacă acesta duce spre Dumnezeu sau departe de El, sunt în ghearele unei minciuni. De asemenea, frumusețea devine „zadarnică” fără teamă dumnezeiască. În cartea Eclesiastul, când e folosit același termen, se referă la un vânt iute, aspecte care sugerează că deșertăciunea frumuseții constă tocmai în perioada scurtă de timp în care se manifestă. „Toată făptura este iarbă și toată frumusețea ei este ca floarea câmpului” (Isaia 40:6): astăzi aici, mâine dispare; astăzi netedă, mâine ridată; astăzi blondă, mâine căruntă. Cei care se agață de frumusețe, fără să-L iubească pe Dumnezeul frumuseții, sunt ca niște nechibzuiți care încearcă să îmbutelieze vântul.

În al doilea rând, deși Proverbe 31:30 pune în contrast farmecul și frumusețea cu „o femeie care se teme de Domnul”, o astfel de femeie nu este lipsită de farmec, cel puțin nu pentru un bărbat evlavios. Nu numai că un tânăr temător de Dumnezeu este menit să-și găsească soția fermecătoare (Proverbe 5:19), dar chiar și femeia din Proverbe 31 are un fel de strălucire a ei. „Tăria și demnitatea sunt îmbrăcămintea ei”, citim (Proverbe 31:25), termenul folosit aici pentru „demnitate” fiind adesea tradus ca „splendoare” sau „măreție” în alte părți (Psalmul 21:5; Isaia 2:10; 35:2).

Farmecul și frumusețea femeii evlavioase diferă, totuși, de ceea ce așteaptă ochii lumii. În timp ce frumusețea lipsită de discreție se îmbracă pentru a atrage privirile, frumusețea evlavioasă presupune o splendoare secretă, o glorie tăcută. Este posibil să nu atragă imediat privirile. Dar cu cât viziunea noastră devine mai mult ca a lui Dumnezeu, cu atât mai mult ne vom îndepărta de frumusețea etalată a acestei epoci decăzute și vom prețui frumusețea care nu poate să se zbârcească sau să încărunțească.

Frumusețea adâncă a sufletului

Dacă bărbații nebuni își fixează privirea doar la suprafață, calea spre înțelepciune începe prin a privi mai adânc, dincolo de pielea unei femei, spre sufletul ei. Acolo, în suflet, se află adevărata splendoare a unei femei „excelente” (Proverbe 31:10). Aici se află o bijuterie pe care vârsta nu o poate păta, o coroană pe care timpul nu o poate lua, o splendoare pe care mormântul nu o poate fura.

Desigur, pentru a vedea frumusețea sufletului este nevoie de timp și de atenție; ea nu strălucește la fel de evident ca o piele frumoasă. Dar strălucește pentru oamenii suficient de răbdători să observe. Femeia din Proverbe 31 este frumoasă, dar frumusețea ei se reflectă cel mai bine în ceea ce face, nu în felul în care arată. În timp ce inelul de aur din râtul porcului atrage atenția print aspectul ei, această femeie muncește din greu, sacrificându-și chiar unghiile perfecte în acest proces (versetele 13, 16). Ea aplică priceperea dumnezeiască atât în gospodăria ei, cât și în piață (versetele 18, 21, 24). Ea împarte daruri săracilor și înțelepciune copiilor ei (versetele 20, 26). Ea se teme de Domnul (versetul 30).

Poate că, la fel ca Abigail, ea se teme de Domnul și, în același timp, atrage privirile (1 Samuel 25:3). Sau poate că frumusețea ei fizică este în surdină. Oricum ar fi, bărbatul evlavios care o privește vede o splendoare care se ridică încet, o frumusețe adâncă ca o fântână și puternică. Proștii trec repede pe lângă ea, urmărind sclipiciul unui inel de aur (și ratând porcul). Dar pentru un bărbat care are ochi să o vadă, ea va fi o căprioară frumoasă și plăcută (Proverbe 5:19).

Nu vreau să sugerez că un bărbat evlavios ar trebui să găsească orice femeie evlavioasă atractivă din punct de vedere romantic. Sfințenia nu ne face orbi la frumusețea fizică, iar frumusețea fizică joacă un rol real (dar complex) în atracțiile noastre. Dar dacă aparținem lui Isus, trebuie să știm cum să găsim frumusețe acolo unde alții nu văd nimic. „El nu avea … nici o frumusețe ca să-L dorim” (Isaia 53:2), dar, oh, cât de frumos era (Isaia 52:7)! Cât de trist ar fi ca noi, care am fost captați de gloria neașteptată a lui Christos, să nu știm să privim dincolo de suprafață.

O frumusețe mai mare se află în profunzime. Și, în mod surprinzător, minunat, cei care privesc o astfel de frumusețe descoperă adesea că ea reflectă din strălucirea ei asupra a tot ceea ce o înconjoară.

Transfigurarea pielii

Cu cât un soț evlavios își cunoaște mai bine soția evlavioasă, cu atât mai mult își dă seama că aspectul ei exterior nu rămâne neschimbat , și nici frumusețea ei interioară nu rămâne în interior. Cu timpul, splendoarea sufletului se revarsă prin crăpăturile pielii ei ca lumina unui felinar. Iar cele două frumuseți, cea interioară și cea exterioară, încep să se contopească.

Proverbele ne îndrumă să ne așteptăm la același lucru. Cum altfel putem înțelege porunca tatălui de a te „bucura de soția tinereții tale”, bucurându-te de trupul ei „în orice clipă” și „întotdeauna” (Proverbe 5:18-19)? Atunci când soția tinereții tale nu mai este tânără, inima ei își păstrează încă frumusețea, iar trupul ei își păstrează încă inima. După zeci de ani de la jurămintele de căsătorie, părul ei cărunt nu reprezintă o ghirlandă de cenușă, rămășițele arse ale frumuseții ei de odinioară. Mai degrabă, părul ei cărunt îi stă pe cap ca „o coroană de glorie” (Proverbe 16:31), cel puțin pentru bărbatul care o cunoaște ca regină. Sufletul ei îi transfigurează pielea.

Această viziune atentă și răbdătoare, această privire care se scufundă în adâncurile unei femei și aduce comorile la suprafață, nu este nimic mai puțin decât o participare la modul lui Dumnezeu de a vedea lucrurile. „Domnul nu vede cum vede omul” (1 Samuel 16:7). „Persoana ascunsă a inimii” este plăcerea Sa; „frumusețea nepieritoare a unui spirit blând și liniștit” este desfătarea Sa (1 Petru 3:4). Iar noi, bărbații – soți și tați, frați și fii – avem privilegiul de a spune adevărata poveste a frumuseții în această epocă obsedată de aspectul exterior.

Lumea le spune femeilor o minciună despre frumusețe. Soțiile și fiicele, surorile și mamele noastre aud în mii de feluri că adevărata frumusețe se află la suprafață. Li se spune să devină inele de aur și să nu le pese că sunt purtate de un porc. Iar noi, bărbații, putem fie să aprobăm această minciună, fie să renunțăm la ea. Putem arăta părtinire față de femeile frumoase la exterior. Putem refuza să luăm în considerare ca parteneră de căsnicie orice femeie care nu se potrivește exact cu așteptările noastre. Putem lăsa să se întrevadă o nemulțumire subtilă față de schimbarea aspectului soției. Sau putem să ne ridicăm alături de bărbatul din Proverbe 31 și să lăudăm nu farmecul, nu simpla frumusețe exterioară, ci „femeia care se teme de Domnul” (Proverbe 31:30).

Un astfel de bărbat devine un vestitor al epocii viitoare, un precursor care anticipează ziua în care fiecare femeie neprihănită „va străluci ca soarele în împărăția Tatălui” (Matei 13:43) – și trupul ei va corespunde perfect cu splendoarea christică a inimii ei.

Sursa originală: What Makes A Woman Beautiful? – https://www.desiringgod.org/articles/what-makes-a-woman-beautiful

Tradus cu permisiune – Translated with permission