Ziua 15 | Pionierii Reformei | Guillaume Farel (1489–1565) – Apostolul Alpilor
Acum cinci sute de ani, curajul lui Martin Luther a declanșat Reforma, dar el nu a fost singur. Reforma a fost o mișcare a multor eroi, cunoscuți și necunoscuți, care au modelat istoria. Explorați colecția completă a articolelor noastre Pionierii reformei dar și cartea Pionierii credinței.
Guillaume (William) Farel este uneori amintit doar ca omul care l-a amenințat pe John Calvin (1509–1564) cu mânia lui Dumnezeu dacă refuza invitația de a se alătura reformei din Geneva. Totuși, lucrarea sa vibrantă de predicare a Evangheliei și mustrarea sa tunătoare împotriva idolatriei au aprins Reforma franceză, au eliberat mii de suflete din robia superstiției romane și i-au adus porecla de „Apostolul Alpilor”.
Inima sa papistașă
Născut la cinci ani după Luther și Zwingli, în micul oraș montan francez Gap, Farel a crescut într-o familie înstărită, profund dedicată evlaviei catolicismului evului mediu târziu. De-a lungul secolelor anterioare, tradiția bisericii romane abandonase Evanghelia prin respingerea îndreptățirii prin credință, înlocuind-o cu un sistem complicat de practici pentru câștigarea meritelor spirituale. Venerarea moaștelor și a sfinților, rugăciunile pentru morți, participarea la slujbele religioase și la Euharistie nu ofereau nicio soluție reală la problema păcatului. Cu cât cineva îmbrățișa mai mult devoțiunea medievală, cu atât mântuirea părea mai imposibilă.
Farel însă nu avea nicio îndoială – îmbrățișând cu pasiune evlavia catolică, făcând pelerinaje cu familia sa la altarul din apropierea căminului lor alpin și apărând cu ardoare autoritatea papală și sistemul meritelor. Într-o scrisoare către un prieten, mulți ani mai târziu, Farel comenta:
În adevăr, papismul însuși nu era și nu este atât de papistaș precum era inima mea… Diavolul mi se înfățișa ca un înger de lumină și nu cred că toți diavolii la un loc ar fi putut înșela și fermeca mai deplin o biată inimă decât au făcut-o ei cu a mea. (William Farel, 27)
În îndurare, acea vrajă avea să fie curând sfărâmată.
Împotriva tiraniei religioase
În 1509, Farel s-a înscris la Universitatea din Paris pentru a studia filosofia, limbile vechi și teologia. Profesorul său principal, Jacques Lefévre d’Étaples (1455–1536), l-a introdus în Epistolele pauline și în doctrina îndreptățirii prin credință. Provocat să cerceteze Scripturile pentru prima oară în viața sa, Farel a început să descopere înșelătoria învățăturii bisericii romane. A fost uimit să afle că Scripturile nu-l menționează nicăieri pe papa, ierarhia clericală, transsubstanțierea, purgatoriul, indulgențele, închinarea la sfinți, celibatul preoțesc sau vreun alt sacrament în afară de botez și Cina Domnului.
Până în 1521, pe când lucrările lui Luther nu ajunseseră încă în Franța, Farel ajunsese la convingeri asemănătoare: mântuirea se află numai în Christos, Scripturile sunt singura regulă a credinței, iar tradițiile romane sunt doar tradiții omenești.
Farel a realizat că evlavia în care fusese crescut era devotată idolatriei, nu adevăratei închinări. Prin învățături false, nenumărați creștini sinceri fuseseră amăgiți să practice o închinare goală, care era o insultă la adresa lui Dumnezeu Însuși. El a deplâns:
O, Dumnezeule, ce groază! O, soare, poți să-ți răspândești razele peste un asemenea pământ? O, pământule, poți să-i porți pe acești oameni și să dai rod unui astfel de popor, care Îl condamnă și Îl disprețuiește astfel pe Creatorul tău? Și Tu, Doamne Dumnezeule, chiar ești atât de îndurător și încet la mânie și la răzbunare împotriva unei atât de mari jigniri aduse împotriva Ta? (Reformed Confessions of the 16th and 17th Centuries, 92)
Astfel, Farel și-a dedicat viața unei lucrări apostolice centrate pe Evanghelie. „Să mor oare”, se ruga el, „fără să aud cuvântul Tău sfânt predicat pe față?” (Early French Reform, 83). Mai întâi în Franța, apoi în Confederația Elvețiană, Farel a mers din oraș în oraș proclamând Evanghelia, învățând Scripturile și plantând biserici. El îi implora pe cei fascinați de falsa închinare:
Îndepărtați-vă de tirania crudă a celui care v-a pus poveri de nesuportat pe spinare și pe umeri, iar el nu le ridică nici cu un deget. Veniți la Cel care ne-a luat povara și care a pus-o pe umerii Săi și o poartă! Aveți încredere în El și veți avea siguranță; și veniți doar la El și la nimeni altul… Aveți credință în El și nu în spovedaniile voastre; adresați-vă Lui și nu acestor tirani plini de mândrie și fărădelege. (Reformed Confessions, 84)
Evanghelist până la capăt
Tenace și creativ, Farel ținea prelegeri, participa la dispute teologice și chiar iniția procese pentru calomnie împotriva celor care îl insultau, pentru a mai obține o ocazie de a împărtăși Evanghelia. În timp ce prieteni ca John Calvin și Robert Olivetan consolidau gândirea Reformei și traduceau Scripturile în limba franceză, Farel a rămas neabătut concentrat pe sarcina sa misionară.
În ciuda bătăilor, atacurilor și otrăvirilor, Farel a continuat să predice, să se roage, să evanghelizeze și să păstorească vreme de 35 de ani. Numai atunci când a văzut că Evanghelia prinde rădăcini solide în orașele alpine s-a gândit în cele din urmă la căsătorie – căsătorindu-se (controversat) cu Mary Thorel la vârsta de 69 de ani. Farel a murit șapte ani mai târziu, trăind mai mult decât Calvin și fiind ultimul dintre reformatorii francezi din prima generație.
Reformatorul francez de a doua generație, Théodore Beza (1519–1605), a reflectat, pe drept vorbind:
Neînfrânt de greutăți, neclintit de amenințări, insulte și chiar bătăi, Farel a fost cel care L-a câștigat pe Christos pentru poporul din Montbéliard, Neuchâtel, Lausanne, Aquileia și, în cele din urmă, Geneva. Pe lângă marea sa evlavie, învățătură, viață curată și modestie excepțională, el poseda o prezență de spirit unică, o minte ageră, o intensitate a predicării de parcă ar fi tunat, nu vorbit; și o astfel de fervoare în rugăciune încât cei care îl ascultau erau înălțați ca spre cer. (History of the Christian Church, 8:213)
Sursa originală: The Apostle of the Alps – https://www.desiringgod.org/articles/the-apostle-of-the-alps
Tradus cu permisiune – Translated with permission