Ziua 19 | Pionierii Reformei | Hellen Stirke (d. 1544) – Fecioara obișnuită
Acum cinci sute de ani, curajul lui Martin Luther a declanșat Reforma, dar el nu a fost singur. Reforma a fost o mișcare a multor eroi, cunoscuți și necunoscuți, care au modelat istoria. Explorați colecția completă a articolelor noastre Pionierii reformei dar și cartea Pionierii credinței.
Drama Reformei Protestante pune în scenă personalități mari și personaje principale — genul de oameni care acum sunt gravați în mituri, legende și figuri uriașe de piatră. Dar Reforma este, de asemenea, povestea credincioșilor lui Christos obișnuiți, de zi cu zi — în mare parte uitați — care au trăit teologia Reformei în viața de zi cu zi și care au plătit prețul pentru aceasta cu viețile lor. Martiri precum Hellen Stirke.
Egală cu Maria
Hellen a fost o creștină scoțiană destul de obișnuită din orașul Perth, devotată muncii zilnice ca soție și mamă. Viața ei a rămas neobservată în istorie până la nașterea ultimului ei copil.
Când a sosit vremea travaliului și nașterii, tradiția catolică cerea rugăciuni fierbinți către Fecioara Maria. Având o bună cunoaștere a Scripturii, Hellen a respins aceste rugăciuni. Era o tradiție pe care nu avea s-o urmeze. Moașele, nedumerite, au insistat ca ea să rostească o astfel de rugăciune, dar Hellen a refuzat ritualul. Riscul fizic era real, dar rugăciunile nu erau decât o asigurare superstițioasă.
„Dacă aș fi trăit în zilele Fecioarei”, a spus Hellen cu seninătate, „Dumnezeu s-ar fi putut uita și la smerenia și starea mea umilă, așa cum s-a uitat la Fecioară, și m-ar fi putut face mama lui Christos.” Scurta ei predică este clar că a stârnit suspine de uimire. Dar Hellen era împăcată și mângâiată de teologia ei, știind că rugăciunile ei se îndreptau direct către Dumnezeu prin Mântuitorul ei, Isus Christos.
„Nu-ți voi spune noapte bună”
Vestea refuzului lui Hellen de a se ruga Mariei și declarația ei îndrăzneață că se afla pe picior de egalitate înaintea lui Dumnezeu au ajuns curând la urechile clerului catolic local și, în scurt timp, au urcat până la cardinalul aflat la conducere. Răspunsul lui a fost prompt — să stingă această scânteie de teologie protestantă. Nu a trecut mult și Hellen a fost arestată și întemnițată, împreună cu soțul ei și cu alți patru protestanți vocali din oraș. Micuțul grup a fost curând găsit vinovat de „erezie” și condamnat la moarte. În ziua următoare, soldații i-au dus pe Hellen, pe soțul ei și pe ceilalți condamnați la spânzurătoare.
Hellen a cerut să moară alături de soțul ei, James Finlason, dar cererea i-a fost refuzată. Bărbații urmau să fie spânzurați, femeile înecate, iar James urma să meargă primul. Ținându-și copilul mic în brațe, Hellen s-a apropiat de soțul ei, l-a sărutat și i-a spus aceste cuvinte de despărțire:
Soțule, fii bucuros, căci am trăit împreună multe zile pline de bucurie, iar această zi, în care trebuie să murim, ar trebui s-o socotim cea mai plină de bucurie dintre toate, pentru că de acum vom avea bucurie veșnică. De aceea nu-ți voi spune noapte bună, pentru că ne vom întâlni în curând în împărăția cerurilor.
James a fost spânzurat înaintea ochilor ei. După ce viața lui pe pământ s-a sfârșit, privirile s-au îndreptat spre Hellen, care a fost nevoită să-și predea nou-născutul unei doici care îi va îngriji copilul mai departe. Autoritățile au dus-o pe Hellen la un iaz din apropiere, i-au legat mâinile și picioarele, au pus-o într-un sac mare de pânză împreună cu pietre sau greutăți și au aruncat-o în apă ca pe un sac de gunoi. Totul pentru crima de a „blasfemia Fecioara Maria”.
Un nor de martori obișnuiți
Cerul cunoaște toate detaliile, dar acestea sunt toate informațiile pe care le avem despre viața lui Hellen. A fost o femeie curajoasă, zidită de Scriptură. Afirmația ei din timpul nașterii, că era la fel de calificată să-L nască pe Isus, a fost o insubordonare radicală față de ritualuri — dar, în esență, a fost un act de credință, care făcea irelevantă orice ierarhie a superiorității umane în fața supremației lui Christos.
Dacă privim mai adânc în Reformă, vom vedea că nu este doar despre tiparnițe, teze bătute în uși și dezbateri teologice. Este povestea credincioșilor obișnuiți — soți și soții, tați și mame — ancorați în cuvintele Scripturii, care au redescoperit primatul lui Isus Christos în viețile lor, în căsniciile lor, în familiile lor și în nădejdile lor veșnice, și care stau acum ca un nor de martori chemându-ne să facem la fel. Ei ne cheamă să ne ținem de convingerile noastre biblice fără să clătinăm, să ne bucurăm de binecuvântările pământești ale lui Dumnezeu și să îndurăm toate suferințele trecătoare de acum pentru marea bucurie veșnică ce ne stă înainte.
Sursa originală: The Ordinary Virgin Mary – https://www.desiringgod.org/articles/the-ordinary-virgin-mary
Tradus cu permisiune – Translated with permission