Ziua 2 | Pionierii Reformei | Jan Hus (1369–1415) – „Gâsca” reformei
Acum cinci sute de ani, curajul lui Martin Luther a declanșat Reforma, dar el nu a fost singur. Reforma a fost o mișcare a multor eroi, cunoscuți și necunoscuți, care au modelat istoria. Explorați colecția completă a articolelor noastre Pionierii reformei dar și cartea Pionierii credinței.
La 17 decembrie 1999, papa a emis echivalentul ceremonial al unei scuze moderne: „Asta e, scuze!”
Ioan Paul al II-lea s-a adresat unei mulțimi din Republica Cehă, exprimând „profundul regret pentru moartea crudă” pricinuită eroului lor. „Regretele profunde” erau minimumul pe care Biserica Catolică îl putea oferi.
Pecetluit cu sânge
Ademenit la Conciliul de la Konstanz sub promisiunea siguranței, Jan Hus a fost imediat aruncat în închisoare pentru șase luni. Apoi a fost supus unui simulacru de proces și somat să-și retracteze învățăturile — lucru pe care l-a refuzat. În iulie 1415, a fost dezbrăcat, împodobit cu o bonetă pictată cu diavoli și etichetat „Arhi-ereticul” — toate acestea în timp ce se ruga pentru dușmanii lui.
Apoi l-au condus pe lângă o grămadă arzândă de cărți ale lui și l-au legat cu lanțuri de rug. Ca răspuns la faptul că a fost înlănțuit ca un câine, el a spus: „Domnul meu Isus Christos a fost legat cu un lanț mai greu decât acesta pentru mine; atunci de ce să mă rușinez de acest lanț ruginit?” I s-a spus încă o dată să retracteze, dar a refuzat, declarând: „Ceea ce am învățat cu buzele mele voi pecetlui acum cu sângele meu.” Și așa a făcut.
Pe măsură ce flăcările se ridicau, el cânta. Secretarul conciliului a rostit: „O, Iuda blestemat, fiindcă ai părăsit căile păcii și te-ai sfătuit cu iudeii, îți luăm paharul răscumpărării.” Din fericire, Biserica Catolică nu a avut autoritatea să ia paharul răscumpărării în ziua aceea.
După moartea lui, indignarea a cuprins Boemia. În numele lui, urmași s-au răsculat împotriva Romei într-un protest violent care a durat mai bine de un deceniu. Jan Hus a fost predicator, o figură politică, profet, proto-reformator și martir de prim rang.
Bulldogul lui Wycliffe
În jurul anului 1369, s-a născut o gâscă în ținutul gâștelor. Jan Hus (în limba cehă „hus” înseamnă „gâscă”) s-a născut la Hussinec (în limba cehă „Orașul gâștelor”) în Regatul Boemiei. Născut într-o familie săracă, gâsca a părăsit stolul de dragul preoției și în căutarea unui trai mai bun și a prestigiului. A ajuns să fie un predicator renumit la Capela Betleem, dar și-a petrecut mult din timp slujind în mediul academic ca decan al facultății de filosofie din Praga. Trăind într-o perioadă de neliniște socială între vorbitorii de germană și cetățenii cehi, Hus a devenit o figură-cheie pentru naționalismul ceh.
Hus a trăit într-o vreme când imoralitatea infecta preoțimea Bisericii Catolice. Curând a început să rostească „predici violente” împotriva fărădelegii răspândite în rândul clerului, până când aceștia l-au denunțat arhiepiscopului și i-au interzis să mai predice. Pe măsură ce Hus citea Scriptura și îi privea pe papii vremii abuzând de puterea lor, a ajuns la concluzia că autoritatea papală nu este ultimă. Avea nevoie de o temelie mai trainică decât cea construită din paiele și bețele opiniei oamenilor — oricât de mult ar fi fost ei prețuiți. Și-a zidit viața și slujirea pe Cuvântul lui Dumnezeu.
Convingerile lui despre autoritatea supremă a Scripturii au fost activate când a început să citească lucrările condamnate ale lui John Wycliffe. Wycliffe a găsit în Hus un ucenic loial. Hus i-a apărat lucrările cu o așa tenacitate încât un istoric l-a numit pe Hus „bulldogul lui Wycliffe” (The Unquenchable Flame, 30). A criticat ferm indulgențele și a cerut ca atât pâinea, cât și vinul să fie împărțite la Cină. El a predicat și în limba comună a poporului, spre deosebire de ceilalți care predicau în latină.
Deși încă era de acord cu Biserica Catolică în privința unor chestiuni precum Liturghia, loialitatea lui față de învățăturile lui Wycliffe l-a făcut să fie excomunicat, judecat pentru erezie și ars de viu.
Gâștele nu tac
După ce Hus a fost în cele din urmă condamnat la moarte, a proclamat: „Puteți frige gâsca, dar peste o sută de ani se va ridica o lebădă al cărei cânt nu veți putea să-l reduceți la tăcere.” Exact 102 ani mai târziu, un călugăr a bătut în cuie nouăzeci și cinci de teze pe ușa din Wittenberg.
Și el, văzând discrepanța dintre doctrina romană și Scriptură, a căutat să reformeze Biserica Catolică. Și el a fost condus să-l provoace pe papă. Și el a fost condamnat ca eretic.
În timpul Disputei de la Leipzig, Luther a fost, în mod batjocoritor, condamnat drept „husit”. A respins eticheta în momentul acela, dar a găsit timp să-i citească lucrările în timpul unei pauze, s-a întors și a lăudat învățătura condamnatului Hus. Luther a fost lebăda lui Hus și avea să-și asume mai târziu această asociere. Până astăzi este adesea pictat cu lebede.
Gâsca reformei, un înaintaș proeminent al Reformatorilor, și-a menținut poziția și a fost martirizat. Lebăda a urmat Gâștei, iar Roma încă nu l-a redus la tăcere.
Sursa originală: The Goosefather – https://www.desiringgod.org/articles/the-goosefather
Tradus cu permisiune – Translated with permission